Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 4088/2014. Tribunalul CLUJ

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a achiziționat un autoturism având . WVGZZZ7LZAD021443, care anterior a fost înmatriculat într-un alt stat al U.E., respectiv în Germania, iar pentru înmatricularea acestuia în România a fost condiționată de plata sumei de 18.574 lei, sumă pe care a achit-o suma prin transfer bancar realizat la data de 10.03.2011.

Consideră reclamanta că taxa sus menționată este în contradicție cu dispozițiile art.90 din Tratatul de la R. de constituire a Comunităților Europene, care interzice orice discriminare în ceea ce privește libera circulație a bunurilor. Mai arată reclamanta că prin instituirea acestei taxe este încălcat principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, în condițiile în care sunt obligați la plata acestei taxe doar cetățenii care achiziționează un autoturism rulat dintr-un alt stat comunitar, nu și cei care achiziționează autoturisme similare, dar de pe teritoriul României. Taxa specială de primă înmatriculare nu este și nici nu poate fi considerată ca fiind o taxă de mediu, întrucât o asemenea taxă ar presupune aplicarea unor criterii echitabile pentru toți posesorii de autovehicule, indiferent de modul de dobândire sau locul dobândirii din spațiul comunitar, în funcție de gradul de poluare al autovehiculului. Pe piața din România se tranzacționează autoturisme similare cu norme de poluare Non EURO, EURO1, sau EURO2, fără plata vreunei taxe de poluare, astfel încât această taxă nu poate fi considerată ca fiind o una de mediu. Obligarea proprietarului la îndeplinirea unor formalități suplimentare, respectiv plata unei taxe de poluare în România, condiționează exercitarea dreptului de folosință asupra autoturismului, în contradicție cu normele de drept comunitar referitoare la libera circulație a mărfurilor.

În drept, au fost invocate prev. art. 117 lit.d C.pr.fiscală, art. 8 alin.1 corelat cu art. 1 alin.1 și art. 2 alin.2, art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, cu modif. și compl. ulterioare, art. 11 (2) și art. 148 din Constituția României, art. 110 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene (actualul art. 110 din TFUE), art. 453 alin.1 C.pr.civ., precum și Hotărârea preliminară interpretativă pronunțată de CJUE la data de 18.04.2013 în cauza C-565/11 (I. c. România) partea componentă a dreptului comunitar.

Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamant motivat în esență de faptul că dispozițiile legale prin care a fost instituită taxa de poluare nu au fost abrogate până în prezent și sunt în concordanta cu dreptul comunitar.

Pârâta a formulat și cerere de chemare în garanție față de chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu solicitând ca în ipoteza admiterii cererii de chemare în judecată chemata în garanție să fie obligată să-i restituie, în contul „disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule” deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu, sumele de bani care ar trebuie să le achite reclamantei (f.18-25) .

Examinând actele și lucrările dosarului, pe fondul cauzei, tribunalul reține următoarele :

Reclamanta a arătat că la data de la data de 31.01.2011, a fost obligată să achite suma de 18.574 lei, sumă achitată prin transfer bancar în contul Trezoreriei Mun. Cluj-N. (f.4) pentru a-și înmatricula autoturismul cu . WVGZZZ7LZAD021443 (f.3-, 5, 42-43), care anterior a fost înmatriculat într-un alt stat al U.E, respectiv în Germania .

Considerând nelegală perceperea acestei taxe, reclamanta a formulat prezenta acțiune.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar la data de 04.04.2014, reclamantul a solicitat respingerea excepției netrimbrării acțiunii invocată, înlăturarea apărărilor pe fond ale pârâtei și admiterea acțiunii introductive, așa cum a fost formulată (f.31-33).

Tribunalul urmează a analiza legalitatea solicitării taxei de poluare, taxă achitată după 01 ianuarie 2010 și urmează a aprecia că solicitarea acestei taxe este una nelegală în considerarea următoarelor aspecte:

Astfel, în data de 07.04.2011 s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. împotriva României, respectiv în cauza C-402/09 referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art. 110 din TFUE, și s-au dispus următoarele:

„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”

Avându-se în vedere conținutul identic al dispozițiilor ce reglementează modul de determinare al taxei de poluare în versiunea inițială a O.U.G 50/2008 și cel în vigoare începând cu 15.12.2010, respectiv modificarea adusă prin Legea 329/2009, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 761/2009 reținem că hotărârea pronunțată în Cauza T. se aplică și în cauzele în care se solicită restituirea taxelor de poluare achitate după data de 15.02.2010, cum este cazul și în speța de față.

Apreciem că, în baza principiilor supremației dreptului comunitar și al efectului direct aplicabil al dreptului comunitar, hotărârea preliminară sus menționată este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și al actului comunitar în cauză, iar această obligativitate a fost stabilită în mod constant de jurisprudența CJUE –, spre exemplu C 52/76, Benedetti c. Munari, rezultănd de asemenea și din dispozițiile art 20 alin 2 din Constituția României.

Pentru aceste argumente apreciem că taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 cu modificările aduse prin Legea 329/2009, încalcă prevederile art. 90 din Tratatul de Institute a Comunităților Europene.

Astfel, în jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeana a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxa și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.

În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se afla într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.

Concluzionăm că norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 din Tratatul CE. Astfel, există atât o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second hand deja înmatriculate în România și mai mult, există și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarata de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de libera circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului. Există desigur un raport de concurență între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse, în speță fie spre cele deja înmatriculate în România, fie spre cele produse în România.

În ceea ce privește dobânda pretinsă și cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat că reclamanta a solicitat acordarea în principal a dobânzii în materie fiscală și în subsidiar, a dobânzii în materie civilă.

Conform prevederilor art.21 alin.4 din Codul de procedură fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții si alte venituri ale bugetului general consolidat a fost efectuată fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Prin urmare, în temeiul art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 coroborat cu dispozițiile Hotărârii CJUE din data de 18.04.2013, în cauza nr.565/11 - M. I. c/a Statul Român, precum și cu respectarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, reclamanta este îndreptățită la plata dobânzii fiscale începând cu data achitării taxei și până la data plății integrale.

Având în vedere considerentele mai sus expuse, tribunalul, în baza art. 8,18 din Legea 554/2004 și a prevederilor anterior menționate, va admite acțiunea așa cum a fost formulată.

Având în vedere considerentele de mai sus și faptul că, în baza OUG 50/2008, taxa de poluare achitată a fost virată de către pârâtă în contul administrat de chemata în garanție, în temeiul art. 60 și urm C.pr.civ., va admite și cererea de chemare în garanție, în întregime.

În temeiul art.453 C.pr.civ., la solicitarea reclamantei, va obliga pârâta aflată în culpă procesuală, să plătească reclamantei cheltuieli judiciare în sumă de 1.300 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial, conform înscrisurilor depuse la dosar (f.13,40-41).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta .>, având CUI_, cu sediul în Cluj-N., Calea Turzii nr. 217, jud. Cluj și cu sediul ales în Cluj-N., .. 4, . în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, cu sediul în București, ., sector 5 și, în consecință: