Contestaţie la executare. Decizia nr. 1650/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1650/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 1927/117/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 1650/R/2014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 30 SEPTEMBRIE 2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: E. L.
JUDECĂTOR: M. O.-S.
JUDECĂTOR: D.-I. T.
GREFIER: C.-S. Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestator P. G., împotriva Deciziei civile nr. 342/26.02.2014 pronunțată în dosar nr._/211/2012 al Tribunalului C., privind și pe intimat M. C.-N.-DIRECTIA TAXE SI IMPOZITE LOCALE -SERVICIUL CREANTE BUGET LOCAL, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constată faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, sens în care, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Reține că prin decizia civilă nr. 342/26.02.2014 pronunțată în dosarul nr._/211/2012 Tribunalul C. a respins ca nefondat recursul declarat de P. G. împotriva sentinței civile nr. 4298 din 04.03.2013, pronunțată în dosar nr._/211/2012 al Judecătoriei C.-N., pe care o menținut-o în totul.
De asemenea, a aplicat recurentei amendă de 500 lei.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă 4298/2013 a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea P. G., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. - Direcția de taxe și Impozite Locale.
A fost obligat intimatul să plătească în favoarea contestatoarei cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 962,25 lei, reprezentând timbrul judiciar, cheltuieli cu deplasarea la instanta si inregistrarea prin posta a actiunii.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere că la data emiterii somației de plată, contestatoarea și-a achitat integral obligația din titlul executoriu.
Instanța a reținut culpa procesuală a intimatului care a căzut în pretenții. Pentru că reclamanta a dovedit că a cheltuit cu acest proces suma de 1,5 lei pentru timbru judiciar, instanța a obligat intimatul să plătească în favoarea contestatoarei cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 1,5 lei, reprezentând timbrul judiciar.
Celelalte cheltuieli de judecata solicitate, instanța le-a admis în parte, reținând în legătură cu transportul pentru termenul din 23.11.2012 ca mandatarul contestatoarei are domiciliul in C.-N. si isi desfasoara activitatea in diverse localitati. In perioada 20.28.11.2012 acesta a fost delegat sa se deplaseze in Bucuresti. Cu toate astea, la termenul din 23.11.2012, mandatarul contestatoarei, P. M. s-a prezentat la termenul de judecata. Conform contractului de la fila 43 coroborat cu factura ACT nr._ si chitanta de plata a acestei facturi, acesta a achitat . suma de 955 lei. Cu privire la cheltuielile facute pentru a-si asigura prezenta la termenul din 25.01.2013, instanta constata ca . M. a inchiriat un autovehicul pentru a se deplasa pe ruta Sibiu-C.-N.-Sibiu.
Cu toate astea, asa cum rezulta din ordinul de deplasare nr.15 (f.39), durata de deplasare la Sibiu era 24.01._13. Mandatarul contestatoarei s-a deplasat la Sibiu in interes de serviciu la data de 24.01.2013 si la data de 25.01.2013 s-a intors la C.-N., fara a se mai intoarce ulterior la Sibiu. Instanta a apreciat ca intimata nu poate fi obligata la returnarea acestor cheltuieli, pe care mandatarul in orice caz trebuia sa le faca pe cont propriu sau in contul angajatorului. Aceleasi argumente sunt valabile si pentru deplasarea pentru termenul de judecata din 01.03.2013. (f.51), intrucat mandatarul P. M. nu a facut dovada ca dupa sedinta din 01.03.2013 s-a intors in Bucuresti.
Împotriva aceste hotărâri, în termen legal a declarat recurs contestatoarea, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii, în sensul admiterii în întregime a cererii de obligare la cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, pentru termenul din 1 martie 2013 nu s-a putut face dovada întoarcerii mandatarului la București, solicitând amânarea pronunțării în acest sens.
Pentru termenul din 25 ianuarie 2013 s-a aflat în delegație la Sibiu prestând servicii tehnice și de închiriere, aspect cuprins în ordinul de deplasare din data de 24 ianuarie 2013. După ședința de judecată s-au reîntors în Sibiu.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
În mod corect, a reținut instanța că nu s-a făcut dovada certă a cheltuielilor cu deplasarea pe ruta C.-N. – Sibiu, C.-N. - București.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică, tribunalul în temeiul art.312 C.pr.civ. îl va respinge pentru următoarele considerente:
Așa cum a reținut și instanța de fond, acordarea cheltuielilor de judecată presupune o culpă procesuală.
Este adevărat că pentru termenul din 23 noiembrie 2012 și 1 martie 2013 mandatarul contestatoare a fost prezent.
Instanța a amânat pronunțarea, însă, la dosarul cauzei, nu s-a făcut dovada unor cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea unor sume avansate în vederea prezentării în fața instanței.
În cauză trebuie reținut că mandatarul are domiciliul în C.-N., iar deplasarea sa în București s-a făcut in interesul său, astfel încât nu se poate pune în sarcina intimatei suportarea acestor cheltuieli.
De altfel, ordinul de deplasare este pentru o perioadă de 8 zile și în situația în care, într-adevăr prezența sa era necesară în București, nu s-ar fi impus o eventuală deplasare în C.-N..
Pentru termenul din 1 martie 2013 nu s-a făcut dovada vreunei cheltuieli, iar simpla depunere a unui ordin de deplasare nu ar fi fost suficientă.
Instanța de fond, în mod corect a reținut că aceste cheltuieli oricum nu ar fi putut fi puse în sarcina intimatei, cheltuielile de deplasare fiind necesar a fi suportate de către angajatorul mandatarului.
Instanța, raportat la modul de formulare a recursului, precum și a actelor depuse în susținerea pretențiilor, a apreciat că declararea recursului s-a făcut cu rea-credință, în condițiile existenței unei relații între intimată și mandatar, precum și a faptului că impunerea unor astfel de deplasări a fost făcută cu scopul de a pune în sarcina intimatei cheltuieli de judecată, care nu au o justificare.
Pentru a ceste considerente, în temeiul art. 108 alin. 1 lit. a C.pr.civ., a aplicat recurentei o amendă de 500 lei.
Împotriva deciziei menționate recurenta P. G. a formulat contestație în anulare, solicitând anularea acesteia, rejudecarea recursului, admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței civile atacate, obligarea intimatei la cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, recurenta a arătat că în mod eronat instanța de recurs a motivat că „pentru termenul 1 martie 2013 nu s-a făcut dovada vreunei cheltuieli, iar simpla depunere a unui ordin de deplasare nu ar fi fost suficienta". La dosarul cauzei se găsește dovada cheltuielilor pentru termenul din 1 martie 2013, anume factura ACT_ din data de 28.02.2013, procesul verbal de predare primite auto si ordinul de deplasare. Aceste cheltuieli de deplasare trebuiau acordate asa cum au fost acordate cele pentru termenul din data de 23.11.2012, in suma de 955 iei, nu exista nicio diferența intre cheltuielile de la termenul din data de 23.11.2012 si termenul din 1.03.2013, iar motivarea ca aceste cheltuieli nu au fost depuse la dosar este eronata.
De asemenea în mod eronat instanța de recurs a reținut că "instanța a amânat pronunțarea, insa, la dosarul cauzei, nu s-a făcut dovada unor cheltuieli de judecata.." La dosarul cauzei se aflau depuse toate cele trei facturi reprezentând cheltuieli de deplasare pentru termenele de judecata din 23.11.2012, 25.01.2013 si 1.03.2013 si nu era nevoie sa mai depun dovada, ea exista la dosarul cauzei. Pronunțarea a fost amânata deoarece termenul de judecata din 1.03.2014 a fost . vineri cu începerea ședinței de la orele 12.30, cauza a fost strigata la orele 16.00, instanța a rămas in pronunțare, (a se vedea încheierea din 1.03.2013), fara a anunța in ședința ca amâna pronunțarea pentru ziua de luni 4.03.2013, aceste date apar pe pagina de internet a Judecătoriei C.-N. doar in data de 5.03.2013.
Mai arată că instanța de recurs a reținut că"este adevărat ca la termenul din 23.11.2012 si 1,03.2013 mandatarul contestatoarei a fost prezent". A fost reprezentata si la termenul din data de 25.01.2013, dar s-a schimbat ora si sala de judecata, fara a fi anunțați, (conform incheierii din 25.01._), condiții in care trebuiau acordate cheltuielile de deplasare in instanța depuse prin serviciul registratura la data de 25.01.2013, dovada la dosar.
În fine, consideră că în mod eronat instanța de recurs a reținut că "instanța de fond, in mod corect a reținut ca aceste cheltuieli oricum nu ar fi putut fi puse in sarcina intimatei". Instanța de fond a acordat cheltuieli de deplasare in valoare de 955 lei pentru termenul din 23.11.2012, fiind considerate necesare in vederea apărării, pentru termenul din 25.01.2013 reținând greșit ca nu s-ar fi întors la Sibiu, dovada este la dosar, delegația nr. 15/24.01.2013, dar pe care, instanța a interpretat-o greșit, asta a arătat prin recurs, iar pentru termenul din 1.03.2013 dovada cheltuielilor este la dosar.
Atâta timp cat au același tip de cheltuieli, făcute in aceleași condiții si justificate in același mod, nu vede motivul pentru care ele au fost tratate in mod separat.
Analizând contestația în anulare formulată, tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.318 C.proc.civ. hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În ceea ce privește primul motiv al contestației, privind greșeala materială, legea are în vedere greșelile materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate, fiind vorba despre greșeli de fapt și nu greșeli de judecata.
În categoria greșelilor materiale intră, de exemplu, respingerea recursului ca tardiv, deși la dosar se afla plicul din care rezultă că recursul a fost depus la poșta în termenul legal; anularea recursului ca netimbrat, deși la dosar se găsea chitanța privind taxa de timbru; anularea recursului ca fiind formulat de o persoană fără calitate de reprezentant, deși la dosar se afla procura dată de parte.
Pe calea contestației in anulare nu pot fi invocate eventualele greșeli de interpretare a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale, nefiind admisibil ca părțile să se plângă aceleiași instanțe care a pronunțat hotărârea de modul în care au fost apreciate probele și au fost stabilite raporturile dintre părți sau în care s-a reținut incidenta unui text legal ori, dimpotrivă, inaplicabilitatea altuia.
În speță, deși contestatoarea a invocat existența unei erori materiale, în realitate a susținut că decizia atacată este rezultatul unei greșeli de interpretare a probelor, astfel încât tribunalul reține că nu poate pe calea contestației în anulare să examineze justețea soluției pronunțate în recurs și eventual să retracteze propria hotărâre, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.318 teza I C.proc.civ.
Pentru motivele expuse mai sus, tribunalul urmează să respingă ca nefondată contestația în anulare formulată de recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de recurenta P. G. împotriva deciziei civile nr. 342 din 26.02.2014 pronunțată în dosarul nr._/211/2012 al Tribunalului C., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, E. L. | JUDECĂTOR, M. O.-S. | JUDECĂTOR, D.-I. T. |
GREFIER, C.-S. Ș. |
Red. D.T./L.C./20.10.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1463/2014.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1218/2014. Tribunalul CLUJ → |
|---|
