Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2940/2015. Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2940/2015 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 5470/202/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 445/2015
Ședința publică de la 07 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. H.
Judecător N. D.
Grefier C. V.
Pe rol soluționarea apelului civil formulat de apelanta A. N. R., împotriva sentinței civile nr.2940/27.10.2014, pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent N. P. P., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție PV SERIA_, NR. 11.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat consilier juridic V. N. A., pentru apelanta A. Navală Română și intimatul N. P. P., personal și asistat de av. P. R..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Av. P. R., având cuvântul pentru intimatul petent, depune la dosar certificatul fiscal solicitat de instanță la termenul anterior, învederând că acesta a mai fost depus la instanța de fond, respectiv filele 10 - 11 din dosar, din care rezultă că la data de 18.07.2014 petentul nu era proprietar nici potrivit actului de vânzare cumpărare, nici potrivit actului administrației financiare.
Consilier juridic V. N. A., având cuvântul pentru apelanta intimată, în contrareplică, nu contestă radierea de la organele fiscale, arătând că pentru ei, proprietar, așa cum este transcris în foaia matricolă, este N. P. P..
Consilier juridic V. N. A. pentru apelanta intimată și av. P. R. pentru intimatul petent, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, apreciind apelul în stare de soluționare.
Tribunalul ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, apreciind apelul în stare de soluționare și acordă cuvântul pentru susțineri.
Consilier juridic V. N. A., având cuvântul pentru apelanta intimată pe cererea de apel, solicită admiterea apelului pentru motivele pe care le-a dezvoltat în cerere, modificarea în tot a sentinței apelate și menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal de contravenție.
Av. P. R., având cuvântul pentru intimatul petent pe cererea de apel, solicită respingerea apelului și menținerea dispozițiilor sentinței civile apelate.
Arată că la data săvârșirii pretinsei fapte contravenționale, intimatul petent nu mai era proprietarul ambarcațiunii, astfel cum rezultă din contractul de vânzare – cumpărare aflat la dosar. De asemenea, instanța de fond a apreciat că nu este nici măcar relevant dacă acesta se afla sau nu la bordul ambarcațiunii, aspect ce nu a fost dovedit de apelantă, atâta timp cât sancțiunea nu poate fi aplicată decât proprietarului.
Mai arată că susținerea că ar fi trebuit să înainteze documentele necesare pentru transcrierea dreptului de proprietate vine în contradicție cu dispozițiile art. 29 al.1 din HG. 245/2003, respectiv că cel căruia îi revenea obligația de a transcrie dreptul de proprietate era noul proprietar al ambarcațiunii, lui revenindu-i obligația de a radia din evidențele fiscale ambarcațiunea, fapt care s-a și petrecut.
De asemenea, arată că dacă s-ar fi aflat la locul faptei, la momentul când agentul constatator a reținut săvârșirea contravenției, prezența sa ar fi trebuit să se consemneze în procesul verbal pe care fie refuza să îl semneze, fie dacă îl semna, ar fi relevat că nu mai are calitatea de proprietar. Solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Consilier juridic V. N. A., având cuvântul pentru apelanta intimată, în replică, solicită să se observe că 01.08 a fost data dresării procesului verbal.
De la jumătatea lunii iulie, data eliberării certificatului de atestare fiscală și până la această dată, proprietarul care știa de producerea evenimentului și de situația ambarcațiunii respective se putea prezenta la Căpitănia Portului Călărași pentru a aduce la cunoștință contractul de vânzare – cumpărare, radierea de la organele fiscale și a face aceste mențiuni în foaia matricolă, învederând că s-a prevalat de prevederile a HG nr.245/2003.
Av. P. R., având cuvântul pentru intimatul petent, arată că în momentul în care se invocă o normă de drept, nu avea obligativitatea de a face acest lucru, respectiv de a se prezenta la căpitănie, neexistând o bază legală în acest sens.
Consilier juridic V. N. A., având cuvântul pentru apelanta intimată, în replică, arată că nu avea de unde să știe agentul constatator că ambarcațiunea a fost vândută către altcineva.
Problematica în acest caz este diferită, navele au regim de bunuri imobile, publicitatea se face în registrul ținând de Căpitănia Portului C., pe baza căruia proprietarul poate fi tras la răspundere.
Tribunalul reține apelul în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași sub nr._ la data de 20.08.2014, petentul N. P. P., domiciliat in Bucuresti, șoseaua I., nr 28, . B, ., având CNP_, in contradictoriu cu intimata A. N. R., cu sediul in Incinta Port Constanta, nr 1, clădirea ANR, Constanta, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție seria_/2014 nr 11 din data de 01.08.2014.
În motivarea cererii, petentul a arătat că i s-a comunicat la adresa de domiciliu din Bucuresti, menționată mai sus, procesul verbal nr 11/01.08 2014, seria_/2014 prin care a fost amendat cu suma de_ RON pentru ca in data de 18.07.2014 a exploatat ambarcatiunea nr 0686- Mamaia cu documente de bord care nu mai sunt valabile, precum si pentru faptul ca ambarcatiunea a fost implicata . o alta ambarcatiune din lemn cu motor. Reclamantul susține că a instrainat ambarcatiunea tipul SEA BIRD cu numar ambarcatiune O686 MM in data de 15.07.2014 catre numitul MILITELLO CALOGERO astfel cum rezulta din contractul de vanzarea cumparare anexat plângerii. La aceeași data, a radiat ambarcatiunea si de la Administratia Financiara a sectorului 3 Bucuresti unde era inmatriculata. Pe cale de consecinta, in data de 18.07.2014 cand se pretinde prin procesul verbal de contraventie ca ar fi exploatat ambarcatiunea, reclamantul nu mai era proprietarul acesteia și nu are cunoștință de evenimentele care s-au petrecut la acea dată. Procesul verbal a fost incheiat cu incalcarea dispozitiilor art 19 din OG 2/2001. Astfel, potrivit textului de lege invocat, in cazul in care contravenientul nu se află de față, aspect consemnat de catre agentul constatator inlauntrul procesului verbal, face mențiune despre aceste împrejurări care trebuie confirmate de cel puțin un martor. Procesul verbal contestat a fost incheiat la birou fara ca agentul constatator sa aiba vreun martor in acest sens, asa cum dealtfel si consemneaza, si, in opinia reclamantului, fara sa aiba cunostinta exacta despre fapta petrecuta, fără a solicita lămuriri de la reclamant. Este adevarat ca actul constatator se bucura de veridicitatea faptelor, sarcina probei in a contesta cele inserate in procesul verbal revenind partii care il contesta, insa in cazul de fata, este evident ca la data de la care se pretinde ca as fi savarsit contraventia, reclamantul nu putea să conducă o ambarcațiune care nu îi mai aparținea.
În consecință, reclamantul a solicitat instanței sa dispună anularea procesului verbal de contraventie si sa oblige parata la plata cheltuielilor de judecata.
In dovedirea plângerii s-a solicitat administrarea probei cu următoarele înscrisuri depuse la dosar: procesul verbal de contraventie in original, C. contract de vanzare cumparare, actul care atestă radierea ambarcațiunii din evidențele fiscale.
Cererea a fost legal timbrată.
În drept, în susținerea plângerii contravenționale, nu au fost invocate dispoziții legale.
În termen legal pârâta A. NAVALĂ ROMÂNĂ a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale pentru următoarele motive: la data de 18.07.2014, nava tip ambarcatiune de agrement înmatriculată sub nr.0686 la Oficiul de Căpitănie Mamaia a fost implicată într-un accident de navigație cu o altă ambarcatiune, pe Brațul B., km. 98. Așa după cum reiese din Procesul Verbal înregistrat sub nr.587/18.07.20l4, încheiat la fața locului de C. Șef al Portului Călărași, A. C. împreună cu 2 reprezentanți ai Poliției Transporturi Călărași, anexat întâmpinării, accidentul soldat cu vătămări corporale s-a produs din vina conducătorului ambarcațiunii nr. 0686-MM. La solicitarea Căpitanului Șef de Port, nu s-au putut prezenta documentele de bord pentru ambarcațiunea nr. 0686-MM. așa cum prevede art. 123 indice 1 lit. a) din O.G. nr. 42/1997 privind transportul naval-republicată: „Pe timpul cât navighează în apele naționale navigabile ale României, operează sau staționează în porturile românești, navele maritime și de navigație interioară, indiferent de pavilionul pe care îl arborează, trebuie: a) să aibă la bord toate actele, certificatele și documentele navei și ale echipajului, valabile, emise de autoritățile competente din statul al cărui pavilion îl arborează și/sau de societățile de clasificare agreate de respectivele autorități.”
Urmare verificărilor ulterioare efectuate la Căpitănia portului de înmatriculare a ambarcațiunii, s-a constatat că ambarcațiunea aflată în proprietatea dlui. N. P. P. nu putea fi pusă în exploatare deoarece motorul nu corespundea cerințelor tehnice în vigoare (a se vedea Raportul nr.5512/R/28.03.2014, anexat întâmpinării), iar nava fusese aptă de navigație până în anul 2011, dovadă fiind Raportul de inspecție nr.0249-TM/09.03.2009. De asemenea, actul de naționalitate al navei, respectiv certificatul de ambarcațiune de agrement seria:_ era valabil până la date de:09.03.2014. Prin procesul-verbal întocmit de către reprezentantul Căpităniei Portului Călărași/ANR., proprietarul ambarcațiunii implicată în accident, a fost sancționat așa cum prevede art.2 lit. h) din H.G. nr. 876/2007 pentru stabilirea și sancționarea contravențiilor la regimul transporturilor navale, pentru „exploatarea unei nave care nu are la bord actele documentele și/sau certificatele obligatorii corespunzătoare tipului de navă ori acestea nu mai sunt valabile, cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei.”
Referitor la lipsa calității petentului, partea pârâtă a arătat că, din verificările efectuate la Oficiul de Căpitănie Mamaia, pe baza documentelor înaintate din dosarul cazier al navei, s-a constatat că ambarcațiunea nr. 0686-MM are transcris la rubrica proprietar: pe dl. N. P. P. (CNP:_Ș), conform Contractului de vânzare-cumpărare din 01.11.2012. Petentul creează la această dată, o discuție inutilă afirmând că „...nu am cunoștință de evenimentele care s-au petrecut la acea dată”, deși prezența acestuia este menționată atât în Procesul-verbal înregistrat sub nr.587/ 18.07.2014 efectuat cu ocazia cercetării la fața locului, cât și în declarațiile martorilor existente în dosarul de cercetare înaintat organelor de poliție. Ba mai mult decât atât în declarația sa, conducătorul ambarcațiunii, dl. P. C. arată că: "în ziua de 18.07.20I4...am fost sunat de dl. N. P. pentru a interveni la motorul ambarcațiunii dumnealui ( ......... ..) m-am dus să fac probe cu barca de agreement cu nr.0686-MM aparținând dlui. N. P.... ” Din documentația depusă în dosar rezultă fără dubii că petentul se face vinovat de fapta sancționată și ca orice comportament abuziv, acesta se impune a înceta de urgență. Pârâta susține că nu au fost înaintate Căpităniei portului de înmatriculare a navei, documentele necesare transcrierii dreptului de proprietate în favoarea noului proprietar conform art. 29 alin. (l) din H.G. nr. 245/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 42/1997 privind transportul naval: „Constituirea. transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra nave/or care arborează pavilionul român se transcrie, la solicitarea persoanelor fizice sau juridice titulare ale acestor drepturi, in registrele matricole, pentru navele de categoria l și in registrul de evidență centralizată, iar pentru navele in constructie, in registrul de evidență a navelor in
constructie, făcându-se mentiunile corespunzătoare și in actul de nationalitate.”
Pârâta a considerat că nu au fost încălcate prevederile art. 19 din O.G. nr. 2/2001 la întocmirea actului constatator, aspect care rezultă chiar din conținutul acestuia. Procesul verbal a fost încheiat întocmai cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art.16 și art.17 din O.G.nr.2/2001, agentul constatator exercitându-și întocmai obligațiile stipulate de art.19 din actul normativ amintit mai sus. Sancțiunea aplicată este proportionala în raport de fapta retinută, petentul fiind sancționat în mod rezonabil cu amenda în cuantum de 10.000 lei reprezentand minimul legal prevazut de legiuitor pentru contravenția savarsita.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile legale arătate mai sus precum și pe dispozițiile art. 205-208 și art. 411 allin.(2) C.pr.civ.
În probatoriu, s-a solicitat administrarea probei cu inscrisuri.
Reclamantul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
La primul termen de judecată, din data de 27.10.2014, când procedura de citare a părților a fost legal îndeplinită, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către ambele părți.
Soluționând cauza, Judecătoria Călărași, prin sentința civilă nr.2940/27.10.2014, a admis plângerea contravențională formulată de reclamantul N. P. P.,domiciliat în București, ., ., în contradictoriu cu pârâta A. NAVALĂ ROMÂNĂ, cu sediul în Incinta Port C., nr.1, clădirea ANR, jud. C..
A dispus anularea Procesului-verbal de contravenție seria_ nr. 11 din data de 01.08.2014 emis de pârâta A. NAVALĂ ROMÂNĂ.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 20 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul – verbal seria_/2014 nr 11 din data de 01.08.2014 întocmit de intimata A. N. R., petentul N. P. P. a fost sancționat cu amendă contravențională in cuantum de 10.000 lei, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 876/2007 pentru stabilirea și sancționarea contravențiilor la regimul transporturilor navale.
În fapt, agentul constatator a reținut că la data de 18 iulie 2014, la ora 18,00, la km 98 braț B., reclamantul a pus în exploatare ambarcațiunea nr. 0686 – Mamaia cu documentele de bord care mai sunt valabile iar respectiva ambarcațiune a fost implicată într-un eveniment naval (accident).
Sub aspectul legalității, instanța a reținut că procesul-verbal de constatare a contravenției, conform art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, următoarele mențiuni: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
În prezenta cauză, instanța a constatat că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Contrar susținerilor petentului, nu au fost încălcate dispozițiile art. 19 din același act normativ întrucât partea pârâtă a făcut mențiunea în josul actului că la întocmire nu au fost prezente persoane care să aibă calitatea de martor.
Sub aspectul temeiniciei actului constatator, instanța a reținut următoarele:
Într-adevăr, așa cum susține petentul în plângere, la data săvârșirii faptei acesta nu mai era proprietarul ambarcațiunii în cauză. Din Contractul de vânzare – cumpărare pentru un vehicul folosit (fila 9), rezultă că N. P. P. a vându ambarcațiunea numitului Militello Calogero la data de 15.07.2014. Mai mult decât atât, după două zile, la data de 17.07.2014, reclamantul a radiat ambarcațiunea din evidențele fiscale ale Primăriei sectorului 3, municipiul București, unde era înregistrat ca plătitor de impozit aferent dreptului de proprietate asupra ambarcațiunii, conform Certificatului de atestare fiscală nr._ din 17.07.2014 (fila 10).
Evenimentul naval în consecința căruia a fost sancționat reclamantul a avut loc o zi mai târziu de la data radierii ambarcațiunii din evidențele fiscale, mai exact la data de 18.07.2014. Timpul scurt de la data înstrăinării ambarcațiunii (15.07.2014) și, respectiv, de la data radierii din evidențele fiscale (17.07.2014) și până la data producerii pretinsei fapte contravenționale nu poate fi imputat reclamantului în ceea ce privește obligația radierii ambarcațiunii și din evidențele Autorității Navale Române. Cu toate acestea, instanța apreciază că respectiva obligație (a radierii ambarcațiunii și din evidențele Autorității Navale Române) incubă noului proprietar, în baza textului de lege invocat chiar de pârâtă prin întâmpinare: art. 29 alin. (l) din H.G. nr. 245/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 42/1997 privind transportul naval: „Constituirea. transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra nave/or care arborează pavilionul român se transcrie, la solicitarea persoanelor fizice sau juridice titulare ale acestor drepturi, in registrele matricole, pentru navele de categoria l și in registrul de evidență centralizată, iar pentru navele in constructie, in registrul de evidență a navelor in constructie, făcându-se mentiunile corespunzătoare și in actul de nationalitate.” Ori, la data comiterii faptei, dreptul de proprietate asupra ambarcațiunii nu mai aparțnea reclamantului, așa cum s-a arătat mai sus, ci numitului Militello Calogero, care avea obligația, contrar susținerii părții pârâte, să solicite menționarea respectivului drept în evidențele autorității navale, în temeiul textului de lege sus-menționat.
Mai mult decât atât, în urma cercetării la fața locului efectuată de reprezentanții părții pârâte nu s-a stabilit, dincolo de orice îndoială rezonabilă că reclamantul s-a aflat la bordul ambarcațiunii la momentul comiterii faptei. Această concluzie este rezultatul următorului raționament: în condițiile în care reclamantul neagă faptul că se afla la locul comiterii contravenției, conducătorul ambarcațiunii, domnul P. C. a declarat, după cum arată chiar pârâta în întâmpinare, că „am fost sunat de dl. N. P. pentru a interveni la motorul ambarcațiunii dumnealui.” Din această declarație rezultă că este foarte posibil ca reclamantul să nu fi fost la bordul ambarcațiunii în ziua comiterii faptei întrucât l-a sunat (probabil i-a telefonat) pe conducător iar acesta din urmă nu era obligat să cunoască faptul că N. P. P. nu mai era proprietarul ambarcațiunii (întrucât doar cu o zi înainte ambarcațiunea fusese radiată din evidențele fiscale la cererea reclamantului iar cu trei zile înainte ambarcațiunea fusese vândută de reclamant). În acest context, instanța consideră că pârâta nu a prezentat altă dovadă că reclamantul s-a aflat la bordul ambarcațiunii în momentul comiterii faptei. Cu toate acestea, chiar dacă reclamantul s-ar fi aflat la bordul ambarcațiunii, pentru motivele arătate mai sus el nu putea fi sancționat contravențional pentru fapta reținută în actul constatator.
Față de cele expuse, instanța, în temeiul art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a admis plângerea și a anulat procesul-verbal de contravenție.
Judecătoria a obligat partea pârâtă la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 20 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru. Chiar dacă prin chitanța nr._ din data de 13.08.2014 emisă de Primăria Sectorului 3 București (fila 4) reclamantul a plătit cu titlu de taxă judiciară de timbru suma de 50 lei, partea pârâtă nu poate fi obligată decât la plata cuantumului legal al taxei judiciare de timbru, prevăzut de art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, restul de 30 lei fiind o plată nedatorată efectuată de reclamant. De asemenea, reclamantul nu a depus la dosar dovada plății unui onorariu avocațial.
S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel A. Navală Română.
În motivele de apel depuse la dosarul cauzei, filele 3-4, apelanta arată că sub aspectul temeiniciei hotărârea primei instanțe este criticabilă, întrucât judecătorul fondului a recurs la propria interpretare a legii ignorând dreptul agentului constatator de a aplica legea.
Apelanta mai arată că nici în acest moment nu au fost înaintate Căpităniei Portului G. documente pentru înmatricularea navei de noul proprietar.
Petentul contravenient N. P. P. a depus întâmpinare și solicită respingerea apelului, invocând lipsa proprietății asupra ambarcațiunii în cauză.
Apelul este fondat și va fi respins.
Și tribunalul apreciază că petentul nu mai era proprietarul ambarcațiunii la data constatării faptei, astfel că acesta nu poate fi sancționat.
Așa fiind, tribunalul privește hotărârea primei instanțe ca fiind corectă și, în baza art.480 al.1 Cod proc.civ., va respinge apelul declarat de A. Navală Română împotriva sentinței civile nr.2940/27.10.2014 pronunțată de Judecătoria Călărași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.480 al.1 Cod proc.civ.
Respinge apelul declarat de A. Navală Română împotriva sentinței civile nr.2940/27.10.2014 pronunțată de Judecătoria Călărași.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Aprilie 2015.
Președinte, A. H. | Judecător, N. D. | |
Grefier, C. V. |
Red.A.H./04.05.2015
Jud.fond O.S.
Tehnored.C.V.
Ex.4/05.05.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 743/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3446/2015.... → |
|---|
