Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 19/2015. Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 19/2015 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 4246/202/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 19/2015
Ședința publică de la 13 ianuarie 2015
Completul compus din:
Președinte - N. D.
Judecător - C. M. G.
Grefier - S. N.
Pe rol judecarea apelului declarat de Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – I.S.C.T.R., împotriva sentinței civile nr.2303/17.09.2014 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin cererea depusă la dosar la data de 12.01.2015, apărătorul intimatului petent . judecarea cauzei și în lipsă, după care;
Tribunalul apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la apelul de față.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea introdusă la Judecătoria Călărași, la data de 20.06.2014 și înregistrată sub nr._ petenta .., cu sediul în B., ., înregistrată la ORC J/10/2191/91, având CUI RO2991570, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la cabinet av. B. D. V., în mun. B., .. B. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu intimatul I.S.C.T.R. București, ..38, sect.1, să se dispună în principal anularea procesului verbal de constatare a contravenție, iar în subsidiar înlocuirea măsurii amenzii cu cea a avertismentului.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că în data de 23.04.2014, la un controlul în trafic efectuat a fost oprit ansamblul de vehicule format din autoutilitara cu număr de înmatriculare_ și semiremorca_, iar în urma controlului s-a constatat nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier de a asigura echiparea autovehiculului cu plăcuță din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise ale acestuia, obligație impusă de art.134 alin.1 din OMTI nr.980/2011.
În consecință, se arată că petenta a fost sancționată cu amendă în valoare de 4000 lei RON, în baza H.G. nr. 69/2012, art.4, pct.61 și art.7, alin.1 cu mod. și completările ulterioare.
În ce privește sancțiunea aplicată, petenta, arată că pentru obținerea acesteia este necesară programarea la organul abilitat pentru emiterea acesteia, derulându-se o procedură ce se întinde pe o perioadă îndelungată de timp, perioadă în care societatea nu își permitea să nu desfășoare activitățile în scopul cărora a fost înființată. Mai arată petenta că s-a aflat într-o eroare cu privire la obligația ce vizează echiparea autoturismului cu plăcuță din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admiseși data de la care au ceastă obligație, astfel încât având în vedere că se află la prima omisiune de acest gen, solicită înlocuirea măsurii amenzii cu cea a avertismentului. Apreciază că fapta reținută prin procesul verbal de contravenție nu a produs urmări de o deosebită gravitate și nu a adus atingere ordinii și valorilor sociale ocrotite.
În drept, petenta a invocat prevederile art. 194 C. pr. civilă și actele normative indicate în cuprinsul plângerii.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția lipsei calității de reprezentant, având în vedere că, dacă o cerere de chemare în judecată este efectuată prin apărător, trebuie să se atașeze la dosar împuternicirea avocațială. În cauză, calitatea de contravenient o are persoana juridică ., iar plângerea este semnată și ștampilată de av. B. D. V.,fără să existe o împuternicire în acest sens.
Pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii formulate de petentă, ca nefondată și menținerea procesului verbal de contravenție, ca fiind temeinic și legal întocmit. În motivare se arată că la un controlul efectuat a fost depistat în trafic ansamblul de vehicule format din autoutilitara cu număr de înmatriculare_ și semiremorca_, conduse de șoferul I. M. și s-a constatat nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculului cu plăcuță din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise ale acestuia, obligație prevăzută și de art.134 alin.1 lit. b din OMTI nr.980/2011.
Învederează că în cauză nu se regăsește niciunul dintre motive le nulitate absolută ale procesului-verbal reglementate în art.17 din O.G. nr. 2/2001 și că nu sunt de acord nici cu aplicarea sancțiunii „ avertismentului” întrucât legea nu prevede această sancțiune, contravenția săvârșită având un ridicat grad de pericol social.
În drept, se invocă prevederile H.G. nr.69/2012, OMTI nr.980/2011 cu modificările ulterioare și O.G.R. nr.2/2001.
Prin sentința civilă pronunțată în cauză instanța de fond a admis în parte plângerea petentei .. formulată în contradictoriu cu intimatul I.S.C.T.R. București, a modificat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/ 23.05.2014 dresat de I. –Inspectoratul Teritorial nr.2 Sud-Est, în sensul că a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 - art. 36 din O.G. nr. 2/2001), în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Având în vedere aceste principii, instanța a constatat că prezentul proces-verbal conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului ordonanței rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Această interpretare este conformă jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care recent a statuat că prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 6 paragraful. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu este încălcată în situația în care petenta are sarcina probei în judecarea plângerii contravenționale.
În acest sens, Curtea a reamintit că prezumția de nevinovăție nu se opune unei prezumții relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului-verbal de contravenție, în lipsa căreia ar fi imposibil în mod practic de a sancționa contravențiile în materie de circulație rutieră (decizia din 13 martie 2012 în cauza H. contra României, paragraf 12).
Este obligația petentei de a demonstra că cele reținute de agentul constatator nu corespund realității probă pe care petenta nu a făcut-o deși conform art. 249 C. procedură civilă lui îi revenea sarcina acestei probe, mai mult astfel cum rezultă din conținutul plângerii formulate a recunoscut situația de fapt învederată de agentul constatator.
Pentru aceste considerente și, ținându-se cont că în speță nu există vreo cauză de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța a constatat, așadar, că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de temeinicie și legalitate instituită de lege în favoarea sa.
Având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 7 din același act normativ ce prevede posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului pentru fapte de gravitate redusă, chiar și atunci când în actul de stabilire și sancționare a contravenției nu se prevede această sancțiune, instanța a reținut că fapta pentru care a fost sancționat nu se evidențiază printr-un pericol social concret ridicat, iar aplicarea sancțiunii avertismentului este o măsură suficientă atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și pentru atenționarea petentului cu privire la conduita sa viitoare și anume aceea de a respecta condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier astfel că, având în vedere că în concret fapta nu prezintă un pericol social ridicat, a apreciat că sancțiunea "avertismentului" apare ca fiind suficientă sancțiune din care petenta va trage pe viitor învățăminte, și nu o va mai repeta.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, petenta Inspectoratul de stat pentru controlul in transporturi rutiere - I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că procesul verbal a fost dresat în mod corect, petenta contravenientă recunoscând că este în culpă. În cauză nu se justifică înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, ea fiind corect individualizată în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și de gradul de pericol social al faptei.
În cauză intimata . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, aceasta reindividualizând în mod corect sancțiunea aplicată, OG nr. 2/2001 permițând acest lucru.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului și sentința apelată, în raport de critica formulată apreciază ca nefondat apelul declarat în cauză pentru următoarele considerente:
Apelanta nu a invocat motive de nelegalitate a hotărârii pronunțate și nici instanța de apel nu constată, din oficiu, vreun astfel de motiv.
În ceea ce privește legalitatea și temeinicia actului contestat, așa cum se reține de către prima instanță, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 34 din OG nr.2/2001, iar situația de fapt a fost corect reținută de judecătorul fondului.
Având în vedere însă că în speță este vorba de o faptă cu gravitate redusă, tribunalul apreciază că instanța de fond în mod corect a dispus înlocuirea sancțiunii aplicate cu una mai ușoară, în situația în care nu s-a făcut dovada că petenta ar fi încălcat în mod repetat prevederile legale reținute prin procesul verbal de contravenție.
Se constată că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii, sancțiunile juridice constituind astfel mijloace de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite.
Înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului va avea efectul preventiv și educativ scontat.
Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge apelul declarat de apelanta Inspectoratul de Stat pentru Controlul in Transporturi Rutiere - I. împotriva sentinței civile nr.2303/3.06.2014 pronunțată de Judecătoria Călărași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.480 al.1 Cod procedură civilă
Respinge apelul declarat de Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier împotriva sentinței civile nr.2303/2014 pronunțată de Judecătoria Călărași.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
N. D. | C. M. G. | S. N. |
Rd.ND/14.01.2015
Jf.O.I.
Dct.SN/15.01.2015
Ex.4
| ← Anulare act emis de autorităţi publice locale. Sentința nr.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 201/2015. Tribunalul CĂLĂRAŞI → |
|---|
