Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 568/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 568/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 8525/196/2012
Dosar nr._
Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B R Ă I L A
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr.568/2013/R.CA
Ședința publică din 14 noiembrie 2013
Președinte: D. V. – judecător
Judecător: M. S.
Judecător: A. C.
Grefier: L. M.
-----------
La ordine fiind soluționarea recursului de contencios administrativ declarat de recurenta-intimată Direcția de S. Publică a Județului B., cu sediul în B., ., nr.2 bis, județul B.; împotriva sentinței civile nr.1175/2013 din data de 12 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._ ; în contradictoriu cu intimatul-petent C. D., cu domiciliul în B., ..11, ., .; având ca obiect – anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-intimată Direcția de S. Publică a Județului B. prin consilier juridic I. D., în baza delegației de la dosar; lipsă fiind intimatul-petent C. D..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că procedura de citare este legal îndeplinită; recursul este declarat în termen legal; motivat; exceptat de la plata taxelor judiciare de timbru; cauza se află la al 2-lea termen de judecată, după care;
Reprezentantul recurentei-intimate Direcția de S. Publică a Județului B. depune la dosar note scrise și, având cuvântul, arată că susține în totalitate motivele de recurs așa cum au fost expuse și prin notele scrise depuse la acest termen, învederând dosar faptul că, apreciază că cele două excepții nu sunt reale, iar față de motivele de recurs și probele administrate în cauză solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În urma deliberării instanța a pronunțat următoarea decizie de contencios administrativ;
TRIBUNALUL
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr.1175/2013 din data de 12 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._ a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul C. D. în contradictoriu cu intimata Direcția de S. Publică a Județului B. dispunându-se totodată și anularea procesului verbal . nr. 0049/13.06.2012.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin procesul verbal de control . nr. 0049/13.06.2012, încheiat de intimată, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 800 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de O. 976/1998 al MS și HG 924/2005 și sancționate de art. 16 alin. 1 lit. l din HG 845/2011, reținându-se „nedotarea unității cu grupuri sanitare accesibile publicului”.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, existând un caz de nulitate absolută - respectiv nedescrierea faptei contravenționale.
Potrivit art. 17 din OG2/2001 lipsa mențiunilor privind fapta săvârșită atrage nulitatea procesului-verbal.
Pentru ca fapta să fie descrisă, procesul verbal trebuie să cuprindă în concret descrierea faptei contravenționale, pentru ca instanța de judecată să o poată analiza.
Instanța de judecată nu poate stabili, pe calea plângerii împotriva procesului verbal de contravenție, decât dacă mențiunile cuprinse în acesta sunt sau nu conforme cu realitatea, neputându-se extinde asupra cercetării altor fapte, nedescrise în acesta. Acesta este și motivul pentru care legiuitorul a stabilit acest caz de nulitate absolută.
Potrivit art. 16 alin. 1 lit. l din HG 845/2011 Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 800 lei și 1.600 pentru persoanele fizice nedotarea unităților de folosință publică cu grupuri sanitare accesibile publicului.
Instanța constată că nici HG 845/2011 și nici O. 976/1998 al MS sau HG 924/2005, indicate în procesul verbal de contravenție și valabile la data săvârșirii faptei nu definesc unitățile de folosință publică.
Art. 48 din O. MS 536/1997 arată că normele de igienă la unitățile de folosință publică se aplică categoriilor de instituții în care se desfășoară activități social-culturale, colectivităților temporare de muncă sau de recreere, precum și unităților în care se efectuează prestări de servicii pentru populație, denumite în continuare unități.
Astfel nu orice unitate publică este obligată a respecta aceste norme ci doar unitățile care se regăsesc în articolul precizat mai sus.
Întrucât din procesul verbal nu reiese că petentul s-ar afla în vreuna din aceste situații, instanța a apreciat că fapta, așa cum este descrisă în procesul verbal nu constituie contravenție.
Constatând un caz de nulitate absolută, instanța nu a mai verificat nici celelalte motive invocate de petent și nici temeinicia procesului verbal.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 34 din OG 2/ 2001, instanța a admis plângerea formulată de petentul C. D. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ B. împotriva procesului verbal de contravenție . nr. 0049, încheiat de intimată și a exonerat petentul de plata amenzii în cuantum de 800 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen egal, a declarat recurs intimata criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a susținut că în mod greșit instanța de fond, a susținut, că nici un act normativ indicat în procesul-verbal de constatare a contravenției, nu definește unitățile de folosință publică. Conform art.48 din Ordinul M.S. nr.536/1997 pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației, normele de igienă se aplică categoriilor de instituții în care se desfășoară activități social-culturale, colectivităților temporare de muncă sau de recreere, precum și unităților în care se efectuează prestări de servicii pentru populație, denumite în continuare unități.
Contractul de închiriere nr.46/_/3005/2012 încheiat între Primăria B. și petent are ca obiect închirierea amplasamentului nr.7 de pe Faleza Dunării pentru realizarea unei terase de alimentație publică, pentru desfășurarea unor activități social-culturale. Prin contract, Primăria se obliga să pună la dispoziția petentului amplasamentul, fără nici o obligație în privința respectării normelor igienico-sanitare. Aceste obligații revin în exclusivitate petentei în baza dispozițiilor O.M.S. nr.976/1998, care conform art.57 desfășoară o activitate prin comerțul de mic detaliu, pe o perioadă determinată, în punct fix și trebuie să respecte prevederile art.58 și 61 din Ordinul 976/1988. Dovada, o constituie perioada de închiriere a amplasamentului prevăzută în contract și anume 01.06.2012 până la 01.09.2012, pe amplasament urmând să funcționeze o unitate de alimentație publică, având ca obiect, așa cum s-a constatat prin procesul-verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare, desfacerea de băuturi răcoritoare, bere și grătar pentru carene și preparate din carne. Susținerea instanței că nu orice unitate publică este obligată a respecta normele de igienă ci doar unitățile care se regăsesc în art.48 din Ordinul M.S. nr.536/1997, nu are temei legal. Petentul desfășoară o activitate de alimentație publică, într-o zonă de recreere, organizată de Primăria B., cu băuturi răcoritoare, bere, carne și preparate din carne, pe timp de vară și o astfel de unitate se încadrează și în prevederile Ordinului nr.536/1997 și trebuie să respecte prevederile art.29, 33 și 35 din capitolul 4 noeme de igienă referitoare la colectarea și îndeplinirea rezidurilor lichide. Fapta descrisă concret în procesul-verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare și în procesul-verbal de constatare a contravenției constituie contravenție și instanța nu poate constata un caz de nulitate absolută.
Legal citat intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat, pe lângă netemeinicia recursului formulat, excepția tardivității și excepția nemotivării recursului.
Examinând cu prioritate excepțiile invocate conform dispozițiilor art.137 cod de procedură civilă, Tribunalul a constatat netemeinicia acestora.
În ceea ce privește tardivitatea, declararea recursului se face în termen de 15 zile libere, prima și ultima zi neluându-se în calcul. Având în vedere că luna februarie a avut 28 zile, că sentința civilă a fost comunicată la data de 25.02.2013 și că recursul a fost depus la data de 11.03.2013 (fila 8), Tribunalul constată că acesta a fost formulat cu respectarea termenului prevăzut de lege.
Cu privire la nemotivare, este de principiu că în materie contravențională motivarea recursului nu este obligatorie, motivele de recurs putând fi susținute și oral în fața instanței (art.34 alin.2 din O.G.nr.2/2001).
Pentru aceste considerente cele două excepții urmează a fi respinse.
Pe fond Tribunalul, examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate dar și din oficiu sub toate aspectele, conform dispozițiilor art.304/1 cod de procedură civilă, constată că recursul este fondat.
Instanța de fond fără a avea în vedere prevederile legale în domeniul sănătății a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal.
Prin contractul de închiriere nr.46/_/3005/2012, Primăria închiria intimatului amplasamentul nr.7 de pe Faleza Dunării pentru realizarea unei terase de alimentație publică, în cadrul desfășurării unor activități social – culturale.
Obligația în privința respectării normelor igienico – sanitare revine în exclusivitate intimatei în baza dispozițiilor O.M.S.nr.976/1998, care conform art.57 desfășoară o activitate prin comerțul de mic detaliu, pe o perioadă determinată, în punct fix și trebuie să respecte prevederile art.58 și 61 din Ordinul nr.976/1988.
Dovada, o constituie perioada de închiriere a amplasamentului prevăzută în contract și anume 01.06.2012 până la data de 01.09.2012, pe amplasament urmând să funcționeze o unitate de alimentație publică. Susținerea instanței că nu orice unitate publică este obligată a respecta normele de igienă ci doar unitățile care se regăsesc în art.48 din Ordinul M.S.nr.536/1997, nu are temei legal.
Intimatul desfășura o activitate de alimentație publică, într-o zonă de recreere, organizată de Primăria B., cu băuturi răcoritoare, bere, carne și preparate din carne, pe timp de vară și o astfel de unitate se încadrează și în prevederile Ordinului nr.536/1997 și trebuie să respecte prevederile art.29, 33 și 35 din Capitolul IV, norme de igienă referitoare la colectarea și îndepărtarea reziduurilor lichide.
În procesul verbal de constatare a condițiilor igienico – sanitare au fost descrise faptele care constituie contravenție la normele de igienă: nu există racord la rețeaua de apă și canalizare a orașului; unitatea nu este dotată cu grupuri sanitare accesibile publicului.
Potrivit art.10 alin.3 și art.26 alin.5 din Legea nr.95/2006 privind reforma în sănătate, concluziile activităților de control, abaterile de la normele legale, recomandările și termenele de remediere a deficiențelor precum și alte măsuri legale aplicabile se consemnează în procesele verbale de constatare a condițiilor igienico – sanitare și procesele verbale de constatare a contravențiilor.
Instanța însă nu a ținut cont de specificul activității Direcției de S. Publică și anume că în urma activității de control se încheie mai întâi procesul verbal de constatare a condițiilor igienico – sanitare, cu descrierea amănunțită a contravențiilor constatate și apoi prin procesul verbal de constatare a contravențiilor se aplică amenzile contravenționale cu încadrarea constatărilor în prevederile H.G.nr.857/2011.
Cu privire la lipsa descrierii amănunțite a faptei care atrage nulitatea procesului verbal de constatare a contravenției, în mod greșit instanța de fond, neținând cont de prevederile legale în domeniul sănătății a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, cu încălcarea legii și neconformă cu realitatea.
Greșită este de asemenea și susținerea că nici un act normativ indicat în procesul verbal de constatare a contravenției, nu definește unitățile de folosință publică. Conform art.48 din Ordinul M.S. nr.536/1997 pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației, normele de igienă se aplică categoriilor de instituții în care se desfășoară activități social – culturale, colectivităților temporare de muncă sau de recreere, precum și unităților în care se efectuează prestări de servicii pentru populație, denumite în continuare unități.
Pentru aceste considerente, Tribunalul în temeiul dispozițiilor art.312 cod de procedură civilă, în referire la art.304/1 cod de procedură civilă, urmează să admită recursul formulat, să modifice sentința atacată și în rejudecare va respinge plângerea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOITIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul de contencios administrativ declarat de recurenta-intimată Direcția de S. Publică a Județului B., cu sediul în B., ., nr.2 bis, județul B.; împotriva sentinței civile nr.1175/2013 din data de 12 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._ ; în contradictoriu cu intimatul-petent C. D., cu domiciliul în B., ..11, ., .; având ca obiect – anulare proces-verbal de contravenție.
Modifică sentința și în rejudecare;
Respinge plângerea contravențională ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi data de 14 noiembrie 2013.
Președinte,Judecător,Judecător,
D. VicolMihăilă SurduAnamaria C.
Grefier,
L. M.
Red. D. V./ 20.01.2014
Dact.M.S. / 3 ex./ 22.01.2014
Jud. Fond: S. J.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 567/2013.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 942/2013. Tribunalul... → |
|---|
