Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 780/2015. Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 780/2015 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 1472/249/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 395
Ședința publică de la 24 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. H.
Judecător C. M. G.
Judecător N. D.
Grefier M. S.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul – contestator D. L.-D. împotriva sentinței civile nr.780/04.12.2014 pronunțată de Judecătoria L. Gară în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE SECȚIA DE POLIȚIE AUTOSTRĂZI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție OUG.195/2002 PV. ., NR._.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin intermediul serviciului registratură recurentul – contestator D. L.-D. a depus răspuns la întâmpinare, după care:
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, recalifică calea de atac din recurs în apel, urmând ca judecarea cauzei să continue în complet de apel format din primi doi membrii ai completului de judecată, respectiv d-na judecător A. H. și d-na judecător C. M. G. și, analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere înscrisurile depuse și în raport de faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă, constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise și reține dosarul în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului de față:
La data de 06.10.2014, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei L. - Gară, plângerea contravențională formulată de contestatorul D. L. D. cu domiciliul in mun. C., .. 69, jud. C., CNP_, în contradictoriu cu I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE – BIROUL DE POLIȚIE A2, cu sediul în București, ..4-6, sector 5, București, solicitând anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/25.09.2014, înlocuirea sancțiunii complementare de reținere a permisului de conducere cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul arată că în data de 29.09.2014 se deplasa cu auto cu nr._ de la București către C. pe Autostrada A2 și la Km 75 a fost oprit de un echipaj de politie și informat ca a circulat cu viteza de 185 Km/h.
Mai arată că viteza cu care a circulat nu a fost înregistrată corect de aparatul radar deoarece autoturismul era pe pilot automat la viteza de 155 km/h.
Totodată solicită să se țină seama de faptul că orice sancțiune inclusiv cea contravențională nu prezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate iar pentru aceasta nu este necesar în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii mai ales că în acest caz nu se justifică modul în care s-a făcut prevenirea săvârșirii faptei contravenționale și de faptul că este conducător auto profesionist și este posibil să-și piardă locul de munca neavând permis de conducere.
În drept, se invocă dispozițiile O.G. nr. 2/2001, OUG 195/2002, HG 1391/2006.
În dovedirea plângerii, contestatorul a solicitat proba cu înscrisuri și a depus la dosar procesul verbal . nr._/25.09.2014, cartea sa de identitate . nr._, dovada de reținere a permisului de conducere . nr._, în original chitanța de achitare a amenzii, dovada achitării taxei de timbru.
Plângerea este legal timbrată cf. chitanței . XWM_ PJ/6.10.2014.
La data de 30.10.2014 intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii.
În apărare intimatul arată că petentul a fost sancționat contravențional pentru că la data de 25.09.2014 a condus autoturismul marca AUDI cu numărul de înmatriculare_, pe sensul C. către București și a fost înregistrat cu aparatul radar AUTO VISION . 335, cu viteza de 185 km/h.
Precizează că așa cum reiese și din buletinul de verificare metrologică_ al aparatului radar, la data stabilirii vitezei de rulare a autovehiculului, mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice.
De asemenea, se arată faptul că operatorul radar deține atestatul_ din 14.06.2013 conform căruia este autorizat să desfășoare activități de utilizare și exploatare a aparatului radar „AUTOVISION”.
Urmare acestei constatări efectuate cu mijloace tehnice, petentul a fost sancționat cu amendă în valoare de 810 lei și i-a fost reținut permisul de conducere pe o perioadă de 90 de zile. Din conținutul procesului verbal de constatare a contravenției, rezultă clar faptul că petentului i s-a adus la cunoștință acest aspect, iar acesta nu a formulat obiecțiuni, semnând procesul verbal de constatare a contravenției.
În analiza principiului proporționalității, trebuie avute în vedere mai multe criterii ce țin de starea de fapt și care pot indica un grad mai ridicat sau mai redus de periculozitate socială a faptei. Primul dintre acestea este, în mod evident, gradul de culpabilitate a contravenientului, care a depășit limita maximă de viteză admisă pe sectorul de drum cu 50 km/h, astfel, că fapta săvârșită de petent prezintă un grad ridicat de pericol social, datorită urmării care s-ar fi putut produce, lipsa unei urmări concrete ar faptei nefiind un argument pentru reindividualizarea sancțiunii.
Totodată, deși o sancțiune nu trebuie să reprezinte un scop în sine, aceasta este un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, sancțiunile contravenționale constituind mijloace de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
În drept, se invocă dispozițiile art. 205 C.pr.civ., art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, OUG nr.195/2002, O.G. nr. 2/2001.
În apărare intimatul a depus la data de 23.10.2014, un set de înscrisuri, respectiv: procesul verbal . nr._/25.09.2014, raport din data de 25.09.2014 întocmit de ag. H. M., atestat operator nr._ din 14.06.2013 pentru ag.H. M., buletinul de verificare metrologică, și CD-ul cu înregistrarea video a contravenției.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr. 780 pronunțată în data de 04.12.2014, Judecătoria L. – Gară a respins plângerea formulată de contestatorul D. L. D. cu domiciliul in mun. C., ..69, jud. C., CNP_, în contradictoriu cu I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE-SERVICIUL POLIȚIEI AUTOSTRĂZI – BIROUL A2, cu sediul în București, ..83-85, sector 5.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, analizând probele administrate a reținut următoarele:
În data de 25.09.2014, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul IGPR procesul verbal . nr._, prin care s-a constatat săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzute de art.121 al.1 din ROUG 195/2002.
S-a reținut în procesul-verbal că în data de la data de 25.09.2014 a condus autoturismul marca AUDI cu numărul de înmatriculare_, pe sensul C. către București, cu viteza de 185 km/h și a fost înregistrat cu aparatul radar AUTO VISION . 335 montat pe MAI_.
În consecință, în temeiul art.102 al 3 lit.e din OUG 195/2002, s-a aplicat contestatorului amenda contravențională în cuantum de 810 lei.
Din cuprinsul procesului verbal rezultă că petentul l-a semnat și nu a formulat obiecțiuni.
Potrivit art. 121 al.1,2 din HG 1391/2006 conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit art. 49 al.4 lit.a din OUG_ limita maximă de viteză în afara localităților este pe autostrăzi - 130 km/h.
Potrivit art. 102 al.3 lit.e din OUG 105/2002 amenda contravențională prevăzută la alin. 1 (9-20 puncte amendă) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 6 puncte de penalizare, conform art.108 alin. 1 lit. d depășirea cu peste 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit art.3.5.1. din NML 021-05 aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr.187/14.07.2009, înregistrările efectuate de cinemometru trebuie să cuprindă cel puțin data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate cât și imaginea autovehiculului din care este pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia, iar potrivit art.5 atestarea legalității unui cinemometru se realizează numai după demonstrarea conformității cu cerințele metrologice prin buletinul de verificare metrologică în care trebuie să se menționeze marca și numărul de înmatriculare al autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabilă numai pe autovehiculul pe care este montat.
Examinând procesul-verbal prin prisma dispozițiilor art.17 din O.G.2/2001, instanța de fond a constatat ca acesta a fost întocmit cu respectarea normelor legale a căror încălcare atrage nulitatea absolută.
Sub aspectul temeinicei, instanța de fond a reținut că procesul verbal este temeinic. În acest sens a reținut că în cazul contravenției privind depășirea regimului legal de viteză maximă admisă, sarcina probei aparține agentului constatator, în caz contrar contestatorul nu ar avea niciodată posibilitatea de a face dovada unei alte situații de fapt, întrucât o astfel de constatare nu se poate face decât prin folosirea mijloacelor tehnice și nu pe baza constatărilor personale ale agentului constatator. De altfel prin art. 121 al.1,2 din HG 1391/2006 legiuitorul a prevăzut că toți conducătorii auto sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă, iar, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de polițiștii rutieri cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În consecință procesul verbal atacat care reține depășirea vitezei legale maxime admise pe sectorul de drum respectiv nu face dovada celor constatate prin el însuși, ci trebuie să fie însoțit de fotografia executată după înregistrarea video (care să conțină mențiunile tehnice prev. de pct. 3.5.1 din normele de metrologie aprobate prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr.187/14.07.2009) și de buletinul de verificare metrologică care să ateste că mijlocul tehnic utilizat de poliție îndeplinește condițiile legale (cf. pct.5.1 din normele de metrologie citate).
Susținerile petentului potrivit cărora ar fi circulat cu o viteză mai mică de 185 km/h sunt nedovedite. Din examinarea înregistrării video s-a reținut că săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar a cărui . număr au fost indicate în procesul verbal), a cărui documentație a fost depusă la dosar, mențiunile cuprinse în procesul-verbal coroborându-se cu datele din buletinul de verificare metrologică nr._/25.02.2014 și cu înregistrarea video-radar depusă la dosarul cauzei de către intimat din aceasta rezultând că în data de 25.09.2014, ora 00,28, autovehiculul marca Audi cu nr. de înmatriculare_ a circulat cu o viteză de 185 km/h iar din înregistrare se observă atât data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate cât și imaginea autovehiculului din care este pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia, acesta fiind cel condus de petent fiind astfel respectate prevederile pct. 3.5.1 din Norma de metrologie legală aprobată nr. 301/2005 modificată.
Din fotografia radar reiese faptul că cinemometrul utilizat pentru măsurarea vitezei a fost utilizat în regim de staționare, întrucât unitatea a afișat doar viteza de deplasare a mașinii contestatorului, aparatul radar potrivit buletinului de verificare metrologică fiind apt să măsoare viteza în regim de staționare și deplasare.
De asemenea, agentul constatator din cadrul Serviciului Poliției Rutiere, este autorizat să opereze aparatura video de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor din dotarea I.P.J., așa cum rezultă din cuprinsul atestatului nr._/14.06.2013 depus la dosarul cauzei de către intimat.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate, instanța de fond a constat că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunea. Astfel, conform art. 102 al.3 lit.e OUG 195/2002 pentru fapta săvârșită sancțiunea principală este amenda contravențională care se stabilește în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor amendă aplicate conform clasei a IV de sancțiuni (de la 9 la 20 puncte amendă și 6 puncte penalizare), fiind aplicată amenda în cuantum minim.
Potrivit art.5 al.5 din OG 2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite iar potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin.3 din OUG nr.195/2002, gravitatea faptei și pericolul social, instanța de fond a reținut că sancțiunea este proporțională.
Analizând gradul de pericol social al contravenției reținute în sarcina contestatorului, instanța de fond a constatat că dispozițiile legale, au ca obiectiv prioritar creșterea siguranței rutiere. Ori, depășirea vitezei legale, nu constituie contravenție de rezultat ci, de pericol, în sensul că nu este necesară producerea unui prejudiciu, urmarea periculoasă constând tocmai în probabilitatea producerii unor urmări nefavorabile relațiilor sociale pe care legea le protejează.
Raportat la scopul dispozițiilor legale amintite, contravenția este de natură a aduce atingere obiectivului protejat de lege. Instanța de fond a apreciat că punerea în pericol a siguranței circulației rutiere prin depășirea vitezei legale, prezintă o periculozitate deosebită, fiind vorba de viața, integritatea și sănătatea persoanelor, astfel că asemenea contravenții prezintă contrar susținerilor petentului un pericol social deosebit de ridicat. Totodată, instanța de fond a apreciat că gradul de pericol este sporit prin aceea că fapta a fost săvârșită în timpul nopții, iar petentul este șofer neprofesionist, prin fapta sa periclitând atât siguranța sa cât și a celorlalți participanți la trafic.
D. urmare față de considerentele reținute anterior raportat la sancțiunea aplicată de agentul constatator instanța de fond a apreciat că amenda aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și nu se impune înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertismentului.
În plus instanța de fond a reamintit petentului faptul că nu pot fi invocate efectele previzibile ale unei sancțiuni legal aplicate în motivarea înlăturării acesteia, fiind de așteptat pentru orice persoană că încălcarea dispozițiilor legale din speța dedusă judecății predispune și la aplicarea sancțiunilor principale a amenzii în cuantumul prevăzut de lege și a măsurii complementare, iar petentul avea posibilitatea de a preveni în conduita sa astfel de urmări previzibile care îi afectează patrimoniul și serviciul, cu atât mai mult, cu cât avea reprezentarea necesității protejării acestuia.
D. urmare procesul verbal fiind legal și temeinic întocmit, instanța de fond în baza art.34 din OG2/2001 a respins plângerea ca neîntemeiată și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel petentul D. L. D..
Ca motive de apel contravenientul invocă consecințele sancțiunilor dispuse prin procesul – verbal de către agentul constatator asupra situației sale personale ca șofer profesionist.
Apelul este legal timbrat.
I. G. al Poliției Române a depus întâmpinare și solicită respingerea apelului apreciind că în mod corect Judecătoria L.-Gară a respins ca neîntemeiată plângerea apelantului-contestator, astfel că solicită respingerea ca neîntemeiat a apelului declarat de acesta, apel ce nu conține niciun motiv pentru care apelantul să susțină cererea sa.
Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că, la data de 25.09.2014, ora 00:08, pe autostrada A2 km. 75, numitul D. L. D. a condus autoturismul marca AUDI cu numărul de înmatriculare_, pe sensul C. către București și a fost înregistrat cu aparatul radar AUTOVISION . 335 montat pe autospeciala MAI_, cu viteza de 185 km/h.
Pe imaginile filmate se observă la data de 25.09.2014 orele 00:08:22, autoturismul condus de petent a circulat cu viteza de 185 km/h, depășind cu mai mult de 50 km/h limita maximă admisă, respectiv viteza de 130 km/h.
Derulând filmarea se constată la 00.08.34 că autoturismul care a circulat cu viteza de 185 km/h are numărul de înmatriculare_, acesta fiind condus de petent, aspect necontestat.
După oprirea regulamentară, conducătorul auto a fost identificat în persoana numitului D. B., căruia i s-a comunicat abaterea săvârșită, încadrarea legală, cuantumul amenzii și sancțiunea complementară ce îi va fi aplicată.
Urmare acestei constatări efectuate cu mijloace tehnice, conducătorul auto a fost sancționat prin procesul verbal de contravenție . nr._, cu amendă în valoare de 810 lei, iar ca sancțiune complementară i-a fost reținut permisul de conducere pe o perioadă de 90 zile. Din conținutul procesului verbal de constatare a contravenției, rezultă clar faptul că petentului i s-a adus la cunoștință acest aspect, iar perioada de suspendare este menționată în procesul verbal.
Conform prevederilor art. 121 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind regimul juridic al contravențiilor, republicat, cu modificările și completările ulterioare, contravenția a fost constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic și anume aparatul radar. Buletinul de verificare metrologică, respectiv dovada metrologării mijlocului tehnic certificat dovedește că în acest caz constatarea a făcut în conformitate cu prevederile legale și viteza de deplasare a autovehiculului a fost stabilită de un mijloc tehnic specializat și nu aleatoriu de polițistul rutier.
Așa cum reiese și din buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, înaintat la dosarul cauzei, la data stabilirii vitezei de rulare a autovehiculului, mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice.
De asemenea, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că operatorul radar deține atestatul conform căruia este autorizat să desfășoare activități de utilizare și exploatare a aparatului radar „AUTOVISION".
În conformitate cu prevederile art. 121 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conducătorii de autovehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, precum și cea impusă de mijloacele de semnalizare.
De asemenea, în temeiul art. 121 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat, cu modificările și completările ulterioare, ,,agentul constatator/polițistul rutier constată nerespectarea regimului legal de viteză stabilit conform legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. "
În aprecierea gravității faptei instanța de fond a avut în vedere mai multe criterii ce țin de starea de fapt și care pot indica un grad mai ridicat sau mai redus de periculozitate socială a faptei. Primul dintre acestea este, în mod evident, gradul de culpabilitate a contravenientului, care a depășit limita maximă de viteză admisă pe sectorul de drum, cu 55 km/h.
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel, judecătorul fondului a constatat în mod corect că fapta săvârșită de apelant prezintă un grad ridicat de pericol social, datorită urmării care s-ar fi putut produce, lipsa unei urmări concrete a faptei nefiind un argument pentru reindividualizarea sancțiunii.
Totodată, deși o sancțiune nu trebuie să reprezinte un scop în sine, aceasta este un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate. Sancțiunile contravenționale constituie mijloace de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
Analizând procesul-verbal atacat, instanța de fond a constatat în mod temeinic că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Apelul este nefondat și va fi respins.
Existența faptei imputate petentului a fost dovedită în mod cert și suficient de către agentul constatator cu probele depuse, respectiv înregistrarea cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, probe ce nu pot fi contracarate doar cu afirmațiile petentului.
Și tribunalul apreciază că fapta petentului prezintă un grad de pericol extrem de ridicat prin punerea în pericol a siguranței circulației rutiere.
Așa fiind, tribunalul privește hotărârea primei instanțe ca fiind corectă și, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge apelul declarat de petentul D. L. D. împotriva sentinței civile nr. 780/04.12.2014 pronunțată de Judecătoria L. - Gară.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă.
Respinge apelul declarat de petentul D. L. D. împotriva sentinței civile nr. 780/04.12.2014 pronunțată de Judecătoria L. - Gară.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 martie 2015.
Președinte, Judecător,
A. H. C. M. G.
Grefier,
M. S.
Redact. A.H.
Tehnored.M.S.
Jud. fond I. A.D.- Judecătoria L. - Gară
Exp.4/21.04.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
