Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 42/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 42/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 2713/196/2012
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. SECȚIA A II-A CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 42/Rca
Ședința publică de la 24 ianuarie 2013
Președinte -M. S.
Judecător - C. G. I.
Judecător - G. E. V.
Grefier - M. Gîlca
La ordine fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurentul Inspectoratul Teritorial de Muncă B., cu sediul în B., ..7, împotriva sentinței civile nr.3315/02.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în B., ..104, județul B..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimată administrator I. M., care se legitimează cu CI . nr._, lipsă fiind recurentul.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că procedura de citare este completă, recursul este declarat în termen legal, motivat, primul termen de judecată.
Se comunică reprezentantului intimatului un exemplar de pe motivele de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbateri.
Reprezentantul intimatei, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sentința instanței de fond fiind temeinică și legală.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.3315/02.05.2012 a Judecătoriei B. a fost admisă în parte plângerea formulată de petenta . în contradictoriu cu intimatul I. B..
Prin aceeași sentință s-a dispus înlocuirea amenzii în cuantum de 1500 lei stabilită prin procesul verbal de contravenție . nr._/2012 cu sancțiunea avertisment.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că:
Prin procesul-verbal . nr._/2012 petenta a fost sancționată cu amenda în cuantum de 1500 lei pentru fapta de a nu evidenția corect timpul de muncă și de odihnă al salariaților. Fapta a fost încadrată în prevederile art. 260 lit. m din Codul muncii.
Instanța este obligată, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001, să verifice dacă procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului. Or toate aceste mențiuni se găsesc în cuprinsul actului contestat.
Sub aspectul temeiniciei, din confruntarea declarației depuse la dosar cu fișele colective de prezență reiese că nu pentru toate zilele în care aceasta s-a prezentat la serviciu s-au evidențiat aceste ore.
Pentru aceasta plângerea nu poate fi primită sub acest aspect.
A susținut instanța de fond că într-adevăr, art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 spune că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (similar, art. 21 alin. 3 arată că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal). De asemenea, art. 7 alin. 2 și 3 din aceeași ordonanță spun că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, putându-se aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
S-a apreciat că fapta imputată petentei prezintă un pericol social redus, având în vedere că nu se poate reține intenția ca modalitate a vinovăției, ci numai culpa contestatoarei. În aceste condiții este întemeiată cererea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul, motiv pentru care a procedat în consecință, și a admis în parte plângerea.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs recurentul I. B. susținând că în mod nejustificat instanța de fond a procedat la înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
Recurenta apreciază că fapta prezintă un pericol social ridicat. Susține recurenta că evidența orelor de muncă prestate de salariați trebuie întocmită de salariați, fiind unicul document pe baza căruia se pot stabili în mod corect drepturi ale salariaților.
Legal citată intimata – petentă . nu a depus întâmpinare însă la termenul fixat de către instanța de recurs s-a prezentat prin reprezentat legal și a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea sentinței instanței de fond.
Examinând sentința atacată prin prisma motivului de recurs invocat, dar și din oficiu potrivit dispozițiilor art.3041 Cod procedură civilă tribunalul va constata că recursul este nefundat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a făcut o judicioasă analiză a întregului material probator administrat în cauză și o interpretare corectă a dispozițiilor legale aplicabile în speță.
Obligația instanței de a-si motiva hotărârea adoptata, consacrata legislativ in dispozițiile art. 261 c.p.c, are in vedere stabilirea in considerentele hotărârii a situație de fapt expusa in detaliu, încadrarea in drept, examinarea argumentelor părților si punctul de vedere al instanței fata de fiecare argument relevant si, nu in ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția data.
Aceste cerințe legale, impuse de însăși cerința înfăptuirii justiției, au fost respectate de instanța de fond, iar faptul ca soluția adoptata îl nemulțumește pe recurent nu poate înlătura raționamentul logico-juridic clar explicitat si întemeiat pe considerente de drept.
Tribunalul va observa că sancțiunea contravențională nu este un scop în sine ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
In cauza motivarea hotărârii recurate răspunde tuturor exigentelor legale deoarece examinează efectiv apărările si susținerile părților, explicând in termeni accesibili situația de fapt si dezlegarea in drept statuata de instanța.
Analizând hotărârea atacata tribunalul retine ca nu exista motive de ordine publica care sa fie invocate din oficiu hotărârea instanței de fond fiind legala, iar sub aspectul temeinicie nu s-a invocat nici un motiv care sa fi avut in vedere de instanța de control judiciar .
Având in vedere aceste considerente tribunalul apreciază ca recursul este nefondat urmând ca in temeiul disp art 312/1 c.p.c sa îl respingă ca atare si sa mențină hotărârea instanței de fond ca fiind temeinica si legala.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul Inspectoratul Teritorial de Muncă B., cu sediul în B., ..7, împotriva sentinței civile nr.3315/02.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în B., ..104, județul B..
I r e v o c a b i l ă .
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. S. C. G. I. G. E. V.
Grefier,
M. G.
Red.C.G.I.
Jud.fond A.C.C.
Dact.M.G.
2 ex/08.02.2013
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2013/2013. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 407/2013. Tribunalul... → |
|---|
