Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 294/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 294/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 9736/196/2012
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 294/RCA/2013
Ședința publică de la 06 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. L. V.
Judecător - A.-A. P.
Judecător - C. R.
Grefier - G. A.
La ordine fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulată de recurentul A. T., cu domiciliul ales la Cabinet de avocat „ B. Glenda L.”, cu sediul în B., . nr.9, ., județul B., împotriva sentinței civile nr.526/23.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B.., cu sediul în B., ..10-12,județul B., asiguratorii C. A. - Sucursala Iași, cu sediul în Iași, ..29, județul Iași și O. V. Insurance Group - Sucursala B., cu sediul în B., ., parter, județul B. și intervenientul M. A., domiciliat în B., ., .,., județul B. având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul A. T., personal, legitimat cu CI ..I. nr._ eliberat de Mun. B., lipsă fiind intimatul I.P.J. B., asiguratorii și intervenientul.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că procedura de citare este completă, recursul este declarat în termen legal, motivat, scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, nu s-a depus întâmpinare de către intimatul I.P.J.B., cauza a fost amânată pentru lipsă de procedură cu asiguratorii, pentru a fi citați în cauză, al doilea termen de judecată, iar la data de 06.06.2013 avocat B. Glenda a depus prin serviciul arhivă o cerere prin care anunță că a reziliat contractul de asistență juridică cu recurentul după care,.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul A. T. având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond și anularea procesului verbal de contravenție. Susține că procesul verbal de constatare a contravenției nu corespunde realității întrucât în momentul impactului era în staționare în stația de taxi.
TRIBUNALUL
Asupra recursului contencios de față;
Prin sentința civilă nr.526/23.01.2013 pronunțată de Judecătoria Braila în dosarul nr._ s-a respins ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul A. T. cu domiciliul în Braila ., ., . verbal de contravenție . nr._/15.07.2012 întocmit de agentul constatator din cadrul IPJ Braila.
Spre a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin procesul verbal . nr._ întocmit de agentul constatator la 15.07.2012, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 420 de lei (6 puncte amendă) și cu sancțiunea contravențională complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile, reținându-se că acesta, în seara de 15.07.2012, ora 00:20, se afla staționat cu auto cu nr._ pe banda locală a . stația de taxi, și, la plecarea de pe loc nu s-a asigurat corespunzător tamponând auto_ care a virat la dreapta de pe banda locală pe .> Procesul-verbal a fost semnat cu obiecțiuni în sensul că nu este de acord cu cele consemnate.
În drept, conform art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța a reținut că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.16 alin.7 și art.17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Petentul invocă prin plângere nerespectarea art.16 alin.7 din OG nr.2/2001, în sensul că i s-a încălcat dreptul de a face obiecțiuni. Totuși, chiar în plângere petentul învederează că a semnat procesul-verbal, fiind consemnate și obiecțiunile sale, aspect care rezultă din procesul-verbal contestat. Oricum, petentul a arătat chiar în declarația dată în fața agentului constatator varianta sa în legătură cu producerea accidentului rutier. Prin urmare, susținerile în sensul încălcării dreptului de a formula obiecțiuni sunt vădit nefondate.
Referitor la condițiile de fond, potrivit art.135 lit.f din Regulamentul de aplicare al OUG nr.195/2002, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: […] f) când se pune în mișcare sau la pătrunderea pe drumul public venind de pe o proprietate alăturată acestuia față de vehiculul care circulă pe drumul public, indiferent de direcția de deplasare, nerespectarea acestei obligații fiind sancționată conform art.101 alin.3 lit.a – constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: a) nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.
Față de descrierea făcută de către agentul constatator, instanța a apreciat că fapta a fost corect încadrată, sancțiunile fiind legal aplicate prin raportare la limitele prevăzute de lege. Chiar dacă agentul constatator a indicat art.100 alin.3 lit.a în loc de art.101 alin.3 lit.a, instanța a apreciat că este în măsură să facă corecta încadrare a faptei în condițiile în care sancțiunile au fost aplicate prin raportare la această încadrare, fiind vorba așadar de o simplă eroare materială.
În legătură cu temeinicia procesului-verbal contestat, petentul a susținut în esență că era staționat în momentul impactului și că petentul dorea să parcheze în stația de taxi, virând la dreapta.
Susținerile petentului nu se coroborează însă cu probele administrate în cauză. Astfel, martorul declară că a auzit o bubuitură și, când s-a întors, a văzut două persoane care se certau. Prin urmare, martorul nu a observat prin propriile simțuri dacă petentul a înaintat sau nu cu taxiul, declarațiile sale urmând a fi înlăturate. Faptul că inițial celălalt conducător auto și-a recunoscut vinovăția nu are nicio relevanță în speță, agentul constatator și mai ales instanța având atribuții în acest sens.
Astfel cum rezultă din declarația dată de petent după producerea accidentului, acesta a dat să plece din stație fără să schimbe direcția de mers, a auzit un claxon după care a frânat brusc, imediat apărând autoturismul condus de intervenientul forțat care a luat-o la dreapta prin fața autoturismului său și l-a acroșat. Petentul nu explică cine a claxonat, de ce a frânat brusc, acreditând într-adevăr ideea că era oprit în momentul impactului. Totuși, chiar și din această declarație rezultă că este o legătură de cauzalitate directă între momentul punerii în mișcare și producerea accidentului. Chiar la interogatoriul luat din oficiu petentul arată că a înaintat 0,5 m anterior producerii impactului, fără însă să precizeze dacă a semnalizat sau dacă a pus în funcțiune luminile de întâlnire.
În legătură cu faptul că intervenientul ar fi dorit de fapt să parcheze, iar nu să vireze pe . apreciat aceste susțineri ca fiind întemeiate, însă fără absolut nicio relevanță în legătură cu vinovăția în producerea accidentului. De altfel, intervenientul a arătat și în fața instanței că a vrut să parcheze în fața petentului, aspect susținut și în declarația dată imediat după producerea accidentului.
Atitudinea oscilantă a petentului, declarațiile neclare, contradictorii ale acestuia coroborate cu probele administrate în cauză determină instanța să considere că procesul-verbal este temeinic și legal.
Instanța a avut în vedere și jurisprudența Curții europene a drepturilor omului în materie invocată de petent; Curtea a reținut în jurisprudența sa (N. G. c. România; decizia de inadmisibilitate H. c. România) că orice sistem de drept cunoaște prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu se opune în principiu acestora, însă obligă statele membre, în materie penală, să nu depășească o anumită graniță. În particular, art. 6 par. 2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumții în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării și prezumția de nevinovăție.
În cauză că, față de cele deja învederate, aceste limite nu au fost depășite, pe parcursul procesului petentului având posibilitatea să-și demonstreze nevinovăția; în schimb, analizând întregul material probator instanța a apreciat că petentul este vinovat de săvârșirea faptei și de producerea accidentului. Petentul nu a reușit să-și probeze nevinovăția, astfel încât funcționează pe deplin prezumția de temeinicie și legalitate a procesului-verbal contestat.
În privința sancțiunii, agentul constatator i-a aplicat petentului o amendă contravențională în cuantum de 420 de lei (6 puncte amendă – minimul prevăzut de lege) și sancțiunea contravenționale complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile.
Având în vedere elementele prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2002, față de împrejurarea că nerespectarea de către petent a regulilor de circulație privind prioritatea de trecere a avut ca urmare producerea unui accident, rezultând de asemenea pagube materiale, instanța a apreciat că sancțiunile aplicate sunt proporționale cu gravitatea faptei săvârșite, iar agentul constatator a procedat la o corectă individualizare a acestora, fapta acestuia punând în pericol chiar integritatea corporală și viața celorlalți participanți la trafic.
Împrejurarea că petentul este taximetrist și că activitatea desfășurată este singura sursă de venit, nu poate fi o justificare sau un element care să aibă incidență asupra gravității faptei. Cu atât mai mult petentul ar fi trebuit să manifeste prudență în condus și să respecte regulile de circulație.
În consecință, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, în temeiul art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a respins plângerea ca neîntemeiată și a menținut procesul-verbal ca temeinic și legal întocmit.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petentul A. T. pe motiv că este nelegala si netemeinică întrucât instanța de fond nu a apreciat corect circumstanțele in care a fost săvârșită fapta care impuneau înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
Ca urmare a solicitat să se admită recursul și să se modifice sentința atacată în sensul admiterii plângerii.
Procedând la examinarea sentinței atacate prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu conform art.3041 Cod procedură civilă sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată că recursul este fondat.
Instanța de fond urmare a unei judicioase analize a întregului material probatoriu administrat in cauza a constatat ca procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției este legal fiind întocmit cu respectarea condițiilor de fond si de forma ,dar nu a efectuat o examinare corespunzătoare a pericolului concret al faptei si nici a circumstanțelor in care a fost săvârșita.
Sub acest aspect tribunalul constata ca recurentul a recunoscut fapta comisa si a precizat ca a efectuat o manevra dreapta pentru a parca in fata primului taxi stationat. In acel moment autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a pornit si astfel a avut loc coliziunea.
Având in vedere aceste împrejurări, cat si faptul ca recurentul este taximetrist, tribunalul, reținând ca, așa cum a arătat si instanța de fond acesta trebuie sa manifeste prudenta si să respecte întocmai regulile de circulație. Apreciază ca in cauza este posibila atingerea scopului punitiv si preventiv al sancțiunii si in cazul in care aceasta nu are un caracter pecuniar.
Ca atare tribunalul va face in cauza aplicarea dispozițiilor art.7 din OUG 2/2001 și admițând plângerea va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
In consecință pentru considerentele mai sus expuse, in temeiul art.312c.pr.civ. tribunalul va admite ca fondat recursul declarat de recurentul A. T., împotriva sentinței civile nr.526/23.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B.. Modifică sentința atacată și în rejudecare: Admite plângerea formulată de petentul A. T. și dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în sumă de 420 lei cu sancțiunea avertismentului. Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție . nr._/15.07.2012 emis de intimata I.P.J.B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondat recursul formulat de recurentul A. T., cu domiciliul ales la Cabinet de avocat „ B. Glenda L.”, cu sediul în B., . nr.9, ., județul B., împotriva sentinței civile nr.526/23.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B.., cu sediul în B., ..10-12,județul B., asiguratorii C. A. - Sucursala Iași, cu sediul în Iași, ..29, județul Iași și O. V. Insurance Group - Sucursala B., cu sediul în B., ., parter, județul B. și intervenientul M. A., domiciliat în B., ., .,..
Modifică sentința atacată și în rejudecare:
Admite ca fondată plângerea formulată de petentul A. T., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/15.07.2012 emis de intimata I.P.J.B..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în sumă de 420 lei cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție . nr._/15.07.2012 emis de intimata I.P.J.B....
I r e v o c a b i l ă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 06 Iunie 2013.
Președinte, Judecător,Pentru Judecător,
M. L. VasiliuAlina-A. PavelCătălina R.-aflat în C.O.
Președinte Tribunal,
P. B.
Grefier,
G. A.
Red. M.L.V.
Dact.G.A.-3ex./12.07 2013
Jud. fond:V. M.
| ← Pretentii. Sentința nr. 1088/2013. Tribunalul BRĂILA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2122/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
