Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 898/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 898/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 30082/211/2012
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 898/R/2014
Ședința publică de la 30 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Judecător M.-F. B.
Judecător G. O. O.
Grefier C. T.
S-a luat spre examinare recursul formulat de recurenta . SRL împotriva sentinței civile nr. 9120/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj N. în dosar nr._ privind și pe intimat D. S. VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR CLUJ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în temeiul art. 159 ind. 1 (4), art. 2 pct. 3 C.pr.civilă și art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001, tribunalul procedează la verificarea din oficiu a competenței, stabilind că este competent general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Intimata a depus la dosar prin registratura instanței în data de 17.04.2014 întâmpinare la recursul formulat.
Se constata că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel că reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9120/2013 a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta . SRL în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA S. VETERINARA SI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR CLUJ ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal de constatare contravențiilor . nr._/12.12.2012, încheiat de intimat, petenta a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 3000 lei, pentru că la data de 12.12.2012 a fost constatată supraaglomerarea depozitului de produse alimentare și supraaglomerarea camerei de congelare, încălcând prevederile art. 7 lit. a pct. 5 din HG nr. 984/2005.
Plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001.
Analizând legalitatea procesului verbal contestat instanța a retinut că acesta a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Cât privește motivul de nulitate privind insuficienta descriere a faptei, instanța a reținut că descrierea faptei este clară și precisă în procesul-verbal, fapta fiind prezentată suficient sub aspectul elementelor constitutive și de timp și loc, fiind constatată supraaglomerarea depozitului de produse alimentare și supraaglomerarea camerei de congelare la punctul de lucru al petentei din ., jud. Cluj, la data de 12.12.2012. Faptul că în cuprinsul descrierii faptei contravenționale s-a făcut referire la procesul-verbal de constatare nr. 2/12.12.2012, unde într-adevăr este descris pe larg în ce constau nerespectările dispozițiilor legale antemenționate, nu constituie motiv de nulitate a actului administrativ de sancționare, întrucât acesta cuprinde o descriere a faptei suficient de clară și precisă, iar procesul-verbal de constatare nr. 2/12.12.2012 reprezintă o operațiune material-tehnică prealabilă încheierii procesului verbal de constatare a contravenției, operațiune material tehnică ce nu a fost contestată de către petentă și care, raportat la natura sa juridică, se bucură de prezumția legalității și a oficialității.
Analizând temeinicia procesului-verbal, instanța a constatat că starea de fapt reținută în actul administrativ corespunde realității, neexistând nici un motiv de netemeinicie a acestuia.
Procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, întrucât împrejurările comiterii faptei contravenționale reprezintă constatări personale (ex propriis sensibus) ale agentului constatator, până la proba contrară care incumbă petentului. În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petenta susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că, în acest mod, s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină, cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră ca una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța a apreciat că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt care constituie o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.
Din considerentele plângerii contravenționale, rezultă că petentă a negat situația de fapt, susținând că a respectat în totalitate prevederile legale în vigoare, întrucât deține autorizație sanitar-veterinară, fără să administreze probe în acest sens. Instanța a reținut că simpla negare a faptei nu poate fi asimilată principiului in dubio pro reo, iar faptul că petenta deține autorizație sanitar-veterinară nu instituie în favoarea sa o prezumție irefragabilă că îndeplinește condițiile legale de depozitare a produselor alimentare.
Din conținutul procesului-verbal . nr._/12.12.2012, coroborat cu procesul-verbal de constatare nr. 2/12.12.2012, s-a reținut faptul că la unitatea petentei de pe . nu se efectuează o depozitare corespunzătoare a produselor alimentare, fiind depășită cu mult capacitatea de depozitare, nu se respectă criteriile de compatibilitate între diferitele grupe de produse depozitate, există grupe de produse la care accesul este imposibil sau îngreunat, iar camera de congelare este supraîncărcată, fără o delimitare clară a produselor alimentare depozitate în acest spațiu.
Agenții constatatori au observat în mod direct faptul că nu se respectă normele sanitar veterinare privind depozitarea produselor alimentare, percepând în mod direct împrejurările de fapt în care s-a produs contravenția și constatarea acesteia, astfel că până la proba contrarie procesul-verbal de constatare a contravenției se bucură de forță probantă.
D. fiind că procesul-verbal de constatare a contravenției conține constatările personale ale agentului constatator, el face dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa. În acest caz, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât prin probele prezentate nu se infirmă situația de fapt reținută și nici nu s-au invocat împrejurări credibile pentru a putea răsturna prezumția simplă că personalul angajat a respectat normele sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor privind depozitarea produselor alimentare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta . SRL, solicitând în principal, anularea procesului verbal de contravenție și a sancțiunii aplicate iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că intimata a realizat o descriere pur formală a faptei, ceea ce echivalează cu lipsa acesteia, astfel că procesul verbal este lovit de nulitate absolută și că cele reținute de agentul constatator sunt nereale, recurenta respectând legislația în domeniul sanitar-veterinar intimată. A învederat că, deține autorizația sanitar veterinară nr. VACJ05234 din data de 28.11.2012, iar acest document de înregistrare sanitar veterinar a fost obținut după verificarea prealabilă a condițiilor de desfășurare a activității din magazin. Totodată, intimata are atribuții și de îndrumare, nu numai de control, astfel că soluția echitabilă era ca inspectorii veniți în control să verifice, să constate, iar în situația în care sunt nereguli să aplice o măsură de remediere a eventualelor deficiențe.
A învederat recurenta că, respectă în totalitate prevederile legale în vigoare, condițiile de depozitare sunt corecte, temperatura recomandată de producător este respectată, condițiile igienico sanitare sunt corespunzătoare normelor în vigoare, produsele sunt în termenul de valabilitate și însoțite de documente care le atestă proveniența, temperaturile de păstrare are produselor cu regim tehnic special sunt conforme, monitorizarea acestora se face prin completarea graficelor de frig.
La stabilirea caracterului contravențional al faptei intimata a menționat doar că, spațiul de depozitare este supraaglomerat, fără a indica criteriile și modul de stabilire a caracterului supraaglomerat al depozitului și al camerei de congelare, de a indica care este limita până la care suprafețele respective sunt considerate optime și nu a indicat modul în care înțelege să dovedească cele susținute.
De asemenea, a susținut că în speță sarcina probei revine intimatei și că instanța de fond ar fi trebuit să solicite administrarea tuturor dovezilor pentru stabilirea adevărului în prezenta cauză.
Prin întâmpinarea formulată, intimata D.S.V.S.A. Cluj, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, arătând că recurenta este vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa și nu poate fi exonerată de răspundere.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În acord cu prima instanță, tribunalul apreciază că în speță există în procesul verbal o suficientă descriere a faptei, de natură să permită corecta identificare a acesteia și să acorde petentei posibilitatea de a-și formula apărări în fața instanței.
Astfel simplul fapt că procesul verbal de contravenție face referire în descrierea faptei la un alt act respectiv procesul verbal de constatare nu este de natură să atragă anularea acestuia. Astfel, pe de o parte în cazul unei descrieri succinte a faptei săvârșite nu se poate considera că ne aflăm în situația prevăzută de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cea a lipsei mențiunilor privind fapta săvârșită din procesul verbal, pentru a fi incidentă nulitatea absolută a acestuia.
Pe de altă parte, nu se poate susține existența unei vătămări aduse petentei care să justifice anularea procesului verbal, atâta timp cât în descrierea faptei se face referire la un alt înscris care descrie în mod detaliat faptele reținute în sarcina acesteia. Aceasta deoarece în această situație petenta are cunoștință în mod deplin de aspectele prin raportare la care trebuie să își facă apărarea în fața instanței.
Din punctul de vedere al temeiniciei, tribunalul constată că, exprimând constatarea personală a agentului constatator, procesul verbal de contravenție și procesul verbal de constatare depuse la dosarul cauzei, reprezintă probe care sunt suficiente pentru a răsturna prezumția de nevinovăție care operează în sarcina petentei și pentru a demonstra vinovăția acesteia. Dreptul la apărare al petentei este și el respectat întrucât în procesul verbal de contravenție și în procesul verbal de constatare au fost descrise faptele suficient pentru ca aceasta să aibă posibilitatea de a propune martori cu ajutorul cărora să facă dovada contrară.
Astfel, tribunalul constată recurenta, deși a contestat situația de fapt consemnată în procesul verbal nu a propus și nu a solicitat administrarea de probe pentru a dovedi netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
În ceea ce privește susținerea petentei că respectă dispozițiile legale în ceea ce privește spațiul de depozitare întrucât i-a fost eliberată autorizația nr. VACJ05234/28.11.2012, tribunalul constată că, nu este suficient ca petenta să îndeplinească în general condițiile de depozitare, ci este necesar ca în concret, în fiecare moment să fie respectate dispozițiile HG 984/2005, dată fiind natura activității pe care o desfășoară.
Totodată, sunt neîntemeiate susținerile recurentei cu privire la faptul că intimatei îi revine în întregime sarcina probei, având în vedere că, după cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. împotriva României, regimul juridic aplicabil în materie contravențională, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței. Astfel se constată că recurenta a solicitat doar proba cu înscrisurile depuse la dosar, asumându-și în mod conștient riscul de a se stabili vinovăția sa doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție care se bucura de prezumția de temeinicie.
Având în vedere că, recurenta se face vinovată de nerespectarea normelor sanitare veterinare si pentru siguranța alimentelor, nu este justificată cererea de aplicare a sancțiunii constând în avertisment.
Pentru considerentele mai sus arătate, tribunalul în temeiul art.312 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta . SRL împotriva sentinței civile nr.9120/2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta . SRL împotriva sentinței civile nr.9120/2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2014
Președinte, I. P. | Judecător, M.-F. B. | Judecător, G. O. O. |
Grefier, C. T. |
C.T. 09 Mai 2014
Red. Dact. GOO 2 ex/23.06.2014
Judecător fond A. M. P.
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
