Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 98/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 98/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 16306/196/2011
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 98/Rca/2013
Ședința publică de la 07 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. R.
Judecător - M. L. V.
Judecător - A.-A. P.
Grefier - F. D.
Pe rol judecarea recursului formulat în materia contencios administrativ privind pe recurentul P. G., domiciliat în București, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 4586/19.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri C. – Secția de Drumuri Naționale B., cu sediul în B., ., județul B., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței: cauza se află la primul termen de judecată; recursul este declarat în termen legal; motivat; cererea este scutită de plata taxei de timbru judiciar, după care;
Instanța reține cauza spre soluționare și deliberând, a pronunțat următoarea decizie de contencios administrativ:
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.4586/19.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul P. G. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin D.R.D.P. C..
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin plângerea înregistrată la data de 08.12.2011 sub nr._, petentul P. G. a solicitat anularea procesului-verbal . nr._/25.11.2011 încheiat de intimatul SDN B..
În motivarea plângerii petentul a arătat că la data de 15.02.2011 a vândut autoturismul_ către numitul Buzulean I. din localitatea B.. La data de 16.02.2011 petentul a radiat autoturismul din evidența fiscală a primăriei. A anexat plângerii, în copie, înscrisuri.
Legal citata, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii arătând că potrivit art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 fapta de a circula fără rovinietă se sancționează cu amendă. Contractul de vânzare cumpărare nu cuprinde numărul de înmatriculare al autovehiculului vândut iar certificatul de radiere nu cuprinde ștampila organului fiscal.
La solicitarea instanței, numitul Buzulean I. a arătat că a vândut la rândul său autovehiculul.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că prin procesul - verbal de constatare și sancționare a contravenției N nr._/25.11.2011, încheiat de intimată, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 500 lei în baza art.8 alin. 2 din OG nr.15/2002, pentru săvârșirea contravenției prevăzute art.8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, reținându-se că la data de 25.11.2011 petentul a circulat cu auto_ pe DN2B la Km 108+700 fără a avea rovinietă valabilă.
Procesul-verbal a fost încheiat in lipsa contravenientului, acesta formulând in termen legal, prezenta plângere.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Verificând temeinicia procesului verbal, instanța a constatat din înscrisurile de la dosar și declarația martorului că procesul verbal a fost întocmit în mod temeinic, existând fapta și aplicându-se sancțiunea proporțional cu gradul de pericol social al faptei.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a avut în vedere următoarele:
Conform mențiunilor din procesul verbal, datele de identificare ale petentului au fost obținute din certificatul de înmatriculare al autovehiculului.
Potrivit art. 7 din Ordonanța 15/2002, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români.
Astfel legea indică în mod neechivoc contravenientul, în persoana utilizatorului român.
Potrivit art. 1 alin. 1 lit. b din Ordonanța nr.15/2002, utilizatorul român este „persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi în baza unui drept legal vehiculul înmatriculate în România”.
Astfel, pentru a nu lăsa să circule pe drumurile naționale autovehicule fără rovinietă valabilă, legiuitorul a impus această obligație persoanelor înscrise în certificatul de înmatriculare fie la rubrica „deținător” fie la rubrica „utilizator”. Astfel, nu contează dacă dreptul de proprietate a fost sau nu transferat.
Instanța a apreciat că o interpretare contrarie a acestor dispoziții legale ar permite tuturor proprietarilor de autovehicule să încheie contracte fictive de vânzare - cumpărare sub semnătură privată. În acest mod, autoritatea competentă în verificarea rovignetei nu ar putea niciodată cunoaște proprietarul autovehiculului.
Pe de altă parte, petentul a arătat că a radiat autovehiculul din evidența fiscală însă există și obligația acestuia de a proceda și la radierea autovehiculului din certificatul de înmatriculare și de a nu da spre folosință autovehiculul unei alte persoane în alt mod întrucât conducerea autovehiculelor pe drumurile publice este supusă unor norme speciale. Prin neefectuarea tuturor procedurilor speciale legale de înstrăinarea autovehiculului, petentul și-a asumat riscul producerii unor consecințe negative pentru acesta.
S-a apreciat că petentul are deschisă calea în justiție în pretenții, împotriva utilizatorului sau proprietarului autovehiculului, pentru amenda plătită. Pentru aceste motive, instanța a respins plângerea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul P. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că instanța de fond nu a coroborat înscrisurile depuse, respectiv adresa de radiere nr._/16.02.2011 cu contractul de vânzare - cumpărare, din care rezulta că la data sancționării recurentul nu mai era proprietarul autoturismului pentru care nu se plătise rovinieta.
A depus în acest sens un înscris nou - adresa nr._/SPC/14.06.2012 eliberată de Instituția Prefectului Municipiului București - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, fila 6, potrivit căreia autoturismul vândut și a cărui radiere s-a produs înainte de întocmirea procesului - verbal de contravenție are numărul de înmatriculare_ . Totodată a rezultat că organul de poliție a comunicat noului proprietar, B. I., obligația legală de a transcrie vehiculul pe numele său.
A fost anexată și adresa nr._/16.02.2011 eliberată de Direcția Venituri Buget Local al sectorului 2 purtând ștampila instituției, fila 7.
În aceste condiții recurentul a susținut excepția lipsei calității sale procesuale pasive, neavând calitate de contravenient, întrucât la data de 15.02.2011 nu mai era proprietarul autoturismului și nu poate răspunde contravențional, noul proprietar având obligația de a înmatricula autovehiculul în termen de 30 de zile, potrivit dispozițiilor OUG nr.195/2002.
Se reține că intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin D.R.D.P. C. nu a depus întâmpinare in cauză.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este fondat în privința individualizării sancțiunii aplicate, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a făcut o interpretare corectă a probelor administrate în cauză - înscrisuri, constatând că petentul P. G. a săvârșit contravenția prevăzută de art.8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, pentru care a fost legal sancționat cu amendă contravențională în suma de 500 lei.
În acest sens, au fost analizate apărările formulate prin plângere și înscrisurile depuse, instanța de fond constatând că obligația de a deține rovinietă valabilă revenea petentului, persoana fizică înscrisă în certificatul de înmatriculare. Acesta se încadrează astfel în ipoteza normei de sancționare - art. 8 alin. 1 în referire la art.7 și art. 1 alin. 1 lit. b din Ordonanța nr.15/2002, deținând calitatea de subiect activ al contravenției, contrar celor susținute în motivele de recurs.
Se reține că petentul nu a făcut dovada contrară situației de fapt și de drept reținute de agentul constatator, potrivit art.1169 cod civil vechi, iar procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 alineat 1 și art.17 din O.G. nr. 2/2001.
Având în vedere însă că anterior sancționării contravenționale, autovehiculul Dacia cu numărul de înmatriculare_ a fost radiat din evidențele Direcției Venituri Buget Local al sectorului 2 la solicitarea recurentului, urmare a vânzării, noul proprietar neîndeplinindu-și obligația prevăzută de art.11 alineat 4 din OUG nr.195/2002, tribunalul apreciază că se impune în cauză reindividualizarea sancțiunii aplicate. A fost avută în vedere și adresa nr._/SPC/14.06.2012 eliberată de Instituția Prefectului Municipiului București - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, aflată la fila 6.
Se constată astfel că amenda în cuantum de 500 lei este prea aspră, deși se încadrează în limitele legale, față de gradul de pericol social concret al faptei și împrejurările săvârșirii contravenției, reținând că nu s-a dovedit sancționarea anterioară a recurentului pentru fapte prevăzute de O.G. nr. 15/2002.
Ca urmare, în temeiul art.5 alin.5 și art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, instanța va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, în conformitate cu dispozițiile art.7 din actul normativ menționat, fiind suficientă atenționarea contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea respectării pe viitor a prevederilor legale încălcate.
Față de considerentele expuse, tribunalul constată că motivele de recurs menționate sunt întemeiate, urmând ca potrivit dispozițiilor art.312 alin.2 și 3 Cod procedură civilă, să admită ca fondat recursul declarat, să modifice sentința atacată iar în rejudecare să admită plângerea și să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei cu avertismentul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondat recursul declarat de recurentul P. G., domiciliat în ., ., . sector 2, București, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri C. – Secția de Drumuri Naționale B., cu sediul în B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr.4586/19.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Modifică sentința atacată și în rejudecare,
Admite plângerea contravențională formulată de petentul P. G..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în suma de 500 lei cu avertisment.
I r e v o c a b i l ă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07 martie 2013.
Președinte,Judecător,Judecător,
C. RomanMaria L. VasiliuAlina-A. P.
Grefier,
F. D.
Tehnored.P.A.A.
2ex./05.04.2013
Jud. fond: S.J.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 988/2013. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 970/2013. Tribunalul... → |
|---|
