Obligaţia de a face. Sentința nr. 2941/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2941/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 8041/117/2013
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2941/2014
Ședința publică de la 31 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. R.
Grefier G. B. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant B. V. H. D. și pe pârât U. "S. HARET" BUCUREȘTI, chemat în garanție M. E. NATIONALE, având ca obiect obligația de a face
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna din părți.
Procedura îndeplinită, pronunțarea făcându-se fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constata:
Mersul dezbaterilor si susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 martie 2014,cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, încheiere care face parte integrantă din prezenta,hotărâre când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 31 martie 2014 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul BOTAS V. H. D. în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET, a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este absolvent al Universității S. Haret, Facultatea de Științe Juridice și Administrative B. forma de învățământ la distanță promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009, obținând titlul de licențiați pentru care pârâta i-a eliberat adeverința de absolvire a studiilor în temeiul art.38 din Ordinul MECT nr.2284/2007.
Reclamantul a învederat că deși a efectuat mai multe demersuri în vederea obținerii diplomei de licență și a celorlalte acte de studii, acestea au rămas fără nici un rezultat și că termenul de eliberare a actelor de studii este cu mult depășit de către pârâta.
Pârâta U. S. Haret, prin întâmpinarea și cererea de chemare în garanție formulată, a solicitat să se constate că și-a îndeplinit obligațiile legale față de reclamanți prin emiterea adeverințelor de absolvire a studiilor, cu termen de valabilitate de 12 luni și a informat Romdidac SA, companie desemnată de M.E.C.T. cu privire la tipărirea formularelor tipizate.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că M.E.C.T.S. ignoră principiul neretroactivității legii consacrat de Constituția României făcând trimitere la HG nr.536/2011 și că își invocă propria turpitudine în apărare.
Pârâta a mai arătat că în aplicarea dispozițiilor Legii nr.84/1995, M. Educației a emis Ordinul nr.3404/07.03.2006 în cadrul căruia s-a reglementat modalitatea de admitere în învățământul superior și formele de învățământ, or acest minister nu poate face dovada faptului că anterior anului 2009 a inițiat sau finalizat aceste demersuri și încălcându-și propria conduită abordată constant până în anul 2009, a refuzat eliberarea diplomelor pentru absolvenții din acest an.
Pârâta a susținut că M.E.C.T.S. este cea care gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare pentru a elibera diplomele și suplimentele la diplomă, solicitate de reclamanți.
Pârâta a mai arătat că în aplicarea dispozițiilor Legii nr.84/1995, M. Educației a emis Ordinul nr.3404/07.03.2006 în cadrul căruia s-a reglementat modalitatea de admitere în învățământul superior și formele de învățământ, or acest minister nu poate face dovada faptului că anterior anului 2009 a inițiat sau finalizat aceste demersuri și încălcându-și propria conduită abordată constant până în anul 2009, a refuzat eliberarea diplomelor pentru absolvenții din acest an.
Pârâta a susținut că instanța nu este solicitată să analizeze dacă facultatea era sau nu acreditată, ci să se pronunțe cu privire la reglementările care se referă la aprobarea formularelor tipizate ce se regăsesc în ordinele de ministru mai sus arătate, deoarece chematul în garanție nu și-a respectat propriile reglementări încălcându-le sistematic.
De asemenea, pârâta a mai susținut că Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin trei decizii în care s-au dezlegat trei pricini similare și unde s-a statuat cu putere de lucru judecat admiterea cererii pârâtei de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, fiind respins recursul acestuia.
În cadrul cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, s-a solicitat obligarea acestuia să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând in diplome de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamant precum și la plata tuturor sumelor pretinse acestuia, cu cheltuieli de judecată.
Chematul în garanție M. Educației Naționale, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție și a invocat excepția inadmisibilității, arătând că adeverința a fost eliberată de pârâtă pe baza contractului încheiat între reclamant și universitate și că se impune obligarea pârâtei să prezinte instanței contractul de studii încheiat cu reclamant.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării de formulare tipizate de către pârâta de rd.1 iar dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa Ministerului Educației Naționale.
De asemenea, a învederat că reclamantul a urmat studiile unei forme de învățământ ai cărei studenți nu au fost avuți în vedere în cuprinsul cifrei de școlarizare pentru care s-au eliberat formularele tipizate și că instituția de învățământ superior în cauză nu a parcurs procedura de evaluare academică.
Examinând actiunea, prin prisma motivelor invocate, Tribunalul constată că aceasta este întemeiată, din următoarele considerente:
Reclamantul Botas V. H. D. a absolvit Facultatea de Științe Juridice și Administrative B., la U. „S. Haret”, promoția 2009 (fila 15).
În urma absolvirii examenului de licență, în sesiunea iulie 2009, reclamantului i s-a eliberat adeverința de către pârâta U. „S. Haret” prin care se acordă Titlul de licențiat.
M. E., Cercetarii, Tineretului și Sportului a refuzat să pună la dispoziția pârâtei USH tipizatul de diplomă în vederea eliberării actelor de studii pentru reclamant. Aceast refuz condiționează neîndeplinirea obligației de către pârata USH de eliberare a diplomelor solicitate de reclamant. Cererea de chemare în garanție este întemeiată întrucât lasă demersul reclamantului fără finalitate în cazul în care instanța va recunoaște dreptul reclamaților la eliberarea diplomelor de licență.
Chematul în garanție MECTS a invocat în principal împrejurarea că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Verificarea acestui aspect invocat și de chematul în garanție referitor la lipsa unei autorizări de funcționare provizorie în favoarea pârâtei USH pentru forma de învățământ la distanță presupune analizarea unei suite de acte normative și a specializărilor și facultăților pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie.
S-au identificat specializările și facultățile pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie prin raportare la anexa nr. 2 la HG nr. 940/2004. Acest act normativ atestă faptul că Facultatea de Stiințe Juridice și Administrative B. este acreditată, iar specializarea Administrație Publică este autorizată să funcționeze provizoriu.
Niciuna dintre facultățile sau specializările enumerate în anexă nu menționează ca formă de organizare a învățământului și învățământul la distanță.
Prin urmare problema ce se impune a fi lămurită este aceea dacă procedura de acreditare/autorizare provizorie trebuie urmată doar pentru învățământul la zi pentru fiecare specializare în parte sau și pentru fiecare formă de organizare a învățământului respectiv: zi, frecvență redusă, învățământ la distanță.
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către reclamant era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ, „în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. Educației si Cercetării si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Dispozițiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, susținută de recurentul-chemat în garanție, ci pentru fiecare program din ciclu de licență care duce la o calificare universitară distinctă.
Noțiunea de „program de studii” a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
De vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de învățământ absolvită ( zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasă și urmată. Acesta ar fi primul argument pentru înlăturarea apărării recurentului-chemat în garanție în ce privește necesitatea acreditării/autorizării fiecărei forme de învățământ.
Apoi un alt act normativ care face referiri la autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea instituțiilor de învățământ superior este HG nr. 535/2009. La art. 4 se arată că „autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academica și Acreditare”. Învățământul deschis la distanță beneficiază de o reglementare distinctă la art. 5 din același act normativ, redactată după cum urmează: „Învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventa, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege”.
După cum se poate observa legiuitor a impus obligativitatea autorizării de funcționare provizorie sau acreditării doar pentru forma de învățământ de zi, împrejurare ce rezultă din modalitatea imperativă de redactare a textului de lege „se acordă pentru forme de învățământ de zi”, precizând totodată căspecializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academica și Acreditare. Același tratament a stabilit legiuitorul și pentru învățământul deschis la distanță la articolul 5 întrucât în caz contrar nu ar putea fi explicată trimiterea făcută la învățământul fără frecvență „similar cu învățământul fără frecventa”. Mențiunea finală că o astfel de formă de învățământ la distanță va putea fi organizată numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege nu poate fi interpretată în sensul că pentru o astfel formă de învățământ ar fi necesară o autorizare distinctă deoarece în acest caz nu ar mai exista nicio o justificare logică pentru trimiterea făcută de legiuitor, la începutul frazei, la învățământul fără frecvență. O astfel de mențiune ține doar să precizeze că numai o instituție care beneficiază de acreditare/autorizare provizorie pentru învățământ la zi ar putea organiza și învățământ la distanță.
Din această perspectivă, Tribunalul reține că cererea reclamantului este întemeiată.
Sancțiunile pentru nerespectarea dispozițiilor prezentei hotărâri în termenul de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile sunt prevăzute de art 24 alin 3 din Legea nr.554/2004 iar acestea pot fi aplicate în ipoteza în care pârâta și chematul în garanție refuză executarea prezentei hotărâri.
Cu privie la cererea de chemare în garantie, în spetă sunt indeplinite cerintele art. 72 alin. 1 C.pr.civ.
Adeverința prin care se recunoaște reclamantului calitatea de licențiat sunt în ființă, nefiind revocate sau anulate și de aceea se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie actelor administrative.
Potrivit art. 7 din Ordinul nr. 2284/2007, „Formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de MECT, unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare”.
Astfel, pentru îndeplinirea obligației de eliberare a diplomelor de licență și a suplimentelor de diplomă, U. „S. Haret” este ținută atât de avizul chematului în garanție MECTS pentru tipărirea acestora cât și de activitatea unității de specialitate producătoare S.C. Romdidac S.A.
Corespunde realității că chematului în garanție, în calitate de organ al administrației publice centrale nu îi revin atribuții și competențe directe în eliberarea diplomelor de licență, ci instituției de învățământ superioară organizatoare după cum se poate deduce din prevederile art. 5 din OMEC nr. 2284/2007. Cu toate acestea calitatea procesuală pasivă se impune a fi verificată prin prisma tuturor capetelor de cerere cu care a fost investită instanța de judecată, iar nu privite individual, iar raportat la cererea de chemare în garanție calitatea procesuală pasivă a MECTS este justificată.
De asemenea, în lipsa obligării MECTS la aprobarea tipăririi formularelor tipizate constând în diploma de licență, obligarea Universității S. Haret la eliberarea diplomelor de licență ar fi imposibil de adus la îndeplinire, astfel încât, din această perspectivă, Tribunalul constată că cererea de chemare în garanție era admisibilă, acest motiv de fiind neîntemeiat.
Ca atare, o data căzută în pretenții, parata pentru a-si putea îndeplini obligația stabilita in sarcina sa s-a îndreptat cu o cerere in garanție împotriva recurentei pentru ca si aceasta să își îndeplinească obligația legala mai sus indicata si care va asigura premisa îndeplinirii obligației stabilite in sarcina sa in cererea principala .
Obligația care sta la baza admiterii cererii de chemare in garanție este o obligație legala respectiv obligația prevăzută de art. 7 din Ordinul MECTS 2287/2007. Prevederile HG 536/2011 nu exclud posibilitatea stabilirii prin alte acte normative a unor obligații specifice in legătura cu învățământul superior in sarcina chematului in garanție aceasta cu atât mai mult cu cit Ordinul MECTS 2284/_ este anterior HG 536/2011.Si in baza acestui text de lege si a celorlalte prevederi cuprinse in acest ordin între parata si chemata in garanție s-a născut un raport juridic in baza căruia parata poate cere aprobarea emiterii formularelor necesare pentru eliberarea diplomelor de licența iar chemata in garanție are obligația a aproba emiterea acestora .
Ca atare, exista un raport juridic ce sta la baza admiterii cererii de chemare in garanție, în speța, chemata în garanție nu a făcut dovada ca a îndeplinit aceasta obligație in ceea ce privește diploma de licență ce urmează a fi eliberată reclamantului.
În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii, în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. S.H. București a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în calitate de autoritate administrativă competentă.
In temeiul art.453 din Codul de procedură civilă, parata va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă timbru în suma de 4 de lei iar chemata în garanție va fi obligată sa plătească paratei sum a de 624 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul BOTAS V. H. D., CNP_, cu domiciliul procesual ales în București, Calea Rahovei nr.266-268, clădirea 60, ., sector 5 în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET, cu sediul în București, ..13, sector 3, CF_.
Obligă pe pârâta U. S. Haret să elibereze diploma de licență și suplimentele de diplomă pentru reclamanți.
Admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale, cu sediul în București, . nr.28-30, sector 1 formulată de pârâtă.
Respinge excepția privind inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție a pârâtului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și să aprobe tipărirea formularelor tipizate pentru diplomele de licență și a suplimentelor de diplomă.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamant în sumă de 4 lei reprezentând taxa timbru și pe chemata în garanție să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 624 lei reprezentând onorariu avocațial și taxa timbru.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Martie 2014.
Președinte, A. R. | ||
Grefier, G. B. P. |
Red.AR/tehn.MG
5 ex. 07.05.14
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
