Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2650/2015. Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2650/2015 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 4433/202/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.207
Ședința publică de la 17 februarie 2015
Completul compus din:
Președinte - G. T.
Judecător - R. R.
Grefier - S. N.
Pe rol judecarea apelului declarat de petentul M. C. P. împotriva sentinței civile nr.2650/07.10.2014, pronunțată de Judecătoria Călărași, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat C. I. pentru apelant, lipsă fiind intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Călărași.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat C. I. depune la dosar împuternicire avocațială și un set de trei planșe foto, precizând că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susțineri.
Apărătorul apelantului, având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat de petent, schimbarea sentinței civile pronunțată de Judecătoria Călărași și, rejudecând, admiterea plângerii contravenționale având drept consecință anularea procesului-verbal de constatare a contravenției.
În ce privește hotărârea atacată, solicită a se observa că a fost motivată pe un articol de lege ca a fost abrogat, iar în ce privește fondul cauzei solicită a se observa că instanța de fond nu a ținut cont în niciun mod de probele depuse la dosar. Cea mai importantă probă de care a ținut seama instanța și pe care și-a motivat sentința, în sensul că a respins plângerea, este o înregistrare video. Nu contestă că există acea înregistrare video, numai că aceasta trebuie să corespundă din punct de vedere metrologic și, așa cum greșit a reținut instanța de fond, aparatul radar trebuie să fie omologat și certificat, lucru total neadevărat. Din buletinul metrologic depus la dosar rezultă că este emis pentru un alt aparat radar decât cel montat pe autospeciala care ar fi constatat viteza, respectiv pe auto nr._, iar în procesul-verbal de constatare a contravenției este trecut nr._, fiind un aspect de care trebuia ca instanța de fond să țină cont. Consideră că această probă nu trebuia luată în seamă de instanța de fond, și, fiind singura probă de care au înțeles să se folosească agenții constatatori, consideră că există un motiv de anulare a procesului-verbal.
Un alt motiv de anulare a procesului-verbal este acela că procesul-verbal conține foarte multe probleme de formă. Astfel, fapta a fost contestată la ora 18.20, iar procesul verbal încheiat la 18.30, fiind imposibil ca într-un minut agenții constatatori să constate fapta, să oprească autoturismul, să completeze procesul-verbal.
În ceea ce privește probele depuse la dosar, instanța de fond susține că petentul a beneficiat de egalitate de probe, deși nu se poate spune că acest contravenient a beneficiat de egalitate de probe pentru că nu a avut nici un fel de probe. Tocmai de aceea a solicitat niște planșe foto, dar aceste planșe foto nu există la dosar, ci doar acea înregistrare video.
Din planșele foto depuse astăzi la dosar se poate constata care este mașina petentului și că aceasta circula cu 66 km./h. și nu cu 119 km/h.
Având în vedere faptul că agentul constatator nu prezintă niciun fel de dovadă în ceea ce privește acest proces-verbal, chiar dacă procesul-verbal beneficiază de prezumția relativă de adevăr, în același timp el nu este o probă supremă deoarece un contravenient poate venii oricând cu o probă cu care să conteste acest proces-verbal.
Mai arată că, pentru egalitate de tratament, a solicitat instanței proba cu martori, martori care au fost la fața locului, însă această probă a fost respinsă fără nicio explicație, considerând instanța că acea înregistrare video este suficientă, dar neținând cont de acel buletin de verificare metrologică.
Precizează că petentul a dorit să demonstreze cu proba cu martori că s-au întâmplat o . anomalii la momentul constatării faptei. A explicat acest lucru agentului constatator care l-a oprit pe petent după circa 10 km., deoarece, așa cum se vede, fapta este constatată pe DN 21 undeva, pe câmp, iar procesul-verbal a fost încheiat în . nu este corect din punct de vedere legal pentru că procesul-verbal trebuia încheiat de același agent constatator care, prin propriile simțuri, a constatat fapta.
Întrucât nu există nicio probă care să incrimineze petentul, solicită admiterea apelului, casarea sentinței apelate și, rejudecând, admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de constatare a contravenției.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași la data de 01.07.2014, sub nr._ petentul M. C. P., cu domiciliul în Slobozia, ., CNP -_, a formulat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Jud. Călărași plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, întocmit la data de 07.06.2014, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției sus menționat și pe cale de consecință anularea măsurii de sancționare cu 4 puncte amendă în cuantum de 340 lei și 3 puncte de penalizare, precum și restituirea sumei de 170 lei reprezentând amendă achitată către bugetul local.
În motivarea plângerii petentul arată că la data de 07.06.2014, în timp ce conducea autoturismul marca HONDA, cu numărul de înmatriculare_ pe drumul județean 21, din direcția Slobozia către Călărași, a fost oprit de către un echipaj de poliție, care i-a comunicat că a fost depistat că circula cu viteza peste limita legală pe acea porțiune de drum. A încercat să-i explice agentului constatator faptul că nu avea cum fizic să circule cu acea viteza deoarece circula pe pilot automat, iar acest dispozitiv era setat pe viteza de 90 km/h, dar totuși i s-a întocmit procesul verbal contestat.
Totodată arată că agentul constatator nu a respectat dispozițiile art. 16 și art. 19 din OG 2/2001 atunci când a întocmit procesul verbal.
În drept, OG 2/2001 R și OUG 195/2002.
În susținerea plângerii a propus proba cu înscrisuri aflate la filele 7- 9 din dosarul de fond și proba testimonială.
La data de 03.07.2014, în cadrul procedurii de regularizare, petentului i s-a comunicat cu adresa de la fila 13 din dosar să arate dovezile pe care se întemeiază plângerea, iar pentru martori, numele, prenumele și adresa acestora, relații comunicate la data de 14.07.2014 (f. 15 dosar).
În baza dispozițiilor art. 201 Noul Cod de procedură civilă la data de 14.07.2014, s-a comunicat către intimat cererea de chemare în judecată cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la primirea cererii de chemare în judecată.
Intimatul a formulat întâmpinare, la data de 05.08.2014 prin care a solicitat instanței respingerea plângerii, menținerea sancțiunii principale a amenzii ca fiind legal aplicată.
În motivare se arată că la data de la data de 07.06.2014, ora 18,29 a fost înregistrat cu aparatul radar autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ care rula cu viteza de 119 km/h în afara localității. Conducătorul auto a fost identificat în persoana numitului M. C. P. căruia i s-a comunicat abaterea săvârșită, încadrarea legală precum și cuantumul amenzii. Astfel, s-a încheiat procesul verbal . nr._ pentru încălcarea art. 50 al.1 din OUG 195/2002, respectiv depășirea limitei de viteză în afara localității.
Contravenția a fost constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic și anume aparatul radar cu buletin de verificare metrologică valabil.
Astfel, solicită a se constata și faptul că în cauză vorbim despre o contravenție constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Analizând procesul-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (l din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Solicită ca instanța de judecată să constate că așa cum reiese și din conținutul procesului verbal, agentul de poliție a realizat o descriere suficientă a faptei reținute în sarcina contravenientului și a indicat în mod corect actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
În drept, art. 205 din Codul de procedură civilă.
În susținerea cererii de respingere a plângerii propune proba cu înscrisuri aflate la file 23-29 din dosar și cu CD-ul cu înregistrarea video, fila 30.
În temeiul art. 223 alin. (3) din Codul de procedură civilă, solicită judecarea cauzei în lipsă.
La data de 05.08.2014 instanța a dispus comunicarea întâmpinării către petent cu mențiunea că în termen de 10 zile are obligația de a formula răspuns la întâmpinare, răspuns ce a fost depus la data de 25.08.2014 (f.33-36 dosar).
La data de 25.08.2014, s-a fixat primul termen de judecată, cu citarea părților, la data de 07.10.2014.
Prin sentința civilă nr.2650/07.10.2014 Judecătoria Călărași a respins plângerea contravențională formulată de petentul M. C. P., cu domiciliul în Slobozia, .. MB11, ., ., CNP -_ împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimatul I. Călărași, cu sediul în Călărași, ., jud. Călărași, la data de 07.06.2014, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Aspectele de nelegalitate ale procesului-verbal invocate de petent, nu sunt întemeiate întrucât în cuprinsul acestuia se regăsesc indicate toate datele conform rubricilor procesului verbal.
Instanța a apreciat ca procesul-verbal de constatare a contravenției în măsura în care cuprinde constatările prin propriile simțuri ale agentului constatator se bucura de prezumția relativa de adevăr și face dovada asupra situației de fapt si a încadrării juridice până la proba contrară, iar potrivit art. 1169 C.civil: ”cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească”, fapt care in speță nu s-a întâmplat.
Instanța a reținut că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 - art. 36 din O.G. nr. 2/2001), în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. vs. România – Hotărârea din 04.10.2007).
Având în vedere aceste principii, instanța a constatat că prezentul proces-verbal conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, respectiv CD-ul cu înregistrarea video, instanța apreciază că fapta constatată personal de agentul constatator, dar și probată cu înregistrarea video, este suficientă pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Instanța, analizând temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției, a avut în vedere următoarele:
Fapta contravențională descrisă în procesul verbal de constatare a contravenției, constă în conducerea de către petent a autovehiculului cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 119 km/h pe DN 21, D., în afara localității.
Prin derogare de la regula generală din dreptul comun (O.G. nr. 2/2001) potrivit căruia faptele contravenționale se constată prin propriile simțuri de agenții constatatori, art. 121 alin. 2 al H.G. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice (Regulament) prevede că nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. În același sens sunt dispozițiile art. 109 alin. 2 și 3 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conform cărora constatarea contravențiilor prevăzute de acest act normativ se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. În aceste situații procesul – verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, fără a mai fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
Această derogare are consecințe în ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de constatare a contravenției. Astfel, pentru a face dovada realității celor consemnate, procesul verbal, ca înscris probator, trebuie coroborat cu rezultatul înregistrărilor tehnice efectuate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculului vizat (țintă). Există în plus obligația legală ca aceste înregistrări să fie efectuate cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În circumstanțele speței, din coroborarea înscrisurilor depuse, respectiv buletinul de verificare metrologică nr._/21.02.2014,(f. 23 dosar) instanța a reținut că aparatul radar utilizat pentru constatarea faptei se afla montat pe autoturismul Dacia L. înmatriculat sub nr. MAI –_ de care se servea agentul constatator N. I. în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu în data de 07.06.2014 (data constatării faptei) în zona de patrulare DN 21 (arie în care a fost constatată fapta).
Având în vedere că potrivit art. 5 pct. 3 din Norma de Metrologie Legală NML 021 – 05 (NML), atestarea legalității unui cinemometru se realizează numai după demonstrarea conformității acestuia cu cerințele metrologice și tehnice indicate în această normă, pentru fiecare modalitate de control aplicabilă pentru introducerea pe piață și punerea în funcțiune, respectiv pentru utilizare, iar potrivit art. 5 pct. 6 din aceeași normă, pentru verificarea metrologică (inițială sau periodică) se eliberează buletin de verificare metrologică, instanța a reținut că la momentul constatării faptei contravenționale aparatul radar utilizat corespundea cerințelor legale de funcționare, aflându-se în perioada de valabilitate de 1 an a verificării metrologice, astfel cum atestă buletinul depus la dosar de intimată, având nr._/21.02.2014, cu verificarea la zi, conform mențiunilor.
În legătură cu legalitatea măsurătorilor efectuate prin cinemometre, instanța a reținut că, în conformitate cu disp. art. 4 pct. 2 NML măsurările și înregistrările constituie probe legale dacă sunt efectuate de operatori calificați. În speță este îndeplinită această cerință, intimata depunând la dosar atestatul agentului constatator N. I. de promovare a testului de verificare a cunoștințelor teoretice și practice privind modul de folosire și exploatare a echipamentului video de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor.
Conform manualului de operare a aparatelor radar marca Autovision . 226, valoarea afișată în fereastra precedată de inițiala B reprezintă viteza vehiculului țintă după ce este apăsat butonul LOCK (Blocare), în speță 119 km/h pe DN 21, în afara localității. Fereastra de țintă continuă citirea vitezelor autovehiculului urmărit, fapt ce justifică apariția unei alte valori de viteză în fereastra TARGET (Ț.) precedată de inițiala T.
Așadar, intimatul a dovedit cu înregistrările făcute cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic că viteza de deplasare a autovehiculului condus de petent pe DN 21, la data de 07.06.2014 ora 18,29 era de 119 km/h.
Nu este de neglijat nici faptul că viteza este tot timpul o sursă de pericol și, tocmai de aceea, activitatea poliției rutiere este dirijată pentru prevenirea accidentelor rutiere și diminuarea efectelor unor astfel de evenimente, în care cauza să fie viteza excesivă sau neadaptată la condițiile de trafic.
În aprecierea gravității faptei trebuie avute în vedere mai multe criterii ce țin de starea de fapt și care pot indica un grad mai ridicat sau mai redus de periculozitate socială a faptei. Primul dintre acestea este, în mod evident, gradul de culpabilitate a contravenientului, care a depășit limita maximă de viteză admisă pe sectorul de drum, cu 29 km/h.
Din cazierul contravențional depus la dosarul cauzei la fila 28- 29 din dosar rezultă că petentul nu este la prima contravenție de acest gen, având și alte abateri la regimul circulației.
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel, instanța a apreciat că fapta săvârșită de petent prezintă un grad ridicat de pericol social, datorită urmării care s-ar fi putut produce, lipsa unei urmări concrete a faptei nefiind un argument pentru reindividualizarea sancțiunii.
Totodată, deși o sancțiune nu trebuie să reprezinte un scop în sine, aceasta este un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate. Sancțiunile contravenționale constituie mijloace de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
Față de această situație, având în vedere că fapta săvârșită de petentul M. C. P. constituie contravenție, instanța a respins plângerea contravențională formulată de petent ca neîntemeiată și a menținut sancțiunile aplicate în baza acestuia.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel petentul M. C. P., criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive:
1) Se arată că, contrar celor reținute de instanța de fond, procesul-verbal de contravenție pe care l-a atacat cu plângere conține mai multe date eronate și care nu atestă realitatea, fapta fiind constatată în mod defectuos.
2) Arată apelantul că măsurile dispuse de instanța de fond contravin considerentelor hotărârii, potrivit cărora prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal atacat (ca act încheiat de un reprezentant al unei autorități administrative, investit cu autoritate totală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale) poate fi răsturnată de petentul contravenient conform art.249 c.p.civilă, această hotărâre fiind precedată însă de dispoziția de respingere a cererii de probatorii pe care el, apelantul, a formulat-o în fața instanței de fond.
3) Reclamă apelantul faptul că, la baza motivării hotărârii pe care o atacă cu apel, se află un text de lege abrogat (art.1169 cod civil) acesta constituind un motiv de casare a hotărârii.
4) Se mai arată că motivarea hotărârii se întemeiază pe faptul că agenții constatatori au folosit aparate de măsurare a vitezei certificate și omologate, fără a analiza actele depuse în cauză, mai precis BVM care se referă la alt aparat radar, montat pe autospeciala MAI_ și nu_ cu care s-a constatat fapta reținută în procesul-verbal.
5) Critică apelantul modul în care instanța s-a pronunțat cu privire la criticile sale vizând imprecizia mențiunii privind locul săvârșirii contravenției, neprezentarea BVM pentru aparatul cu care i s-a măsurat viteza de deplasare, dar și cele privind neconcordanța dintre ora încheierii procesului-verbal (1830) și ora constatării contravenției (1829).
6) Arată că a mai contestat procesul-verbal și pentru că agentul constatator care a constatat fapta nu este una și aceiași persoană cu agentul care a încheiat procesul-verbal (deși instanța de fond a reținut că agentul constatator a constatat fapta cu propriile simțuri).
7) Precizează apelantul că o altă critică neanalizată de instanța de fond este aceea privind neconcordanța între coordonatele GPS menționate în procesul-verbal cu cele inscripționate în planșele foto depuse la dosar (din care, de altfel, nu se poate distinge numărul de înmatriculare al autoturismului a cărei viteză de deplasare a fost măsurată ca fiind 119 km/h.).
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Călărași nu a formulat întâmpinare.
Apelantul a depus la dosar trei fotografii conținând imagini de pe înregistrarea video depusă la dosar.
Analizând sentința apelată, în raport de actele și lucrările dosarului și de motivele de apel invocate, reține tribunalul următoarele:
Prin sentința civilă nr.2650/07.10.2014 Judecătoria Călărași a respins plângerea contravențională formulată de petentul M. C. P., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimatul I. Călărași, la data de 07.06.2014.
A apreciat instanța de fond că procesul-verbal este încheiat cu respectarea prevederilor imperative ale OG 2/2001, că se bucură de o prezumție simplă de veridicitate în ceea ce privește constatările făcute de agentul constatator cu propriile simțuri (pentru că s-au folosit și mijloace tehnice în această constatare), nerăsturnându-se prezumția prin probe de către petentul-contravenient.
Referitor la prima critică invocată, aparent este vorba de constatarea contravenției rutiere, în condițiile art.181 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, aprobat prin HGR 1391/2006, în act fiind indicat mijlocul tehnic cu ajutorul căruia s-a realizat constatarea faptei ca fiind „video hard_ 226 MAI_”.
Referitor la constatarea faptei, apreciază tribunalul că instanța de fond a realizat o analiză sumară a criticilor vizând acest aspect, rezumându-se la a stabili din start că procesul-verbal se bucură de o prezumție simplă de veridicitate și stabilind că, în cauză sarcina probei se face potrivit regulilor în materie procesul civilă, adică revine reclamantului sarcina de a-și dovedi susținerile pe care le face în cadrul prezentei jurisdicții.
Apreciază tribunalul că apelantul a sesizat corect că indicarea dispozițiilor art.249 cod procedură civilă și respingerea cererii de probe formulate de apelant sunt dispoziții contradictorii, care pun sub semnul întrebării cercetarea judecătorească și, implicit, soluția pronunțată în cauză.
Pe de altă parte, deși OG 2/2001 prin art.47, plasează domeniul contravențiilor în sfera extra-penală, în raport de jurisprudența CEDO (Cauza Ozturk împotriva Germaniei – Decizia din 21.02.1984), apreciază tribunalul că în cauză de față se poate reține apartenența acuzației la materia penală, deci aplicabilitatea art.6 paragraf 1 teza ultimă deci și a art.6 paragraf 2 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale cu Protocoalele adiționale. Conform acestei ultimele prevederi „Orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția va fi legal stabilită”.
În raport de acest aspect, consideră tribunalul că este eronat raționamentul logico-juridic prin care s-a impus apelantului să facă proba contrară consemnărilor cuprinse în procesul-verbal de contravenție.
În cauza de față se constată că majoritatea criticilor formulate de petentul apelant vizează deficiențele reale ale întocmirii actului, care pune sub semnul dubiului realitatea celor consemnate.
Astfel, este pertinentă observația privind valoarea probatorie a înregistrării depuse în cauză, față de faptul că, la momentul la care apare viteza măsurată ca fiind 119 km./h, nu se poate distinge despre ce autoturism este vorba, cu atât mai puțin numărul de înmatriculare al acestui autoturism.
În raport de această înregistrare, apreciază tribunalul că ea nu poate proba săvârșirea contravenției, nici chiar coroborată cu constatarea personală a agentului constatator, pentru că Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 fixează o procedură distinctă de constatare a contravenției, în cazul contravenției rutiere în care constatarea se face cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat (at.181 din regulament).
La aprecierea valorii probatorii a înregistrării trebuie avut în vedere că există o neconcordanță între numărul de înmatriculare a autospecialei pe care se afla montată aparatura de măsurare a vitezei și înregistrare, în procesul-verbal fiind indicat nr.MAI_ iar BVM care ar fi trebuit să ateste că respectivul aparat satisface exigențele de metrologie legală stabilite prin NML 021-05/2005 (depus în copie la fila 23 dosar fond), nr._/21.02.2014, se referă a aparatura montată pe autospeciala MAI_ (cu precizarea că nici în apel nu s-a depus BVM corespunzător).
Așa fiind,consideră tribunalul că dubiul asupra persoanei care a săvârșit fapta îi profită petentului apelant, situație în care, fiind imposibil să fie acceptată răspunderea sa contravențională, urmează a fi schimbată sentința și desființat procesul-verbal atacat, nemaifiind necesară analiza celorlalte critici formulate în apel.
Pentru aceste considerente, în baza art.480 al.2 Cod procedură civilă urmează a admite apelul declarat apelantul M. C. P. împotriva sentinței civile nr.2650/2014 a Judecătoriei Călărași, pe care o va desființa în tot și, rejudecând, va admite plângerea formulată de reclamantul M. C. P. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/2014 dresat de I. Călărași, pe care îl va anula.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.480 al.2 Cod procedură civilă
Admite apelul declarat apelantul M. C. P. împotriva sentinței civile nr.2650/2014 a Judecătoriei Călărași, pe care o desființează în tot și, rejudecând, admite plângerea formulată de reclamantul M. C. P. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/2014 dresat de I. Călărași, pe care îl anulează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 februarie 2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
G. T. | R. R. | S. N. |
Rd.RR/19.03.2015
Jf.M.S.
dct.SN/19.03.2015
ex.4
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 115/2015. Tribunalul CĂLĂRAŞI | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 75/2015.... → |
|---|
