Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 555/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 555/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 17-01-2014 în dosarul nr. 5165/117/2013
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 555/2014
Ședința publică din 17 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. M.
GREFIER: P. R. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul C. S. V., în contradictoriu cu pârâta A. F. PUBLICE A MUNICIPIULUI, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză se află la primul termen de judecată.
Instanța judecă cererea formulată de reclamant în ședință publică conform art. XII din Legea 2/2013, aplicabile cu privire la cercetarea procesului. În procedura verificării din oficiu a competenței, în conformitate cu prevederile art. 131 NCPC, instanța se declară competentă în soluționarea cauzei conform art. 95 punct 1 raportat la art. 1, 8 și 10 din Legea 554/2004.
Instanța procedează la estimarea duratei procedurii la un termen de judecată conform art. 238 NCPC.
Se constată că s-a depus la dosar de către reclamant, la 07.01.2014, prin serviciul de registratură al instanței, înscris prin care își precizează poziția procesuală și note de cheltuieli.
Totodată, reclamantul a depus la dosar, prin fax și prin serviciul de registratură al instanței, adresă prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, anexând răspunsul Instituției Prefectului Județului Cluj.
Apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată si având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, reține că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamantul C. S. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, restituirea sumei achitată cu titlul de taxă specială de înmatriculare pentru autovehicule; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, începând cu data plății și până la restituirea efectivă a acesteia.
În motivare, reclamantul a arătat că a achiziționat dintr-un stat membru UE un autoturism, iar pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligat să achite o sumă cu titlul de taxă specială de înmatriculare pentru autovehicule.
Având în vedere faptul că începând cu data de 01 Ianuarie 2007 România este țară membră a UE, consideră că prin aplicarea acestei taxe s-a încălcat în mod flagrant dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene.
Ulterior a încercat soluționarea pe cale amiabilă a acestui conflict, solicitând pârâtei restituirea acestei taxe, dar din păcate demersurile sale au rămas fără nici un rezultat.
Apreciază că în virtutea jurisprudenței comunitare, cu prevalență având în vedere cauza T., se impune restituirea taxei achitate.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea acțiunii.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.554/2004, art.90 din Tratatul Comunității Europene, art.148 din Constituția României.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, în principal în baza excepției prescripției dreptului la acțiune, având în vedere faptul că reclamantul a introdus acțiunea la data de 11.03.2013, cu depășirea termenului de prescripție a dreptului de restituire de 5 ani prevăzut de art. 125 din O.G. nr. 92/2003. În subsidiar, s-a solicitat respingerea acțiunii pe fond, ca neîntemeiată.
Analizând acțiunea formulată, raportat la probele administrate, instanța reține că aceasta este întemeiată.
Cu referire la excepția prescripției,instanța reține că aceasta nu este întemeiată. Plata taxei speciale pentru autovehicule a devenit o plată nedatorată, începând cu adoptarea OUG 50/2008, reglementare legală prin care Statul Român a recunoscut incompatibilitatea reglementării fiscale cu dreptul european. Față de acest moment, termenul de prescripție nu s-a împlinit până la data introducerii cererii.
Pe fond, reține că reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru UE un autoturism, iar pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligat să achite o sumă cu titlul de taxă specială pentru autoturisme.
Având în vedere faptul că începând cu data de 01 Ianuarie 2007 România este țară membră a UE, instanța consideră că prin aplicarea taxei s-au încălcat în mod flagrant dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene în vigoare în momentul plății taxei.
Instanța constată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este reglementată de art.214¹ Cod fiscal sub forma unui impozit nou, aplicabil de la data de 01.01.2007, ca urmare a apariției Legii 343/2006 care a suferit modificări prin OUG 110/2006, în sensul stabilirii unor categorii de persoane exceptate cât și situații de scutire de la plata acestei taxe.
Rezultă din reglementările cuprinse la art.214¹ Cod fiscal că la data importului autoturismului de către reclamantă taxa specială pentru autoturism este datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a acelui autoturism. Modul de stabilire a întinderii acestei taxe este determinat în raport de parametrii și după formula cuprinsă la art.214¹ alin. 3 Cod fiscal. Esențial este că taxa specială nu este percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și care în urma vânzării suferă o nouă înmatriculare, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Comunității Europene și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară. Procedându-se astfel, se constată existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană și reînmatriculate în țara noastră, în situația în care acestea au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe. Reglementată în acest mod, taxa diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second – hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second – hand deja înmatriculate în România.
Întrucât dispozițiile se regăsesc în art.214¹ din Capitolul 2¹ Cod fiscal potrivit cărora persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național sunt obligate să achite o taxă specială pentru înmatricularea autoturismelor în România, acestea instituie o taxă cu efect echivalent în înțelesul art.25 TCE, care are drept efect împiedicarea libertății circulației mărfurilor în spațiul Comunității Europene.
De altfel, noțiunea de taxă cu efect echivalent rezultă din jurisprudența Curții care constată ca fiind orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia (a se vedea în acest sens hotărârile din 17 iulie 1997, Haahr Petroleum, C-90/94, R..p.I-4085, punctul 20, din 2 aprilie 1998, Outokumpu, C-213/96, R..p.I-1777, punctul 20).
Potrivit dispozițiilor art.90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție”. Mai mult, Curtea Europeană de Justiție a statuat deja că art.90 TCE reprezintă în cadrul Tratatului Comunității Europene o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (vezi hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium C-393/04 și C-41/05 punctul 55 și jurisprudența citată, precum și Nadasdi . 45).
Astfel, prin taxa specială pe care o impune, textul din legea internă, respectiv Capitolul 2¹, inclusiv art. 214¹ Cod fiscal contravine dispozițiilor cuprinse în Tratatul Comunității Europene arătate mai sus și care au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Prin urmare, rezultă că prin art.214¹ - 214³ Cod procedură civilă se încalcă dispozițiile art.90 TCE care au prioritate de aplicare, ceea ce imprimă un caracter nedatorat taxei percepute în temeiul acestora.
De altfel, această situație a fost în mod implicit recunoscută de statul român, aceasta fiind rațiunea adoptării O.U.G. nr. 50/2008, prin care s-a stipulat că se vor restitui persoanelor plătitoare diferența dintre taxa de primă înmatriculare și o sumă de bani denumită taxă de poluare. Instanța apreciază că adoptarea acestui act normativ nu „validează” dispozițiile din Codul fiscal în temeiul cărora s-a achitat taxa de primă înmatriculare, acestea rămânând percepute cu încălcarea dispozițiilor comunitare la acel moment inițial.
În ceea ce privește dobânda legală pretinsă, tribunalul apreciază că perceperea taxei cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligată să repare întregul prejudiciul suferit de reclamantă și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite, adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, în temeiul prevederilor O.G. nr. 9/2000 și O.G. nr. 13/2011, reclamanta este îndreptățită la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plății taxei și până la data restituirii sale integrale.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa specială de înmatriculare nu era datorată, motiv pentru care cererea reclamantului va fi admisă, pârâta urmând a fi obligată la restituirea taxei achitate, cu dobânda legală aferentă de la data achitării și până la data restituirii efective.
În baza art.274 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga pârâta aflată în culpă procesuală să plătească reclamantului cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția de prescripție a dreptului la acțiune.
Admite cererea formulată de reclamantul C. S. V., cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., .. 22, ., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ, cu sediul în Cluj-N., Piața A. I., nr. 19, și, în consecință:
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 3.863 lei, reprezentând taxa specială pentru autoturisme, achitată pentru înmatricularea autoturismului provenit din spațiul comunitar, la data de 24.04.2007 conform Chitanței .>numărul_, precum și dobânda legală aferentă acestei sume de la data achitării și pană în momentul restituirii integrale a sumei.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 411,3 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
T. MonicaPop R. A.
Red/dact:
M.T./P.R.A
20.01.2014
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Alte cereri. Decizia nr. 1092/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
