Alte cereri. Decizia nr. 543/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 543/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 18-08-2014 în dosarul nr. 10275/211/2013
cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA Nr. 543/2014
Ședința publică de la 18 August 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-M. V.
Judecător B. G. Z.
Grefier Ani-Letiția C.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind apelul declarat de către
apelantul C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA –CESTRIN împotriva sentinței civile nr._/2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj N. privind și pe intimatul T. V. E., având ca obiect alte cereri plangere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,tribunalul procedează la verificarea din oficiu a competenței stabilind că este competent general, material și teritorial în soluționarea cauzei de față, conform art. 466 NCPC.
Se constată că apelul a fost declarat în termen, motivat și comunicat cu intimata.
Instanța constată că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 411 NCPC astfel că reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința ciivlă nr._/12.12.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosar nr._, a fost admisă plângerea formulată de către petentul Ț. V. E., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informaticǎ - CESTRIN -, , a fost anulat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 09.04.2013 de către intimată și exonerat petentul de la plata amenzii în sumă de 250 lei, aplicată prin procesul verbal contestat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a rețint că astfel cum rezultă din procesul verbal . nr._, încheiat la data de 09.04.2013 de către intimată ( f. 7 ), petentul Ț. V. E. a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O. G. nr. 15/2002, reținându-se că la data de 02.02.2013, ora 21.34, pe DN 6 km 350 + 700 m, în localitatea Gura Văii, autovehiculul înmatriculat sub nr._, ce îi aparține, a fost surprins pe când circula fără a deține rovinietă valabilă. Potrivit art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost sǎvârșitǎ, precum și arǎtarea tuturor împrejurǎrilor ce pot servi la aprecierea gravitǎții faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Pe de altă parte, conform art. 17 din același act normativ, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu. Procedând, în prealabil, la examinarea procesului verbal contestat din prisma prevederilor art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce consacrǎ în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționatǎ ale actului de constatare și sancționare contravenționalǎ, care pot fi invocate și din oficiu, instanța de fond a observat observǎ cǎ acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior menționate. Din această perspectivă, instanța a reținut că nu sunt justificate criticile petentului, legate de împrejurarea că ar fi trebuit inserate, în cuprinsul procesului verbal contestat, datele noului proprietar, lipsa acestora atrăgând, în opinia sa, nulitatea actului de constatare, câtă vreme în discuție nu este o problemă ce ține de elementele obligatorii pe care trebuie să le cuprindă procesul verbal, ci una de fond, referitoare la persoana care a săvârșit fapta reținută în actul de constatare și căreia îi revenea obligația achitării tarifului de utilizare, or chestiunile astfel menționate urmează a fi tratate în contextul examinării temeiniciei procesului verbal contestat. În consecință, instanța apreciază că motivele de nulitate invocate de petent prin raportare la prevederile art. 17 din O. G. nr. 2/2001 nu sunt justificate, iar în privința celorlalte elemente ale actului de constatare, astfel cum sunt reglementate de art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 și care nu sunt instituite sub sancțiunea nulității exprese, instanța reține că nu s-a făcut proba vătămării produse petentului, în sensul art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., așa încât criticile formulate nu sunt întemeiate. În ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța a apreciat că situația de fapt reținută în actul de sancționare contravențională nu corespunde, în realitate, celei reale. Astfel, potrivit art. 8 alin. (1) din O. G. nr. 15/2002, Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție și se sancționează ca atare, însă acest text trebuie interpretat prin referire la prevederile art. 1 alin. (1) lit. b) din același act normativ, ce definesc noțiunea de utilizatori ca fiind persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini, coroborate cu dispozițiile art. 7 din O. G. nr. 15/2002, conform cărora Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului. Așadar, din interpretarea prevederilor art. 1 alin. (1) lit. b) din O. G. nr. 15/2002 rezultă împrejurarea că două sunt condițiile necesare pentru a se putea reține, cu privire la o anumită persoană, calitatea de utilizator al unui vehicul, ce determină obligația achitării rovinietei, potrivit art. 7 din același act normativ: pe de o parte, persoana fizică sau juridică în cauză să fie înscrisă în certificatul de înmatriculare și, pe de altă parte, aceasta să dețină dreptul de proprietate sau un alt drept legal asupra vehiculului, ce îi conferă prerogativa folosinței. Relativ la cauza de față, instanța a observat că, așa cum reiese din cuprinsul contractului de vânzare anexat de către petent plângerii formulate ( f. 5 - 6 ), acesta din urmă a înstrăinat la 25.01.2013 vehiculul la care se face referire în cuprinsul procesului verbal contestat, înmatriculat sub nr._, care a și fost transcris la 04.02.2013, ca urmare a înmatriculării în județul C. S., după cum rezultă din adresa Serviciului public comunitar, regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor din cadrul Instituției Prefectului Județului Cluj ( f. 48 ). Așadar, este de reținut că la momentul încheierii procesului verbal, anume 09.04.2013 ( f. 7 ), petentul nu mai deținea dreptul de proprietate asupra vehiculului având nr._, așa încât în mod nejustificat s-a întocmit procesul verbal și amenda a fost aplicată în sarcina petentului, care la acea dată nu mai avea calitatea de proprietar și, prin urmare, nici aceea de utilizator în sensul art. 1 alin. (1) lit. b) din O. G. nr. 15/2002. În acest context, instanța a reținut că nu pot fi primite susținerile intimatei, potrivit cărora contractul de vânzare încheiat nu îi este opozabil, în circumstanțele în care convenția perfectată a stat la baza transcrierii autoturismului în favoarea noului proprietar, la data de 04.02.2013 ( f. 48 ), deci la un moment mult anterior dresării procesului verbal contestat, așa încât a dobândit dată certă în condițiile art. 1182 din C. Civ. 1864. Mai mult decât atât, instanța reține că vânzarea este, de principiu, consensuală, după cum se poate observa din art. 1674 din C. civ. și, pe de altă parte, doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege aceasta este supusă unor formalități de publicitate a căror realizare condiționează opozabilitatea operațiunii juridice față de terți, conform art. 1675 din C. Civ., or în privința contractului de vânzare a unui vehicul legiuitorul nu a reglementat asemenea cerințe suplimentare. În continuare, instanța observă că nu prezintă importanță, în cauza de față, aspectul că petentul mai figura ca titular al dreptului de proprietate asupra vehiculului la care se face referire în procesul verbal contestat în baza de date consultată de către intimată la data săvârșirii pretinsei contravenții, anume 02.02.2013 ( f. 7 ), câtă vreme s-a făcut proba certă că acesta nu mai deținea, la momentul respectiv, vreun drept asupra autoturismului care să antreneze obligația achitării tarifului de utilizare și, mai mult decât atât, în termenul de 30 de zile la care se referă art. 11 alin. (4) teza a II a din O. U. G. nr. 195/2002, respectiv la 04.02.2013 ( f. 48 ), s-a realizat transcrierea transmiterii dreptului de proprietate în favoarea dobânditorului, tocmai în baza contractului de vânzare încheiat la 25.01.2013 ( f. 6 ). Așadar, în condițiile menționate, intimata avea obligația de a examina dacă, la data întocmirii actului de constatare și sancționare contravențională, vehiculul se mai găsea în proprietatea petentului, în caz contrar termenul de 30 de zile în care se poate realiza operațiunea de transcriere, astfel cum este reglementat de art. 11 alin. (4) teza a II a din O. U. G. nr. 195/2002, fiind lipsit de orice relevanță practică întrucât s-ar ajunge la situația în care, deși noul proprietar și-a îndeplinit obligația de transcriere, să fie totuși sancționat vânzătorul, dată fiind perioada de timp în care legiuitorul permite realizarea operațiunii de transcriere pe numele dobânditorului. Concluzionând, față de elementele relevate mai sus, instanța a apreciat că starea de fapt reținută în procesul verbal contestat nu corespunde situației reale, petentul nefiind titularul dreptului de proprietate asupra vehiculului înmatriculat sub nr._ la data săvârșirii pretinsei contravenții, respectiv la data încheierii actului de sancționare și, prin urmare, față de caracterul personal al răspunderii contravenționale, se impune ca procesul verbal încheiat să fie anulat, petentul neavând calitatea de utilizator și, ca atare, neputând fi subiect activ al faptei reținute în sarcina sa. În consecință, în baza art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, plângerea formulatǎ urmeazǎ a fi admisă, iar actul de constatare și sancționare contravențională va fi anulat, corelativ cu exonerarea petentului de la plata amenzii în sumă de 250 lei, stabilită prin procesul verbal contestat.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚINALE DIN ROMÂNIA – CESTRIN, solictând admiterea apelului, anularea sentinței și respingerea plângerii contravenționale cu consecința menținerii procesului-verbal de contravenție contestat.
În motivare, a arătat în esență că nu îi este opozabil contractul de cânzare-cumpărare încheiat de intimat, că înstrăinarea autovehiculului și radierea sa din evidențele fiscale nu înseamnă încetarea obligației de a achita rovinieta, că intimatul are obligația de a se prezenta împreună cu cumpărătorul la MAI – DRPCIV pentru a proceda la ranscrierea autovehiculului pe numele cumpărătorului pentru a asigura opozabilitatea tranzacției.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței primei instanțe, având în vedere că a înstrăinat autovehiculul cu 8 zile înaintea constatării faptei contravenționale, că dreptul de proprietate a fost transcris pe numele noului proprietarl adata de 04.02.2013. Intimatul a reiterat motiveel de nulitate a proceuslui-verbal expuse în fața instanței de fond.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate de apelantă precum și din oficiu, tribunalul reține că acesta este nefondat și îl va respinge, pentru următoarele considerente:
Tribunalul constată că singurul motiv de apel este constituit de aprecierea primei instanțe asupra opozabilității transmiterii dreptului de proprietate asupra autovehiculului de către intimat la data de 25.01.2013 prin contractul de vânzare-cumpărare de la aceeași dată, cu privire la celelalte considerente, hotărârea instanței de fond dobândind autoritate de lucru judecat.
Examinând motivul de apel prin prisma probatoriului adninistrat în cauză, tribunalul reține că la data de 04.02.2013 dreptul de proprietate asupra autovehiculului a fost transcris pe numele noului proprietar, în jud. C.-S., astfel cum rezultă din Adresa nr._(23.10.2013 emisă de Instituția Prefectului Județului Cluj (f.48 dosar fond). Prin urmare, transcrierea dreptului de proprietate a avut loc după 10 zile de la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Între momentul încheierii contractului de vânzare-cmpărare și momentul transcrierii dreptului de proprietate al cumpărătorului a fost săvârșită fapta contravențională imputată intimatului.
Nu pot fi reținute argumentele apelantei referitoare la angajarea răspunderii intimatului, raportat la dispozițiile art. 7 și art. 1 alin.1 lit. b din OG 15/2002 (potrivit cărora obligația de plată a rovinietei revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare, utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal), cât timp intimatul a făcut dovada înstrăinării autovehiculului, precum și a efectuării demersurilor pentru transcriere în termen rezonabil (10 zile de la momentul înstrăinării).
Pentru considerentele expuse, reținând principiul personalității răspunderii contravenționale, tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat de CNADNR SA – CESTRIN împotriva sentinței civile nr._/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N., în dosarul nr._, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de CNADNR SA – CESTRIN împotriva sentinței civile nr._/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N., în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Prezenta decizie este definitvă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 August 2014
Președinte, R.-M. V. | Judecător, B. G. Z. | |
Grefier, Ani-Letiția C. |
Red./Dact. RMV/27.08.2014
Jud. fond. M. I.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1554/2014.... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
