Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 4188/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4188/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 2211/117/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
Sentința civilă nr.4188/2014
Ședința publică din 3 iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. L.
Grefier: M. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul F. C. și pe pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ, cauza având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, acțiunea fiind legal timbrată.
Tribunalul procedează la verificarea din oficiu a competenței, stabilind că este competent general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța lasă cauza în pronunțare față de actele existente la dosar.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 10.04.2014 sub nr. de mai sus, reclamantul F. C. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ, a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.656 lei achitată cu titlu de taxă de mediu, actualizată cu dobânda legală, din momentul achitării taxei și până în momentul restituirii efective a taxei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie obligația de plată a timbrului de mediu sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând practică europeană relevantă și arătând motivele pentru care consideră că timbrul de mediu este discriminatoriu și încalcă art.90 din TCE.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: cartea de identitate a vehiculului, chitanța de plată a taxei, Decizia privind stabilirea sumei reprezentând timbru de mediu pentru autovehicule, actele de identificare ale autoturismului, corespondența purtată cu pârâta, actul prin care a dobândit autoturismul, dovada înmatriculării anterioare într-un stat membru UE, alte înscrisuri relevante soluționării cauzei.
Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, arătând că începând cu data de 01.01.2013 Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante este în armonie cu normele comunitare, înlăturându-se astfel toate discriminările care au fost avute în vedere de CJUE la momentul pronunțării cauzei I. T. c Statul Român, iar reclamantul a achitat timbrul de mediu la data de 29.01.2014.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și susținerile părților, instanța reține următoarele :
Reclamantul a achiziționat la data de 21.01.2014 un autoturism marca Opel Astra, cu nr. de identificare WOLOAHL_, care era înmatriculat anterior într-un al stat al Uniunii Europene. În vederea înmatriculării în România a autoturismului sus indicat, reclamantul a fost obligat să achite suma de 2.656 lei cu titlul de timbru de mediu, taxă pe care a achitat-o la Administrația Finanțelor Publice Cluj-N. cu chitanța . nr._ în data de 29.01.2014 (fila 5).
Reclamantul a solicitat restituirea taxei, însă pârâta nu a dat nici un răspuns solicitării sale.
Tribunalul urmează a analiza legalitatea solicitării timbrului de mediu, achitat la data de 29.01.2014, și va aprecia că solicitarea acestei taxe este una legală în considerarea următoarelor aspecte:
Prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statului Român s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor – unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă avea ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În același sens s-a pronunțat CJUE și în cauza N. c. României din 7 iulie 2011, arătând că aceleași considerații (privind incompatibilitatea taxei cu art. 110 TFUE) se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de O.U.G. nr.50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr.208/2008, O.U.G. nr.218/2008, O.U.G. nr.7/2009 și, respectiv, O.U.G. nr.117/2009.
S-a apreciat de către Curte că toate versiunile de modificare a O.U.G. nr.50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Urmare a pronunțării acestor cauze a fost adoptată de legiuitorul român Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat O.U.G. nr.50/2008, cu modificările și completările ulterioare, suspendată pe parcursul anului 2012, iar apoi O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.
Verificând dispozițiile acestui din urmă act normativ, tribunalul constată că prin intermediul său au fost înlăturate discriminările care au fost avute în vedere de CJUE la momentul pronunțării cauzelor menționate, nemaiexistând prevederi care să aducă atingere Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene.
Astfel, prin noua reglementare s-a instituit timbrul de mediu, prevăzându-se clar categoriile de autoturisme ce sunt supuse taxei, conform art. 3 din ordonanță, iar taxa se aplică atât autovehiculelor achiziționate din România, cât și în privința celor ce provin din alte state membre ale U.E.
De aceea, instanța apreciază că actul normativ în discuție nu descurajează punerea în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, favorizând în același timp cumpărarea unor vehicule de ocazie cu aceeași vechime și uzură de pe piața națională.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că taxa (timbrul de mediu) pe care reclamantul a achitat-o, la data de 29.01.2014, pentru înmatricularea autoturismului său apare ca fiind conformă cu art.110 din TFUE, motiv pentru care va respinge acțiunea formulată de reclamant.
Se va respinge, totodată, conform art.274 C.pr.civ., cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul F. C., CNP_, domiciliat în ., .. A4, ., jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ, cu sediul în Cluj-N., P-ța A. I., nr.19, jud. Cluj.
Respinge cererea formulată de reclamant privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 03.06.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. L. M. B.
Red. 2 ex./M.L./D.M.
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1288/2014.... → |
|---|
