Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 593/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 593/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 1682/247/2012
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. SECȚIA A II-A CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 593/Rca
Ședința publică de la 21 noiembrie 2013
Președinte - M. S.
Judecător - C. G. I.
Judecător - G. E. V.
Grefier - M. G.
La ordine fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurentul Inspectoratul de Poliție Județean B., cu sediul în B., ..10-12, împotriva sentinței civile nr.123/07.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul V. M. I., cu domiciliul în Feteșto, ., județul Ialomița.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurent cj.A. S., lipsă fiind intimatul.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință arătându-se procedura de citare este legală, recursul este declarat în termen legal, nemotivat, primul termen de judecată.
Reprezentantul recurentului depune la dosar împuternicirea de reprezentare și note scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbateri.
Reprezentantul recurentului, având cuvântul, a învederat că la fondul cauzei nu s-au încadrat în termenele stabilite pentru a depune la dosar probele necesare, iar cauza a fost judecată fără înregistrarea video a contravenției.
La dosarul cauzei, în calea de atac, a depus înregistrarea video și a solicitat aplicarea dispozițiilor art.3041 Cod procedură civilă în sensul respingerii plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr.123/07.02.2013 a Judecătoriei Însurăței s-a dispus admiterea plângerii contravenționale formulată de petentul V. M. I. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/25.11.2012 întocmit de intimatul I. B. și anularea procesului verbal de contravenție ca netemeinic și nelegal.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut în materie contravențională, dreptul comun îl constituie prevederile O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare. Aceste prevederi reglementează și procedura de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor în art. 31-36, iar sub aspect procedural în art. 47, care dispune că prevederile Ordonanței se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, astfel că se impune concluzia că dreptul românesc plasează domeniul contravențional în sfera extra-penală. Așa fiind, sub aspectul sarcinii probei, sunt aplicabile dispozițiile art.1169 din codul civil, din materia civilă potrivit cărora „ cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”.
Se pune însă problema aplicabilității în materia contravențională a dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, sub aspectul garanțiilor procesuale recunoscute acuzatului în materie penală.
Această problemă a fost dezbătută în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, în mai multe cauze, fiind stabilite astfel, în jurisprudența acestei instanțe, criteriile necesare identificării noțiunii autonome de „acuzație în materie penală”, independent de calificarea dată faptei în dreptul intern.
Astfel, în cauza Öztürk împotriva Germaniei (cauza nr.8544/79), Curtea a reafirmat, prin hotărârea pronunțată la data de 21 februarie 1984 (paragraful 50), autonomia noțiunii de „penal” și a sintetizat criteriile adoptate în hotărâri anterioare pentru stabilirea apartenenței la materia penală a faptei sancționate. Aceste criterii, stabilite de Curte, sunt: calificarea dată faptei în dreptul intern; natura faptei incriminate; natura și gravitatea sancțiunii.
În ceea ce privește contravențiile la regimul circulației pe drumurile publice, acestea sunt reglementate de O.G.R. nr. 195/2002 și de Regulamentul de aplicare al acesteia, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006, faptele fiind sancționate exclusiv cu amendă (puncte-amendă). Analizând amenda contravențională din perspectiva ultimului dintre cele trei criterii stabilite de Curtea Europeană a drepturilor Omului, evocate mai sus, se constată că amenda nu are caracter de despăgubire al cărui scop să-l constituie acoperirea unui prejudiciu, ci are caracter preventiv și sancționator, iar Curtea a reținut, în jurisprudența sa (cauza nr._/2005 – Ziliberberg împotriva Moldovei) că în acest caz sancțiunea poate fi tratată ca fiind specifică dreptului penal. Această concluzie se impune, chiar dacă în dreptul intern,(art. 8, alin.(1) din O. G. nr. 2/2001), amenda are caracter administrativ, deoarece calificarea dată faptei de dreptul intern, este relativă.
În consecință, devin aplicabile în speță, dispozițiile art. 6 din C E.D O, care impun luarea în considerație a prezumției de nevinovăție, similar materiei penale. Potrivit art.109, alin.(2) din O U G nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, “constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”, iar potrivit art.102, alin.(3), lit. „e”, constatarea contravenției se face obligatoriu cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Așadar, constatarea faptei pentru care a fost sancționat petentul, faptă încadrată de agentul constatator în prevederile art.102, alin.(3), lit. „e” din O. U.G nr.195/2002, nu se poate face fără a exista înregistrări ale mijloacelor tehnice omologate de măsurare a vitezei. Conform art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05 “Aparate pentru masurarea vitezei de circulatie a autovehiculelor (cinemometre), aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005, astfel cum a fost modificată prin Ordinul nr.187/2009 al directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală, pentru a fi valabile, înregistrările efectuate cu ajutorul cinemometrului trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data si ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
După cum s-a reținut mai sus, în cazul constatării contravențiilor cu ajutorul mijloacelor de măsurare și verificare metrologică, înregistrările fac parte integrantă din procesul-verbal, astfel că, nefiind depusă la dosar înregistrarea săvârșirii contravenției, instanța a reținut că, în cauză, există un dubiu care nu poate fi înlăturat prin administrarea altor probe. Acest dubiu profită contravenientului, potrivit principiului ,,in dubio pro reo,, aplicabil prin analogie ca principiu complementar prezumției de nevinovăție.
Regula ,,in dubio pro reo,, este o problemă de fapt chiar mai înainte de a fi o problemă de drept, deoarece înfăptuirea justiției cere ca judecătorii să-și întemeieze hotărârile pe care le pronunță, pe certitudini dobândite pe bază de probe directe, pertinente, complete și sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății) și nu pe probabilități. Ori, în cauză, constatarea faptei de către agentul de poliție nu s-a făcut în baza probelor prevăzute de lege care să conducă la aflarea adevărului, fie chiar și în mod îndoielnic.
Față de cele de mai sus, instanța a admis plângerea contravențională și a anulat, procesul verbal de contravenție contestat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs recurentul I. B. în care a arătat că va depune motivele în termen legal, iar prin notele scrise depuse la termenul fixat a susținut că la ultimul termen fixat de către instanța de fond a precizat că s-ar fi depus înregistrarea video.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de ordine publica, conform dispozițiilor art.306 Cod procedură civilă, dar si sub toate aspectele potrivit prevederilor art.304/1 din același cod, tribunalul va constata că recursul este nefondat.
Astfel, din analiza hotărârii recurate, tribunalul observa ca nu exista motive de ordine publica care sa fie invocate din oficiu, hotărârea instanței de fond fiind legala iar sub aspectul temeiniciei nu s-a invocat nici un motiv care sa fie avut in vedere de către instanța de control judiciar. Instanța de fond a analizat temeinic probele administrare in cauza pronunțând o hotărâre temeinica a cărei reformare nu se impune. Intimata nu a depus planșele video nici in fata instanței de fond si nici in fata instanței de control judiciar deși aceste înscrisuri se aflau in posesia sa
Totodată, tribunalul va aprecia ca judecătoria a verificat in mod legal si judicios probele administrate dând o interpretare corecta normelor de drept incidente in cauza.
Având in vedere aceste considerente, tribunalul va aprecia că recursul declarat este nefondat, urmând ca, in temeiul dispozițiilor art.312 din Codul de procedură civilă, să îl respingă ca atare și să mențină ca temeinică și legală hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul Inspectoratul de Poliție Județean B., cu sediul în B., ..10-12, împotriva sentinței civile nr.123/07.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul V. M. I., cu domiciliul în Feteșto, ., județul Ialomița.
I r e v o c a b i l ă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. S. C. Gebriela I. G. E. V.
Grefier,
M. G.
Red.C.G.I.
Jud.fondI.P.
Dact.M.G.
2 ex/09.12.2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 2376/2013. Tribunalul BRĂILA | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
