Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 128/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 128/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 07-01-2014 în dosarul nr. 4785/117/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 128/2014
Ședința publică de la 7 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. S. B.
Grefier S.-I. Ș.
Pe rol fiind judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant ., chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și pe pârât ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. CLUJ-N., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantei, c.j. A. I..
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a realizat procedura de regularizare a cererii iar la data de 18 decembrie 2013, reclamanta a depus precizare la întâmpinare prin care solicită admiterea cererii de chemare în judecată și respingerea motivelor invocate în întâmpinare de pârâtă.
Instanța, în baza art. 95 c.p.c. constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei, încuviințează înscrisurile de la dosar și acordă cuvântul părților.
Reprezentantul reclamantei depune delegația de reprezentare, arată că nu are cereri în probațiune și solicită acordarea cuvântului pe fondul cauzei.
Tribunalul, constată că cererea este legal timbrată și fiind suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de 01 Martie 2013 pe rolul Tribunalul Cluj de către reclamantă .. s-a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Cluj-N. obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.176 lei achitată la data de 06 Noiembrie 2012, în vederea primei înmatriculări în România a autoturismului marca F., tip 169/AXA1A/P., an de fabricație 2009, plus dobânda legală aferentă calculată de la data încasării taxei până la data restituirii integrale și efective a acesteia, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, pentru a-și înmatricula în România un autoturism, deja înmatriculat într-un stat membru al UE i s-a solicitat achitarea unei taxe poluare, calculată la suma de 1.176 lei și pe care a achitat-o cu chitanța . nr._/06 Noiembrie 2012 (f.10). Reclamanta consideră că perceperea acestei taxe contravine principiilor fundamentale ale Tratatului CE, care interzice orice discriminare în ceea ce privește libera circulație a mărfurilor.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.28, art.30, aet.110 alin.1 din Tratatul privind Funcționarea UE, art.148 alin.2 Constituția României, art.274 Cod procedură civilă, Legea nr.554/2004, Legea nr.9/2012, art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Cererea a fost legal timbrată în conformitate cu prev.art.3 lit. m din Legea nr.146/1997.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice Cluj-N. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă întrucât reclamantul nu are un drept de restituire a taxei care să fie protejat de lege. Aceasta deoarece, în conformitate cu prevederile Legii nr. 9/2012 reclamantul are dreptul de a solicita doar restituirea diferenței rezultate din taxa plătită și taxa pentru emisii poluante.
Pe fondul cauzei pârâta arătat că acțiunea este neîntemeiată întrucât la data încasării taxei, OUG nr. 50/2008 era în vigoare, iar reclamantul nu a făcut dovada că a solicitat diferența și care este cuantumul pretins. De asemenea, pârâta a arătat că nici un act al Uniunii europene nu interzice perceperea unei taxe cum este cea în cauză.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu în considerarea faptului că potrivit art.1 al.1 din OUG nr.50/2008, această taxă constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Cererea de chemare în garanție a fost motivată în drept pe dispozițiile .art.60-63 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Autoturism marca F., tip 169/AXA1A/P., an de fabricație 2009 a fost achiziționat de către numitul M. C. G., cetățean român, din Germania, țară membră a Uniunii Europene, conform contractului de vânzare-cumpărare din data de 02 August 2012, iar ulterior, la data de 03 Octombrie 2012 .. a cumpărat autoturismul de la numitul M. C. G., pe bază de contract de vânzare-cumpărare și ca urmare, .. a achitat taxa de primă înmatriculare.
Pentru înmatricularea autoturismului în România, reclamantul a achitat cu titlu de taxă de poluare suma de 1.176 lei cu chitanța . nr._/06 Noiembrie 2012 (f.10).
Taxa de poluare a fost percepută sub incidența OUG 50/2008 în forma modificată prin OUG 218/2008, OUG 7/2009 și OG.218/2010. Ca atare legalitatea dreptului pretins de reclamantă trebuie examinate prin prisma prevederilor OUG 50/2008 în forma sus indicată .
Față de excepția inadmisibilității invocată de pârâtă, instanța reține că taxa a cărei restituire se solicită a fost achitată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 9/2012, precum și faptul că nu a fost contestat cuantumul acesteia, motiv pentru care, instanța va respinge această excepție.
Excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare de către pârâta Administrația Finanțelor Publice, este neîntemeiată pentru următoarele motive: excepția se întemeiază pe faptul că în opinia pârâtei reclamantul nu solicită valorificarea unui drept protejat de lege, atâta timp cât Legea nr. 9/2012 îi acordă doar dreptul de a solicita restituirea dintre taxa plătită și taxa pentru emisii poluante; susținerea pârâtei este însă neîntemeiată întrucât dreptul a cărui valorificare o solicită reclamantul își are izvorul în Tratatul de funcționare a Uniunii Europene, care se aplică prioritar față de dreptul național al statelor membre ale uniunii.
Mai mult, în cauză nu se pune problema calculării greșite a taxei de poluare în raport cu normele legale în vigoare. La baza pretențiilor reclamantului stă neconformitatea legislației românești cu legislația europeană în raport cu instituirea taxei de poluare, aspect constatat prin Cauza T. de către CJUE în aprilie 2011, prin urmare, instanța apreciază că pretențiile reclamantului în această situație pot fi analizate și pe calea prezentei proceduri.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Analiza trebuie efectuata în primul rând prin relevarea scopului urmărit de către Guvernul României prin adoptarea celor doua ordonanțe de urgență. Astfel, în preambulul Ordonanței de urgență nr.218/2008 se prevede faptul că adoptarea acesteia a fost necesară având în vedere: ,,concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a piețelor auto și a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională; faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care sa asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare,,.
Este lipsit de echivoc faptul că intenția legiuitorului nu mai are nicio legătură cu scopul declarat al adoptării O.U.G. 50/2008, care potrivit enunțului din preambulul acestui act normativ urmărea inițial „.asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale.
Schimbarea de intenție declarată expres de către legiuitor nu lasă loc vreunei interpretări. Astfel, de la necesitatea susținerii unor programe de protecție a mediului prin îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limita prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, scopul declarat al O.U.G. 50/2008 s-a transformat în protejarea industriei interne de autovehicule și păstrarea locurilor de muncă angrenate în producția de autovehicule.
Intenția legiuitorului nu a suferit vreo modificare prin O.U.G. 7/2009 sub aspectul protejării industriei interne de autoturisme, ci acest ultim act normativ are un declarat caracter reparatoriu, propunându-și înlăturarea discriminărilor între contribuabilii care au achitat taxa de poluare anterior și ulterior datei de 15 decembrie 2008, data intrării în vigoare a O.U.G. 218/2008. Impactul negativ în plan social enunțat în preambulul ordonanței a fost înlăturat printr-o ajustare a nivelului taxei, însă acest fapt nu a produs nici o modificare cu privire la scopul declarat al O.U.G. 218/2008, anterior analizat.
Trebuie enunțat în acest context si faptul că, deși inițial taxa de poluare era datorată la prima înmatriculare a autoturismelor în România, indiferent dacă este vorba despre autoturisme noi sau second hand, prin modificările OUG 50/2008, o anumită categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare. Astfel ,,autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum si toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state
membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilita potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008. Într-un mod deloc întâmplător, categoria de autoturisme exceptată de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse în România, o nouă dovadă a intenției clare de protejare a industriei interne in detrimentul produselor importate.
Pentru aceste argumente, prin ultimele modificări aduse OUG 50/2008, taxa de poluare încalcă prevederile art. 90 din Tratatul de Institute a Comunităților Europene.
Astfel, în jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.
În urma modificărilor aduse prin OUG 218/2008 și OUG 7/2009, norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 din Tratatul CE. Astfel, există atât o discriminare intre autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second hand deja înmatriculate în România și mai mult, există și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului. Exista desigur un raport de concurență între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse, în speță fie spre cele deja înmatriculate în România, fie spre cele produse în România.
Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusă în discuție și prin lansarea unei proceduri de ,,infringement,, de către Comisia Europeană, la data de 25.06.2009, în temeiul art. 226 din Tratatul CE. Astfel, prin declanșarea acestei proceduri, Comisia consideră că prevederile legislației românești conform cărora taxa de poluare se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria națională a autovehiculelor noi. Comisia se refera astfel la ultima formă a taxei de poluare.
Comisia a menționat două aspecte care ridică semne de îndoială asupra compatibilității taxei de poluare, în ultima formă a acesteia. Astfel, Comisia a motivat declanșarea procedurii de infringement pe următoarele argumente: criteriul primei înmatriculări nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor, iar în anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de altă parte, în urma aplicării cerinței de primă înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilită de legislația românească care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din această țară, circulă fără să fie supuse acestei taxe, pe de altă parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă, dar nu pentru prima dată și care intră în concurență directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale.
Mai apoi, și nu în ultimul rând, trebuie menționat că în data de 07.04.2011 s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. împotriva României, respectiv în cauza C-402/09 referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art. 110 din TFUE, și s-au dispus următoarele:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Apreciem că în baza principiilor supremației dreptului comunitar și al efectului direct aplicabil al dreptului comunitar, hotărârea preliminară sus menționată este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și al actului comunitar în cauză iar această obligativitate a fost stabilită în mod constant de jurisprudența CJUE –, spre exemplu C 52/76, Benedetti c. Munari și rezultă și din dispozițiile art. 20 alin 2 din Constituția României.
În ceea ce privește dobânda pretinsă și cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat că reclamanta a solicitat acordarea dobânzii legale. Tribunalul apreciază că în speță se poate acorda dobânda legală întrucât perceperea taxei din speță cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun aceasta fiind obligată să repare întreg prejudiciul suferit de reclamant și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite, adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, în temeiul prevederilor OUG 9/2000 reclamanta este îndreptățită la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plății taxei din speță și până la data restituirii sale integrale.
Având în vedere considerentele mai sus expuse tribunalul în baza art. 8,18 din Legea 554/2004 și a prevederilor anterior menționate va obliga pârâta la restituirea taxei de poluare de 1.176 lei cu dobânda legala în materie civilă calculată de la data plată a taxei de poluare și până la data achitării efective.
În baza art.453 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga pârâta aflată în culpă procesuală să plătească reclamantei suma de 39 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă timbru și timbru judiciar.
Față de cererea de chemare în garanție, instanța apreciază că și aceasta este întemeiată.
Potrivit art.1 din OUG nr.50/2008, taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu care este gestionat de chemata în garanție, Administrația F. pentru Mediu.
Prin urmare, având în vedere aceste aspecte, instanța reține că, față de admiterea cererii principale, se impune și admiterea cererii de chemare în garanție, având în vedere că Administrația F. pentru Mediu deține în realitate suma de bani achitată de către reclamantă cu titlul de taxă de poluare. Astfel, pentru ca această taxă să fie restituită reclamantului se impune ca Administrația F. pentru Mediu să restituie taxa pârâtei pentru ca aceasta la rândul ei să o restituie către reclamant.
Având în vedere considerentele de mai sus și faptul că în baza OUG 50/2008 taxa de poluare achitată a fost virata de către pârâtă în contul administrat de chemata în garanție în temeiul art.72 si urm Cod procedură civilă, va admite și cererea de chemare în garanție respectiv pentru debit și dobândă.
În consecință, în baza art.72 și urm. Cod procedură civilă și art.1 din OUG 50/2008, instanța va obliga chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu la plata în favoarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice Cluj-N. a sumei de 1.176 lei cu chitanța . nr._/06 Noiembrie 2012, plus dobânda legală începând cu data de 06 Noiembrie 2012 și până la restituirea integrală, plus 39 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității.
Admite cererea formulată de reclamanta .., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Cluj-N. și în consecință:
Obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 1.176 lei, reprezentând taxa de poluare, precum și dobânda legală aferentă acestor sume de la data achitării și pană la momentul restituirii integrale a sumei.
Admite cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu cu sediul în București Splaiul Independenței nr.294, corp A, sector 6.
Obligă pe chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice Cluj-N. suma de 1.176 lei, reprezentând taxa de poluare, precum și dobânda legală aferentă acestor sume de la data achitării și pană la momentul restituirii integrale a sumei.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 39 lei cheltuieli de judecată.
Obligă pe chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 39 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Cererea de recurs se va depune la Tribunalul Cluj.
Pronunțată în ședința publică din data de 07 Ianuarie 2014.
Președinte, F. S. B. | ||
Grefier, S.-I. Ș. |
Red. F.S.B./A.P.B./04 Februarie 2014/5 exemplare
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 948/2014.... → |
|---|
