Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1463/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1463/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 03-09-2014 în dosarul nr. 705/211/2013
Dosar nr._
Cod operator cu caracter personal:3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1463/R/2014
Ședința publică de la 03 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. G. Z.
Judecător I. N. B.
Judecător S. T.
Grefier M. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de către recurentul M. C.-N., DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, împotriva sentinței civile nr.5191/2013 pronunțată de Judecătoria C.-N., în contradictoriu cu intimata P. R. LUCREȚIA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul din oficiu își verifică competența, astfel stabilește că este competent general, material și teritorial in soluționarea recursului de față .
De asemenea, se constată că, recursul este declarat in termen, motivat, comunicat.
Nefiind alte cereri de formulat în probațiune tribunalul, încuviințează proba cu înscrisuri ca fiind legală, verosimilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, declară închisă faza probatorie și reține cauza în pronunțare pe recurs.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 5191/18.03.2013 a Judecătoriei C.-N. a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul P. R. LUCREȚIA, domiciliată în C.-N., ., ., în contradictoriu cu intimata M. C.-N., DIRECȚIA POLIȚIA COMUNITARĂ, cu sediul în C.-N., .-3, jud. C., având ca obiect anularea procesului verbal de contravenție nr._/10.01.2012.
S-a aplicat avertismentul.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14 ianuarie 2013 sub nr._, petenta P. R. Lucreția a solicitat instanței anularea procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/484 încheiat la data de 10.01.2013 de către agenți constatatori din cadrul Poliției Locale a Municipiului C.-N..
Expunând situația de fapt, petenta a arătat, în esență, că, a parcat autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe .. 3, .-N., deoarece nu are altă posibilitate de a-și parca autoturismul în apropierea locuinței. Totodată a susținut că autoturismul a fost parcat într-o manieră care să permită trecerea pietonilor în acea zonă.
În drept, petenta a invocat prevederile Ordonanței de Guvern nr. 2/2001 și cele ale Hotărârii Consiliului Local C.-N. nr. 149/2009.
Petenta nu și-a motivat în drept plângerea iar în probațiune a atașat acesteia răspunsul primit de la Consiliul local al Municipiului C.-N. prin care i s-a adus la cunoștință că nu i se poate acorda un loc de parcare.
În probațiune a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri și fotografii, sens în care acestea au fost atașate plângerii contravenționale.
Legal citat, intimatul municipiul C.-N. – Direcția Poliției Comunitare a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea plângerii contravenționale cu consecința menținerii procesului - verbal contestat ca temeinic și legal. Apreciază că motivele invocate de către petent sunt nefondate și nu sunt de natură a înlătura răspunderea contravențională reținută în sarcina sa.
Cu privire la cele menționate de petentă, specifică faptul că agentul constatator este cel care a constatat fapta contravențională cu „propriile simțuri” respectându-se astfel principiul personalității răspunderii contravenționale.
Referitor la aplicarea sancțiunii, menționează faptul că la momentul controlului s-a întocmit nota de constatare . nr._/28.11.2012 care a fost lăsată pe parbrizul autovehiculului, nota de constatare reprezentând doar un act preliminar încheierii procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției;
Așadar, procesul verbal a fost întocmit la data de 10.01.2013, la sediul organului constatator ca urmare a identificării contravenientului, cu respectarea termenului de prescripție prevăzut de art. 13 din OG 2/2001 conform căruia agentul constatator are la dispoziție 6 luni de la data constatării contravenției până la data întocmirii procesului verbal și comunicat în termen legal de o lună.
Cu privire la lipsa martorului din procesul verbal, arată că au fost respectate prevederile art. 19 alin. 3 din OG 2/2001, adică în lipsa contravenientului, agentul constatator făcând mențiune despre împrejurările care au determinat încheierea acestuia în acest mod.
Dealtfel, procesul verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, probă ce incumbă petentei potrivit art. 1169 C.civ. și art. 129 al. 1 teza finală C.pr.civ., întrucât cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Din acest punct de vedere petenta are poziția procesuală de reclamant, adică de parte care supune judecății o pretenție, aceea de anulare a procesului verbal. Revine astfel petentei sarcina de a dovedi, prin orice mijloace de probă admise de legea civilă, că cele consemnate în procesul verbal nu corespund adevăratei situații de fapt.
Pentru aceste motive, solicit instanței respingerea ca netemeinică și nelegală a plângerii contravenționale formulate de către petentă împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/484/10.01.2013 și menținerea acestuia ca legal și temeinic
În motivare, în esență, intimatul a arătat că actul contestat îndeplinește cerințele legale, fiind totodată și temeinic, faptele imputate petentului fiind constatate de către agentul constatator prin propriile simțuri.
În drept, intimatul a invocat prevederile Ordonanței de Guvern nr. 2/2001.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către ambele părți.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut:
Prin procesul-verbal nr._/484 încheiat la data de 10.01.2013, s-a reținut în sarcina petentei, săvârșirea faptei contravenționale prevăzută de art. 1 din HCL nr. 149/2009, lit. b respectiv „oprirea, staționarea și parcarea vehiculelor/autovehiculelor pe trotuar”.
Astfel, la data de 28.11.2012, orele 8,00, s-a reținut că pe domeniul public din mun. C.-N., .. 3, . numărul de înmatriculare_, proprietatea petentei era staționat pe trotuar.
Din punct de vedere al legalității nu se impune anularea procesului verbal de contravenție întrucât este întocmit cu respectarea cerințelor prev. de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Apoi, instanța reține că lipsa martorului asistent nu atrage anulare procesului verbal de contravenție, câtă vreme petenta nu a dovedit că a suferit vreo vătămare prin încheierea în acest mod a actului de sancționare.
Apărările petentei, constând în lipsa unui loc de parcare nu sunt de natură să o exonereze de obligația de a respecta normele legale referitoare la modul și locul de parcare. În ce-o privește subzistă obligația de a parca autovehiculul în locuri special amenajate și cu plata abonamentului sau a tichetului.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată petentei, instanța de fond a apreciat însă că aceasta nu a fost judicios individualizata, agentul constatator nefăcând aplicarea disp. art. 21 alin. 3 si a art. 7 alin. 2 si 3 din OG nr. 2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din O.G.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Analizând sancțiunea aplicată petentei, prin prisma acestor criterii, instanța de fond a apreciat că aceasta nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, in special raportat la prejudiciul cauzat intimatei.
Este adevărat că amenda aplicată petentei a fot la nivelul limitei minime a amenzii prevăzută în actul care sancționează fapta ca și contravenție, însă instanța de fond a apreciat că aceste limitele sancțiunii contravenționale sunt stabilite în considerarea gradului abstract de pericol social al faptei. Tocmai de aceea, în art. 7, alin. 3 din O.G 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor s-a prevăzut că “avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune”
În acest context, față de dispozițiile art. 7, alin. 2 din O.G.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor potrivit cărora” avertismentul se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă, instanța de fond a dispus înlocuirea amenzii contravenționale aplicată petentei cu sancțiunea avertismentului, exonerând-o pe aceasta de la plata amenzii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs M. C.-N. solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate, pentru motivul prevăzut de art. 304, pct. 9 C.pr.civ., cu consecința respingerii plângerii contravenționale.
În motivare a arătat că, soluția atacată este nelegală, raportat la starea de fapt reținută în sarcina petentei, sancțiunea aplicată de agentul constatator fiind corect individualizată, proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul constată că, recursul declarat în cauză este nefondat.
Astfel, sub aspectul legalității se constată că, procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.17 din O.G nr.2/2001, neexistând nici un motiv de nulitate a acestuia care să poată fi invocată și din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, în mod just instanța de fond a apreciat raportat la starea de fapt reținută, persoana contravenientei care nu a mai fost anterior sancționată contravențional, faptul că, aplicarea sancțiunii avertismentului este suficientă pentru reinserția socială a petentei.
Față de cele de mai sus, tribunalul, în baza art.312 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul formulat de M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 5191/2013, pronunțată de Judecătoria C.-N., în dosarul cu nr._, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de M. C.-N., cu sediul în C.-N., .-3, jud. C. împotriva sentinței civile nr. 5191/2013, pronunțată de Judecătoria C.-N., în dosarul cu nr._, pe care o menține în întregime.
Prezenta decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
B. G. Z. I. N. B. S. T.
GREFIER
M. B.
Red. 2 ex./I.N.B./D.M.
14.10.2014
Jud.fond: C. M. C.
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1650/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
