Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 2872/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2872/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 10626/117/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI F., DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2872/2014
Ședința publică din 27 Martie 2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: I. N. B.
Grefier: D.-P. Oneș
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul I. F., pe pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ și pe chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, pârât S. F. MUNICIPAL T., cauza având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Tribunalul, procedând la verificarea din oficiu a competenței, conform dispozițiilor art. 131 C.pr.civ., constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 544/2004.
Instanța constată că s-a depus la dosar în data de 20.02.2014 o întâmpinarea din partea pârâtei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj-N., prin care se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții.
Instanța deliberând, admite excepția calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj-N., având în vedere că, între această entitate și reclamant nu au existat raporturi juridice.
Instanța, față de excepția invocată prin întâmpinare de către S. F. Municipal T., o apreciază ca fiind neîntemeiată întrucât prin Decizia RIL 24/2011 s-a declarat admisibilă o astfel de cerere și întrucât, aplicarea Legii 9/2012 a fost suspendată până la data de 31.12.2012, jurisprudența anterioară apariției legii continuă să fie aplicabilă până la data de mai sus, sens în care va fi respinsă.
În temeiul art.255 alin. 1 Cod pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei, și, apreciind că la dosar se află suficiente probe pentru justa soluționare a acesteia, reclamantul solicitând judecarea cauzei în lipsa sa la dezbateri, o reține în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 30.10.2013 sub nr. de mai sus reclamantul I. F. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ prin S. F. MUNICIPAL T., obligarea pârâtului la restituirea sumei de 4151 lei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule achitată în vederea înmatriculării definitive a unui autoturism proprietatea sa, cu dobânda legală în materie fiscală, de la data efectuării plății și până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând practica europeană relevantă și arătând motivele pentru care consideră că taxa de poluare este ilegală și discriminatorie, încălcând prevederile art.110 din TFUE.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, chitanța de plată a taxei, contract de vânzare-cumpărare, certificat de înmatriculare a autoturismului într-un stat membru al U.E., cartea de identitate a autoturismului, corespondență purtată cu pârâtul SFM T..
Pârâtul S. F. Municipal T. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, invocând:
- excepția inadmisibilității acțiunii arătând că reclamantul nu a contestat, în termenul legal prev. de art. 207 alin.1 din O.G. nr.92/2003, decizia de calcul a taxei pe emisiile (care constituie titlu de creanță) prin care a fost stabilită și a cărei restituire este solicitată.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că dispozițiile Legii nr. 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, nu contravine art. 90 din Tratatul C.E., scopul acesteia fiind acela al asigurării protecției mediului pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, iar la emiterea acestui act normativ s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, Legea nr. 9/2012, fiind aplicabilă unor categorii de vehicule și nicidecum unor categorii de cumpărători pentru a discuta despre discriminarea acestora.
Pârâta a formulat și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
În motivarea cererii de chemare în garanție se arată că taxa a cărei restituire se solicita în speță se fac venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de către chemata în garanție.
Chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, nu a formulat întâmpinare în cauză.
Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu are atribuții nici în încasarea taxelor pe emisii și nici în restituirea unor astfel de taxe, astfel că, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive (f.29).
Trecând la soluționarea acțiunii, din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare, la termenul din data de 27.03.2014, instanța a respins-o, cu motivarea ce rezultă din practicaua hotărârii.
Pe fond, la data de 25.07.2012 reclamantul a achitat suma 4.151 lei, cu titlu de taxă de poluare pentru autoturismul marca Opel, cu nr. de identificare WOLOAHL_, conform chitanței . nr._ din data de 25.07.2012, la Trezoreria Municipiului T.. Considerând nelegală perceperea acestei taxe, reclamantul s-a adresat pârâtului A.F.P. T. cu solicitarea de a-i fi restituită. Deși reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare, pârâtul prin răspunsul comunicat reclamantului la data de 07.01.2014 sub nr. 692 s-a arătat că se menține obligativitatea plății taxei de poluare pentru autovehicule, astfel că taxa achitată nu poate face obiectul restituirii (fila 32).
Pe fondul cauzei, instanța constată că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor – unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de 01.07.2008.
Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitate în temeiul OUG 50/2008 în forma astfel cum a fost modificată prin OUG 7/2009, instanța constată că aceasta menționează expres scopul reglementării naționale – limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente. Cu atât mai mult această formă a actului normativ național este deci incompatibilă cu același art.110 TFUE.
În acest sens s-a pronunțat CJUE în cauza N. c. României din 7 iulie 2011, arătând că aceleași considerații (privind incompatibilitatea taxei cu art. 110 TFUE) se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și, respectiv, OUG 117/2009. S-a apreciat de către Curte că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Ca urmare a pronunțării hotărârii în Cauza T., a fost adoptată Legea 9/2012, care nu conține dispoziții care să aducă atingere Tratatului de Instituire a Comunității Europene, prin abrogarea OUG 50/2008 înlăturându-se discriminările care au fost avute în vedere de CJUE la momentul pronunțării cauzei I. T. c. Statul Român. Astfel, prin noua lege s-a instituit taxa pe emisii poluante, prevăzându-se clar categoriile de autoturisme ce sunt supuse taxei, conform art. 4 alin 1 și 2 din Legea 9/2012, aceasta aplicându-se atât celor achiziționate deja în România cât și în privința acelora ce provin din alte state membre ale U.E.
Deși s-a adoptat legea în forma sus menționată, la data de 30.01.2012, potrivit art. I din Ordonanța de Urgență nr. 1 din 30 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 79 din 31 ianuarie 2012, începând cu data de 31 ianuarie 2012 aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Prin urmare, deși Legea 9/2012 este în armonie cu normele comunitare, atâta timp cât prin OUG 1/2012 au fost suspendate până la 01.01.2013, textele de lege care permit încasarea taxei pentru emisii poluante în forma în care să nu mai existe discriminările anterior menționate, apreciem că în acest context, în continuare, rațiunile care au stat la baza pronunțării hotărârii preliminare în cauza T. sunt pe deplin aplicabile și în ipoteza circumscrisă speței de față, concluzia neputând fi decât incompatibilitatea cu art.110 TFUE.
În ceea ce privește dobânda pretinsă și cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat că, reclamantul a solicitat acordarea dobânzii fiscale.
Conform prevederilor art.21 alin.4 din Codul de procedură fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții si alte venituri ale bugetului general consolidat a fost efectuată fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Prin urmare, în temeiul art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 coroborat cu dispozițiile Hotărârii CJUE din data de 18.04.2013, în cauza nr.565/11 - M. I. c/a Statul Român, precum și cu respectarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, reclamanta este îndreptățită la plata dobânzii fiscale începând cu data achitării taxei și până la data plății integrale.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa pentru emisii poluante a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantului va fi admisă în parte, pârâtul SFM T. urmând a fi obligat să-i restituie reclamantului taxa de poluare achitată necuvenit, împreună cu dobânda legală aferentă, de la data plății și până la data restituirii integrale.
Ținând seama de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, tribunalul va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 4.151 lei, reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală în materie civilă începând cu data 25.07.2012 și până la data restituirii efective și întrucât taxa a fost plătită de reclamant în contul deschis sub denumirea de „disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule”, taxă ce se constituie venit la bugetul F. Pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. Pentru Mediu în vederea finanțării programelor pentru protecția mediului, tribunalul apreciază ca fiind întemeiată cererea de chemare în garanție și în consecință, în temeiul art. 60-62 C. pr. Civ va admite cererea de chemare în garanție împotriva Administrației F. Pentru Mediu, conform dispozitivului hotărârii.
Tribunalul va respinge acțiunea formulată față de pârâta D.G.R.F.P. Cluj, ca fiind înaintată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, față de împrejurarea că, raportul de drept administrativ s-a stabilit între reclamant și pârâta S. F. Municipal T..
În baza art. 453 C.pr.civ., instanța va obliga pârâtul căzut în pretenții să plătească în favoarea reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 800 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, precum și onorariu avocațial în sumă de 500 lei, conform chitanței depuse la dosar (f.5,6).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul I. F. cu sediul T., ., . și cu dom. procesual ales în Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 97, ., față de pârâtul S. F. MUNICIPAL T., cu sediul în T. Romană nr. 15B, jud. Cluj și, în consecință:
Obligă pârâtul să restituie reclamantului suma de 4.151 lei cu titlu de taxă de poluare nedatorată, cu dobânda fiscală calculată de la data de 25.07.2012 și până la data restituirii efective a sumei mai sus indicate.
Respinge acțiunea formulată față de D.G.R.F.P. Cluj, ca fiind înaintată împotriva unei persoane lipsite de calitate pasivă.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul S. F. Municipal T. împotriva chematei în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, corp A, sector 6 București și în consecință
Obligă chemata în garanție să restituie pârâtului suma de 4.151 lei reprezentând taxa de poluare restituită reclamantului, cu dobânda fiscală calculată de la data de 25.07.2012 și până la data restituirii efective a sumei mai sus indicate.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 27.03.2014
PREȘEDINTE GREFIER
I. N. B. D. P. ONEȘ
Red.6 ex./I.N.B./D.M.
04.05.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 920/2014. Tribunalul CLUJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 367/2014.... → |
|---|
