Anulare act administrativ. Sentința nr. 182/2015. Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 182/2015 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 2687/2/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr.182/2015
Ședința publică de la 18 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. M. T.
Grefier C. V.
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul P. D. în contradictoriu cu pârâtul M. D. REGIONALE SI ADMINISTRATIEI PUBLICE, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, personal și asistat de av. C. D., consilier juridic C. M. pentru pârât și martorele S. C. D. și M. J..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier de ședință care învederează că, prin biroul registratură, pârâtul a depus răspuns la interogatoriu.
Av. C. D., având cuvântul pentru reclamant, solicită strigarea dosarului la amânare pentru a lua la cunoștință de conținutul răspunsului la interogatoriu.
Instanța înmânează apărătorului reclamantului o copie de pe răspunsul la interogatoriu, respectiv filele 267-279 din dosar.
Consilier juridic C. M., având cuvântul pentru pârât, având în vedere că pentru acest termen de judecată s-au prezentat martorii, solicită lăsarea dosarului la a doua strigare.
Av. C. D., având cuvântul pentru reclamant, față de solicitarea reprezentantului legal al pârâtului, arată că este de acord.
Tribunalul admite cererea și lasă dosarul la a doua strigare.
Fiind reluată cauza la a doua strigare, la apelul nominal efectuat, s-au prezentat aceleași părți.
Instanța ia act că s-a comunicat apărătorului reclamantului copia răspunsului la interogatoriu depus la dosar de pârâtul M. Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.
Totodată, pune în discuție admisibilitatea ca probă, în raport de obiectul cauzei, a întrebărilor formulate în interogatoriu și care nu au legătură cu prezenta cauză, respectiv întrebările nr.2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 13, 14, 15, 16, 23, 24, 25 și 26, care se referă la probleme de fond, vizând aprecierea reclamantului prin care cere să își exprime pârâta o poziție față de aprecierile reclamantului, la aspecte străine de obiectul cauzei, referindu-se la alți funcționari publici și la concursul la care aceștia au participat, deși reclamantul a precizat că nu contestă în prezenta cauză legalitatea acestui concurs.
Av. C. D., având cuvântul pentru reclamant, precizează la solicitarea instanței, că în raport de restrângerea obiectului acțiunii, întrebările cu numerele indicate mai sus, nu fac obiectul cercetării judecătorești, în raport de precizările la acțiune formulate de reclamant și depuse la dosar.
Având în vedere susținerile apărătorului reclamantului, tribunalul înlătură întrebările și răspunsul de la pozițiile nr. 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 13, 14, 15, 16, 23, 24, 25 și 26 din interogatoriul propus de reclamant și însușit de apărătorul său.
Av. C. D., având cuvântul pentru reclamant, arată că a solicitat amânarea cauzei pentru a lua la cunoștință de răspunsul la interogatoriu.
Tribunalul pune în discuție cererea de amânarea cauzei formulată de apărătorul reclamantului.
Consilier juridic C. M., având cuvântul pentru pârât, față de solicitarea apărătorului reclamantului, arată că nu se opune.
Tribunalul respinge cererea de amânare formulată de apărătorul reclamantului pentru a lua la cunoștință de răspunsurile la interogatoriu, având în vedere că răspunsul la interogatoriu a fost depus la dosar anterior datei ședinței și avea posibilitatea consultării, dar a fost comunicat în sala de ședință apărătorului reclamantului, dosarul fiind lăsat la a doua strigare comunicând răspunsurile la interogatoriu către apărătorul reclamantului, care în intervalul de timp de 2 ore lăsat la dispoziție, a avut posibilitatea să studieze răspunsul la interogatoriu.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art.321 Cod proc.civ. procedează la audierea martorelor S. C. D. și M. J., sub prestare de jurământ, declarațiile acestora fiind consemnate în procese verbale separate, atașate la dosarul cauzei.
Av. C. D., în raport de declarația martorei S. C. D., arată că în calitate de avocat al reclamantului nu are întrebări de formulat, ci solicită să îi fie acordat cuvântul reclamantului pentru a-și formula singur întrebările.
Tribunalul, în raport de solicitarea apărătorului reclamantului, având în vedere relația contractuală privind asistența juridică pe care o acordă acestuia, caz în care avocatul este cel care poate formula întrebări pentru martora sus menționată, audiată în sala de ședință, respinge cererea de a da posibilitatea reclamantului să formuleze personal întrebări martorei, întrucât puteau fi formulate prin intermediul avocatului.
Reprezentantul legal al pârâtului, arată că nu au întrebări de formulat pentru martora S. C. D..
Av. C. D., în raport de declarația martorei M. J., prin care a susținut că nu a participat și nu a emis acte care să stea la baza emiterii ordinului contestat, arată că nu are întrebări de formulat.
Reprezentantul legal al pârâtului, arată că nu au întrebări de formulat pentru martora M. J..
După audierea martorelor, tribunalul a solicitat părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat și dacă apreciază cauza în stare de soluționare.
Av. D. C. pentru reclamant, reclamantul și reprezentantul legal al pârâtului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, apreciind cauza în stare de soluționare.
Tribunalul ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, declară închise dezbaterile, apreciind cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul pentru susțineri pe fond.
Av. C. D., având cuvântul pentru reclamant pe fond, având în vedere întreg probatoriul administrat, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost precizată, mai puțin capătul 3 de cerere la care a renunțat, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic C. M., având cuvântul pentru pârât, solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată.
Solicită să se constate că reorganizarea care s-a făcut în cadrul instituției pârâte la nivelul anului 2013 a fost reală, arătând că s-au desființat 46 de posturi ca urmare a reorganizării ministeriale și a unirii celor două ministere, respectiv M. Dezvoltării și M. Administrației, sens în care direcția în care activa reclamantul a fost desființată și toți funcționarii publici de execuție din cadrul acestei direcții au primit preaviz pentru încetarea raporturilor de serviciu, cu posibilitatea acestora de a participa la un concurs organizat pe mai puține posturi, aspect pe care reclamantul nu a înțeles să îi dea curs, neparticipând la examen, sens în care, în mod evident, la terminarea perioadei de preaviz prelungită ca urmare a intrării reclamantului în incapacitate temporară de muncă, i-a fost încetat raportul de serviciu cu ministerul.
Consideră că, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că ordinul emis este temeinici și legal.
Depune la dosar practică judiciară.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București sub nr._, din data de 11.04.2013, reclamantul P. D., având funcția de consilier evaluare-examinare, grad superior, în cadrul Serviciului verificare cheltuieli ENPI, Direcția control de prim nivel, Direcția generală programe europene, a chemat în judecată pe pârâtul M. Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va lua, sa dispună: constatarea nulității Ordinului MDRAP nr._.03.2013, comunicat în data de 18.03.201, prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția publică de execuție; obligarea pârâtei MDRAP la încadrarea reclamantului într-o funcția publică de execuție, corespunzătoare categoriei, clasei, gradului deținut, anularea operațiunilor și criteriilor administrative, care au stat la baza emiterii actului supus judecății, obligarea pârâtei MDRAP, la plata daunelor materiale egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, calculate de la data încetării raporturilor de muncă și până la integrarea sa efectivă cf. art.l06 (10 și art.117 din Legea 188/1999 reactualizată, obligarea pârâtei MDRAP, la plata daunelor morale în sumă de 10.000 lei, cf. art.l8(3) din Legea 554/2004 și art. l17 din Legea 118/1999 și la plata de cheltuieli de judecată.
De asemenea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2011, reclamantul a solicitat suspendarea executării Ordinului MDRAP nr. 880/15.03.2013, până la judecarea pe fond, arătând că toate împrejurările și faptele dezvoltate în Contestația prealabilă din 25.03.2013, depusă împotriva OMDRAP nr.880/15.03.2013, au ca rezultat, o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ, constituind un caz bine justificat de admitere a cererii de suspendare, potrivit art. 14, art. 2 (t), și art. (l) - ș, din Legea nr. 554/2004, deoarece îi creează un prejudiciu material viitor și imprevizibil, starea de șomaj și lipsa mijloacelor financiare de subzistență, printr-un comportament discreționar și prin exces de putere, în procedura de selecție a personalului supus restructurării, afectând în mod grav dreptul la stabilitatea raporturilor de serviciu și dreptul la un trai decent. Are în întreținere și o persoană fizică cu handicap gradul 2, singură, de peste 50 ani, fără serviciu, pentru care plătesc întreținerea lunară, în suma de aprox. 300 RON..
În motivarea în fapt a cererii reclamantul dezvoltă pe larg motivele de nelegalitate a actului administrativ contestat și temeiul tuturor solicitărilor sale pentru fiecare capăt de cerere.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.188/1999, OMDRAP nr.880/2013, Legii nr.24/2000, HG nr.611/2008 și OMDRAP nr._/20.02.2013, iar în susținerea acțiunii a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția de necompetență materială, excepția de inadmisibilitate a cererii de suspendare, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate, depunând la dosarul cauzei ordinul contestat și actele care au stat la baza emiterii acestuia.
La termenul de judecată din data de 10.09.2013, reclamantul a depus Note de ședință, și acte în susținerea cererii de chemare în judecată.
Examinând cu precădere excepția de necompetență materială, în raport de dispozițiile art.248 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea o apreciază ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin cererea ce face obiectul cauzei de față reclamantul, având funcția de consilier evaluare-examinare, grad superior, în cadrul Serviciului verificare cheltuieli ENPI, Direcția control de prim nivel, Direcția generală programe europene, a chemat în judecată pe pârâtul M. Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va lua, sa dispună: constatarea nulității Ordinului MDRAP nr._.03.2013, comunicat în data de 18.03.201, prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția publică de execuție; obligarea pârâtului MDRAP la încadrarea reclamantului într-o funcția publică de execuție, corespunzătoare categoriei, clasei, gradului deținut, anularea operațiunilor și criteriilor administrative, care au stat la baza emiterii actului supus judecății, obligarea pârâtei MDRAP, la plata daunelor materiale egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, calculate de la data încetării raporturilor de muncă și până la integrarea sa efectivă cf. art.l06 (10 și art.117 din Legea 188/1999 reactualizată, obligarea pârâtei MDRAP, la plata daunelor morale în sumă de 10.000 lei, cf. art.l8(3) din Legea 554/2004 și art. l17 din Legea 118/1999 și la plata de cheltuieli de judecată.
Conform prevederilor art. IV din Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, articolul 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins: „ Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."
Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, data introducerii acțiunii, precum și calitatea reclamantului, Curtea a constatat că instanța competentă să judece prezenta cauză este Tribunalul Călărași, motiv pentru care a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași.
După declinarea cauzei la Tribunalul Călărași, dosarul a fost înregistrat sub același număr unic, constatându-se că procedura de regularizare fiind îndeplinită de Curtea de Apel București, astfel că a fost stabilit primul termen de judecată, pentru când au fost citate părțile.
În ședința publică din data de 11.12.2013, tribunalul a invocat excepția necompetenței materiale, reținând și opinia reclamantului, care a susținut la rândul său că tribunalul este necompetent material în raport de obiectul cauzei, motiv pentru care a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, constatând ivit conflictul negativ de competență, caz în care a dispus înaintarea dosarului la ÎCCJ pentru regulator de competență.
Prin decizia civilă nr.1191/07.03.2014, ÎCCJ a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași, dosarul fiind restituit acestei instanțe pentru judecarea pricinii pe fond, fiind stabilit primul termen de judecată la data de 01.10.2014, pentru când s-a dispus citarea părților.
La acest termen de judecată, instanța a pus în vedere reclamantului să depună precizări la obiectul acțiunii formulate în raport de motivele de fapt invocate, constatând că la dosar au fost depuse de acesta mai multe cereri prin care a prezentat situația de fapt dedusă judecății, însă capetele de cerere cu care a investit inițial instanța, se impuneau a fi precizate tocmai în raport de motivele de fapt, dar și indicarea temeiului juridic pentru fiecare capăt de cerere, pentru ca instanța să poată proceda la stabilirea corectă a situației de fapt dedusă judecății.
La data de 24.11.2014, reclamantul a depus la dosar prin biroul registratură al instanței cerere precizatoare, prin care a solicitat anularea ordinului nr.880/15.03.2013 emis de pârâtul MDRAP, comunicat acestuia la data de 18.03.2013, invocând ca temei juridic art.1 alin.1, art.106 din Legea nr.188/1999, art.8 alin.1, art.11 alin.1, art.15 alin.1, art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004; obligarea pârâtului să îl reîncadreze pe o funcție publică corespunzătoare categoriei, clasei și gradului profesional, ca o consecință a admiterii primului capăt de cerere, invocând ca temei juridic art.106 alin.2 din Legea nr.188/1999; obligarea pârâtului la plata daunelor materiale egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, precum și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, ce solicită a fi calculate de la data comunicării ordinului contestat și până la punerea în executare a sentinței definitive, precizând că acest capăt de cerere este accesoriu primului, invocând ca temei juridic art.106 alin.1 și art.117 din Legea nr.188/1999; obligarea pârâtului la plata daunelor morale în sumă de 10.000 lei, cu precizarea că acest capăt de cerere este accesoriu celorlalte arătate, invocând ca temei juridic art.18 alin.3 din Legea nr.554/2004; suspendarea executării actului administrativ contestat pentru motivele prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, până la soluționarea definitivă a cauzei; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi efectuate cu acest proces, reprezentând toate cheltuielile suportate cu acest proces.
Reclamantul a mai precizat că instanța a reținut în mod greșit în încheierea de ședință din data de 01.10.2014, că a solicitat anularea examenului și a procedurii de organizare a examenului, în condițiile în care la pag.7 din acțiunea introductivă a menționat că nu s-a înscris și nu s-a prezentat la examenul de ocupare a posturilor scoase la concurs de pârât, situație de fapt recunoscută și de pârât la fila 10 din întâmpinarea depusă la dosar la data de 13.05.2013.
În fapt, reclamantul a precizat pentru primul capăt de cerere, că solicită anularea ordinului nr.880/2013 întrucât la baza emiterii lui au stat dispozițiile OUG nr.96/2012, iar metodologia de restructurare a fost aprobată prin referat și nu prin ordinul ministrului nr._/20.02.2013.
Consideră nelegal ordinul și pentru că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.100 alin.4 din Legea nr.188/1999, care obliga pârâtul să dovedească că reducerea postului pe care l-a ocupat a fost determinată de modificarea atribuțiilor specifice postului în proporție de peste 50%, respectiv să dovedească că cele 37 de atribuții trecute în fișa postului, au fost reduse cu mai mult de jumătate.
Mai arată că ordinul este nelegal deoarece la art.2, pârâtul precizează că se poate înscrie la examenul organizat la data de 21.03.2013, care nu a fost legal organizat în opinia sa, pentru mai multe motive prezentate în cererea precizatoare, însă nu au fost reținute de instanță pentru că reclamantul a precizat în cererea depusă la data de 24.11.2014, că nu solicită anularea examenului.
Totodată, reclamantul susține că ordinul este nelegal pentru că pârâtul a încălcat prevederile art.99 alin.1 lit.b din Legea nr.188/1999, deoarece nu a redus personalul ca urmare a reorganizării activității prin reducerea celor 31 de posturi ocupate de 31 funcționari publici, iar la examenul organizat trebuiau să participe numai angajații din compartimentele supuse restructurării, însă aspectele referitoare la nelegalitatea examenului organizat de pârât nu pot face obiectul analizei în prezenta cauză.
Un alt motiv de nelegalitate al ordinului, se referă la lista funcțiilor publice vacante aferente centralizării făcute de ANFP, despre care reclamantul susține că trebuia să îi fie pusă la dispoziție de pârât în perioada în care s-a aflat în preaviz, conform art.99 alin.5 din Legea nr.188/1999, pentru a putea opta, urmând să fie transferat la cerere sau în interes de serviciu, însă conform adreselor emise de pârât sub nr.360/2013 și ANFP sub nr._/2013, a precizat că lista nu i-a folosit în raport de precizarea acestora că nu se cunoștea la acea dată dacă posturile erau finanțate pentru anul 2013.
Mai arată reclamantul că a transmis pârâtului cererea nr.04/10.05.2013 pentru aplicarea procedurii de transfer la cerere/interes de serviciu în temeiul art.99 alin.6 din Legea nr.188/199 și art.4 alin.2 din ordinul nr.880/2013, însă a primit aviz negativ de la pârât cu adresa nr._/05.06.2013. De asemenea, arată că personal s-a adresat instituțiilor comunicate în lista pusă la dispoziție, însă fără succes. Pe cale de consecință, reclamantul apreciază nelegal ordinul pentru că pârâtul nu a dovedit că și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art.99 alin.5 și 6 din legea nr.188/1999.
Reclamantul consideră nelegal ordinul nr.880/2013 și prin prisma art.5, întrucât pârâtul era obligat până la expirarea perioadei de preaviz să îi pună la dispoziție un post vacant corespunzător, ceea ce nu s-a întâmplat, deși a avut 14 posturi vacante, conform susținerilor formulate în cererile depuse la dosar.
Referitor la competența materială a instanței care trebuia să soluționeze acțiunea, consideră că art.8 din ordinul contestat este nelegal, întrucât a respectat dispozițiile legale incidente, potrivit cărora era îndreptățit să opteze pentru instanța competentă alternativ, iar Tribunalul Călărași a procedat corect atunci când a stabilit că instanța corect investită de acesta a fost Curtea de Apel București în raport de obiectul acțiunii, alegând instanța de la domiciliului pârâtului.
Referitor la capătul doi din cerere, reclamantul arată că este admisibil în raport de motivele de nelegalitate ale ordinului contestat, solicitând reîncadrarea sa în funcția publică corespunzătoare categoriei, clasei și gradului profesional, prezentând apărările formulate și susținerile pârâtului, pe care le-a apreciat mincinoase, despre care a menționat că au urmărit dezinformarea instanței.
Referitor la capătul trei din cererea introductivă de instanță, reclamantul susține că renunță la susținerea lui, cu mențiunea că solicită instanței în baza art.18 alin.2 din Legea nr.554/2004 să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor și criteriilor administrative avute în vedere la emiterea ordinului contestat.
Cu privire la plata daunelor materiale precizate în capătul patru din cerere, solicită admiterea lui conform dispozițiilor legale invocate, motivat și de faptul că este obligat să respecte dispozițiile art.49 din legea nr.188/1999.
În privința daunelor morale indicate, reclamantul susține că reprezintă prejudiciul psihic pe care l-a suferit personal, dar și familia, urmare a disponibilizării și eliberării din funcția publică în mod nelegal, dar care prejudiciu poate fi redus prin suspendarea executării ordinului contestat.
Referitor la suspendarea executării ordinului contestat, reclamantul a prezentat motivele de fapt și de drept privind acest capăt de cerere, care nu au mai fost reluate în prezenta hotărâre având în vedere că au fost analizate de instanță prin încheierea din data de 03.12.2014, prin care instanța a respins cererea reclamantului.
În suplimentarea probei cu înscrisuri, reclamantul a mai depus un set de înscrisuri.
La data de 22.01.2015, reclamantul a mai depus o cerere prin care a făcut referire la cererea precizatoare mai sus reținută, dar și la documentele pe care le-a depus în susținerea cererii precizatoare.
În ședința publică din data de 28.01.2015, reclamantul prin apărător a solicitat încuviințarea probelor propuse pe fondul cauzei prin cererea introductivă de instanță, care nu au fost puse în discuția părților de Curtea de Apel București, urmare a dezinvestirii pe calea excepției de necompetență materială.
După comunicarea precizărilor reclamantului, pârâtul nu a mai depus o altă întâmpinare.
Instanța a încuviințat probele solicitate, fiind administrate la cererea părților proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, așa cum a fost cenzurat în raport de poziția exprimată de reclamant prin apărător și proba testimonială.
La cererea reclamantului, tribunalul a audiat cele două martore propuse, respectiv M. J., care a arătat că ocupă funcția de director în cadrul pârâtului, iar în această calitate nu a fot implicată în actul de decizie privind restructurarea ministerului, precizând că a fost făcută în baza legii. A mai arătat că prin prisma funcției pe care o ocupă, nu a emis nici un act administrativ care să stea la baza emiterii ordinului contestat în prezenta cauză.
Martora C. D. S. a declarat că este angajata pârâtului, însă în această calitate nu a emis nici un act administrativ privind reorganizarea ministerului sau care să stea la baza emiterii ordinului contestat în prezenta cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține că prin ordinul nr.880/2014 au încetat raporturile de serviciu pe care reclamantul le-a avut cu pârâtul, urmare a intrării în vigoare a dispozițiilor OUG nr.96/2012 și HG nr.1/2013, în baza cărora a fost reorganizată activitatea pârâtului prin reducerea unui număr de 46 de posturi, printre care și cel ocupat de reclamant.
Reclamantul a prezentat o . apărări cu care a încercat să dovedească că nu a avut loc o reorganizare reală a activității ministerului pârât în cauză, ci postul său a fost redus fără să fie îndeplinite condițiile prevăzute imperativ de art.100 alin.4 din Legea nr.188/1999, referitoare la reducerea postului ca urmare a reducerii atribuțiilor cu peste 50%.
Din actele depuse la dosar, respectiv organigrama și statul de funcții aprobate după . celor două acte normative, tribunalul reține că a avut loc o reorganizare reală a activității pârâtului prin reducerea unui număr de 46 de posturi, caz în care vor fi înlăturate susținerile reclamantului referitoare la lipsa dovezilor privind reorganizarea efectivă a activității pârâtului.
De asemenea, se mai reține că urmare a reorganizării activității, pârâtul a scos la concurs funcțiile publice vacante, fiind înștiințat reclamantul prin art.2 din ordinul 880/2013, că se poate înscrie la examenul organizat în acest sens. Așa cum a precizat expres, reclamantul nu s-a înscris la ocuparea unei funcții publice, astfel că apărările sale privind nelegalitatea examenului nu pot fi primite pentru că nu justifică nici un interes legitim în susținerea unor astfel de critici.
Conform dispozițiilor art.3 din ordin, se reține că reclamantul a beneficiat în perioada de preaviz de un program redus la 4 ore, fără afectarea drepturilor salariale, pentru a i se oferi posibilitatea să identifice eventuale posturi vacante, urmând ca și pârâtul și ANFP să depună diligențe pentru a-i pune la dispoziție lista posturilor vacante corespunzătoare, dacă erau identificate astfel de posturi.
Așa cum recunoaște reclamantul, o astfel de listă i-a fost pusă la dispoziție, cu mențiunea că nu se cunoștea dacă erau bugetate la nivelul anului 2013, însă din verificările pe care personal le-a efectuat, a constatat că nici unul dintre ele nu putea fi ocupat prin transfer la cerere/în interes de serviciu.
Dacă în perioada de preaviz nu era identificat un post vacant corespunzător, conform art.5 din ordinul contestat, urma ca la expirarea ei, să înceteze raportul de serviciu al reclamantului cu pârâtul.
Din acțiunea reclamantului, așa cum a fost precizată, se reține că acesta nu a avut posibilitatea să se transfere la cerere/în interes de serviciu, pentru că nu a fost identificat un post vacant corespunzător, motiv pentru care la expirarea perioadei de preaviz a fost pus în executare de pârât ordinul nr.880/2013, încetând raporturile de serviciu pe care le-a avut cu acesta.
În raport de situația de fapt reținută, văzând și dispozițiile OG nr.96/2012, HG nr.1/2013, art.99 din Legea nr.188/1999, tribunalul urmează a respinge contestația reclamantului pentru următoarele considerente:
Reclamantul a considerat nelegal ordinul nr.880/2013 pe motiv că nu ar fi avut loc o reorganizarea reală și efectivă la nivelul pârâtului, caz în care putea să înceteze raportul de serviciu în opinia sa, numai dacă erau îndeplinite condițiile prevăzute de art.100 alin.4, respectiv reducerea postului ocupat ca urmare a reducerii atribuțiilor cu peste 50%.
Tribunalul va înlătura susținerile reclamantului în raport de înscrisurile depuse la dosar de pârât, respectiv noua organigramă și statul de funcții aprobate, cu avizul ANFP după . OG nr.96/2012 și HG nr.1/2013, în baza cărora s-a procedat potrivit art.99 din Legea nr.188/1999, la reorganizarea reală a activității pârâtului, fiind reduse prin desființare 46 de posturi, printre care și cel ocupat de reclamant.
Referitor la nelegalitatea ordinului nr.880/2013 pe motiv că pârâtul nu i-a pus la dispoziție un post vacant corespunzător pe care să îl ocupe prin transfer, tribunalul înlătură și acest motiv de nelegalitate pentru că pârâtul și ANFP au doar obligația legală de a-i pune la dispoziție lista posturilor vacante, pe care reclamantul recunoaște că a primit-o, însă nici unul din acele posturi nu erau bugetate la nivelul anului 2013 și nu putea fi ocupat prin transfer. Așadar, nu se poate reține că ordinul este nelegal pentru că reclamantul nu a avut posibilitatea să se transfere pentru că nu au fost identificate posturi vacante, iar acest fapt nu poate fi imputat pârâtului. De altfel, reclamantul a avut posibilitatea să se înscrie la examenul organizat de pârât pentru ocuparea unui post vacant, însă nu s-a înscris, caz în care nu justifică interesul legitim de a face aprecieri privind nelegalitatea examenului.
Nu pot fi primite ca motive de nelegalitate a ordinului contestat faptul că la art.8 pârâtul nu indicat expres instanța competentă la care să conteste ordinul emis, în condițiile în care instanța este prevăzută de Legea nr.554/2004 și Legea nr.2/2013, iar în cadrul soluționării acestui dosar, ÎCCJ a fost cea care a stabilit instanța competentă potrivit dispozițiilor legale în vigoare.
Pentru motivele arătate, tribunalul urmează ca în baza art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004, să respingă acțiunea formulată de reclamantul P. D. împotriva pârâtului M. Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, așa cum a fost precizată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. D. împotriva pârâtului M. Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, așa cum a fost precizată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Recursul se va depune la Tribunalul Călărași.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2015.
Președinte, N. M. T. | ||
Grefier, C. V. |
Red.N.T./16.03.2015
Tehnored.N.T./C.V.
Ex.4/16.03.2015
2 .
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 201/2015. Tribunalul CĂLĂRAŞI | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2382/2015.... → |
|---|
