Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1726/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1726/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 2713/211/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1726/R/2014
Ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Instanța ceste constituită din:
PREȘEDINTE O.-C. T.
Judecător A.-F. D.
Judecător O. R. G.
Grefier C.-G. H.
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe recurent T. M. A. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, având ca obiect împotriva Sentinței civile nr. 13/2014 din data de 6.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., dosar având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile au avut loc la data de 1 octombrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 13/2014 din 06.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N. instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul T. M.-A. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 30.01.2013 de Poliția Municipiului Cluj-N., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 30.01.2013 de Poliția Municipiului Cluj-N. a fost sancționat contravențional petentul T. M.-A. pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 121, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținut că la data de 30.01.2013 petentul a condus auto marca Audi cu nr. de înmatriculare_ și a fost înregistrat cu aparatul radar circulând cu viteza de 104 km./h.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Frantei, A. c. României, s.a.), materia contravențională a fost privita ca încadrându-se in noțiunea de “acuzație in materie penala”, in sensul art. 6 par. 1 din CEDO.
In consecința, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, in cadrul proceselor având ca obiect plângere contravenționala, întrucât contravenientul se vede pus in fata unei “acuzații de natura penala” in sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie sa beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 in ansamblul sau, cu referire speciala la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție.
Instanța a reținut că în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de „prezumție de nevinovăție” presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză.
În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că în acest mod s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
In realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflecta in mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
In acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră ca una din limitele pana la care poate sa acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie data de constatarea personala a faptei de către agent. Astfel, în situația in care fapta este constatata personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța a apreciat că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, in raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absoluta a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu s-a întemeiat doar pe aceasta, fapt pe care constituie o limita rezonabila în aplicarea prezumției.
În cauză, instanța procedând potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001 la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției a constatat că întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 16 din același act normativ și că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001.
Pe cale de consecință, instanța a constatat că procesul-verbal de constatare a contravenției atacat este legal întocmit, bucurându-se astfel de prezumția de temeinicie astfel încât revine petentului sarcina de a dovedi netemeinicia acestuia.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța a reținut situația de fapt astfel cum a fost consemnată în procesul-verbal, dat fiind faptul că petentul nu a răsturnat prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție.
Astfel, intimata a anexat la dosarul cauzei în susținerea stării de fapt reținute prin procesul-verbal atacat, fotografia care surpinde săvârșirea faptei contravenționale și buletinul de verificare metrological a aparatului radar care a surprins contravenția.
Instanta a apreciat ca in cazul contravențiilor constatate cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau omologate si verificate metrologic, se consemneaza mijlocul de constatare a contraventiei in procesul verbal, conform art. 109 alin 2 OUG 195/2002.
Pe baza acestor dispozitii legale, instanta a apreciat ca planșa foto radar si dovada certificarii sau omologarii aparatului radar sunt principalele mijloace de proba pentru dovedirea contraventiilor constatate cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate sau omologate, cum sunt si contraventiile constand in depasirea limitei legale de viteza.
Instanta a retinut ca in cazul plangerilor impotriva proceselor verbale prin care s-a constatat acest tip de contraventii, desi aceste mijloace de proba nu sunt singurele care pot fi administrate, ele sunt mult mai relevante - dat fiind caracterul lor tehnic, si mai credibile decat alte mijloace de proba motiv pentru care instanța a înlăturat de la probatoriu declarația martorului D. M.: f. 49, ca subiectivă, subiectivism determinat de împrejurarea că acesta este prieten cu petentul.
Față de cele expuse anterior, instanța în temeiul dispoz. art. 32 și urm. Din O.G. 2/2001 a respins a neîntemeiată plângerea petentului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, recurentul-petent T. M.-A. solicitând admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței civile nr.13/2014, rejudecarea pe fond a plângerii si drept consecința anularea procesului-verbal nr._/30.01.2013 si a amenzii de 630 lei, precum, si a măsurii complementare de suspendare a dreptului de a conduce pe o perioada de 90 zile; obligarea IPJ Cluj la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii arată că:
În fapt. In data de 30.01.2013, recurentul-petent se deplasa din mun. Cluj-N. spre Huedin, cu autoturismul proprietatea personala marca Audi cu număr de înmatriculare_ . La ieșirea din loc Floresti a fost oprit de un echipaj al Politiei din cadrul Serviciului Rutier al intimatei. La momentul opririi, i s-a adus la cunoștința faptul ca a condus autovehiculul in localitate cu 104 km/ora. A solicitat sa i se arate de către organul de politie următoarele acte
- copia dupa verificarea metrologica a aparatului R., in care sa se menționeze modelul aparatului si ..
- legitimația, prin care polițistul R. C. avea dreptul sa lucreze pe mașina dotata cu sistem R. si legitimația prin care se atesta dreptul de a conduce un vehicul al Ministerului de Interne,
- Ordinul de serviciu, prin care acesta avea dreptul ca in data de 30.01.2013 sa efectueze verificările de rigoare la locul in care se afla (ieșirea din loc. Floresti spre loc. Gilau).
Organul de politie a refuzat sa-i prezinte aceste acte, dar a întocmit procesului-verbal nr._/30.01.2013 pe care recurentul-petent l-a semnat cu obiectiuni.
Împreuna cu recurentul-petent in mașina mai circula si d-l D. M., care a asistat la toata discuția purtata cu polițistul. Martorul D. M. a arătat faptul, ca in localitate autoturismul a circulat cu viteza legala, iar dupa părăsirea localității a inceput sa mărească viteza.
Din planșele foto depuse la dosar, se observa faptul ca in decurs de apr 4 secunde, autoturismul ar fi ajuns de la viteza de 60 km/h la 102 km/h. Autoturismul este un AUDI, care . de scurt de timp nu poate sa dezvolte asa o viteza, daca s-ar vorbi despre o mașina de FORMULA 1 sau NASCAR, ar fi posibil asa ceva. Este clar, ca aparatul R., folosit de intimat era defect, sau organul de politie nu a știut sa-l folosească in mod corect.
Recurentul-petent apreciază ca netemeinic si nelegal procesuf-verbal mai sus menționat.
1. Conform art. 11 alin.1 din OG nr.2/2001 modificata « caracterul contravențional al faptei este inlaturat in cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morala, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum si infirmității, dacă are legătura cu fapta săvârșita.» Asa cum s-a arătat mai sus, starea de fapt, menționata in procesul-verbal nr._/30 01.2013, este eronata, deoarece recurentul-petent a condus autoturismul cu o viteza de apr. 60 km/ora. In acest sens se impune obligarea intimatului sa depună la dosar copia înregistrării măsurătorilor făcute de aparatul R..
2. Răspunderea contravenționala, fiind o răspundere subsidiara, celei penale, este guvernata de aceleași principii ca si răspunderea penala. Unul din principii este: răspunderea persoanei care a comis fapta este antrenata daca acesta fapta este incriminata de lege. Așa cum s-a arata mai sus, la data constatării faptei menționate in procesului verbal de contravenție nr._/30.01.2013, autoturismul condus de recurentul-petent avea o viteza de apr.60 km/ora in baza principiului nullum crimen sine lege, nullum poena sine lege", nu exista o fapta care sa intruneasca condițiile unei contravenții. In atare condiție, se poate afirma ca nu a fost "încălcata nicio norma juridica sau semn de circulație astfel neexistand fapta culpabila
Recurentul-petent critică sentința civila nr.13/2014, pentru următoarele motive:
Din probele existente la dosar, rezulta faptul, ca cinemometrul omologat era altul, decât cel folosit de agentul constatator in data de 30.01.2013. In atare situație, nefiind probat faptul, ca aparatul era in parametrii legali, cele constatate de el sunt, cel puțin, îndoielnice, fapt care nu poate susține cele menționate in PVCC atacat. Mai mult de atat, martorul audiat in cauza, a arătat foarte clar faptul ca recurentul-petent a circulat regulamentar in localitate, iar la ieșirea din aceasta, a mărit viteza.
Ca urmare a anularii PV mai sus menționat se impune anularea si a amenzii de 630 lei, precum si a măsurii complementare de suspendare a dreptului de a conduce pe o perioada de 90 zile.
Din planșele foto depuse de intimat nu se poate distinge numărul de înmatriculare al autoturismului marca AUDI, despre care se spune ca ar fi al recurentului-petent. De asemenea, nu se poate distinge nici conducătorul auto, care a condus autoturismul din planșele foto. Aceste aspecte sunt foarte importante in soluționarea prezentei cauze, deoarece nu se poate afirma cu certitudine ca autoturismul marca AUDI din plasele foto este autoturismul proprietatea recurentului. Întreaga baza probatorie a intimatului se axează pe aceste planșe foto, din care nu se poate distinge, cu certitudine, numărul de inmatriculare si conducătorul autoturismului marca AUDI In atare situație, unica proba concludenta in cauza este depoziția martorului D. M., care a afirmat faptul, ca in localitate recurentul a condus cu viteza legala. Aceasta proba nu a fost combătută de intimat cu nicio alta proba, astfel, ca soluția instanței de fond este una netemeinica.
Din alt punct de vedere, din planșele foto se mai poate distinge faptul, ca acestea indica o stare de fapt imposibila. Prima plana sa foto de la orele 11.41.18, indica o viteza a autoturismului AUDI de 52 km/h. Planșa foto 2, la orele 11,41.20 indica viteza de 62 km/h. Planșa foto 3, la orele 11.41.21 indica viteza de 63 km/h. începând cu plasa foto 4, pana la planșa 6, de la orele 11.41.22 viteza indicata este de peste 100 km/h. Practic de la o secunda la alta, viteza s-a majorat cu aproape 40 km/h. Acest fapt este imposibil la un autoturism de . de salturi spectaculoase de viteza sunt posibile la autovehiculele special amenajate in acest sens, cum ar fi monoposturile de FORMULA 1, NASCAR etc. Autoturismul recurentului-petent nu a avut modificări la sistemul de propulsie, in sensul creșterii spectaculoase a puterii motorului. In atare situație, este evident faptul, ca aparatul R., cu care s-au făcut măsurătorile avea defecțiuni sau nu a fost mânuit, in mod corect, de către organul de politie. Si . in altul, recurentul-petent apreciază că PVCC atacat nu este legal, starea de fapt este eronata, deoarece se baza pe niște măsurători greșite ale aparatului R..
In drept: Art.112-114, 242 c.p.c.; OG nr.2/2001.
Prin întâmpinarea formulată intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj solicită respingerea recursului, aplicarea sancțiunii nulității prevăzute de art. 489 alin. (3) din Legea nr. 134 privind C. pr. Civ. deoarece motivele invocate nu se incadreaza în motivele de casare prevăzute la art. 488, menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/30.01.2013 ca fiind temeinic și legal încheiat.
În motivare arată că:
Sub aspectul legalității, procesul verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Sub aspectul temeiniciei, intimatul învederează că agentul constatator a respectat dispozițiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Intimatul arătă că se opune unei eventuale solicitări de administrare a probei cu martori cu vreuna dintre persoanele prevăzute de art. 315 alin. (1) din Legea nr. 134 privind C.pr.civ, care, potrivit dispozițiilor legale invocate, nu pot fi audiate ca martori.
Conform prevederilor art. 121 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind regimul juridic al contravențiilor, republicat, cu modificările și completările ulterioare, contravenția a fost constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic și anume aparatul radar.
Buletinul de verificare metrologică, respectiv dovada metrologării mijlocului tehnic certificat dovedește că în acest caz constatarea a făcut în conformitate cu prevederile legale și viteza de deplasare a autovehiculului a fost stabilită de un mijloc tehnic specializat și nu aleatoriu de polițistul rutier.
Aceste aspecte au fost constatate de către instanța de fond, care, în urma analizării înscrisurilor depuse la dosar, așa cum reiese și din buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, la data stabilirii vitezei de rulare a autovehiculului, mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice.
Ca urmare, având în vedere faptul că dispozițiile OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, autoritățile statului urmărind ca acțiunile antisociale să nu rămână nesancționate, totodată dreptul la apărare al persoanei sancționate contravențional nefiind limitat prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit (cauza Angliei contra României -04.10.2007), solicită instanței să constate că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrară (în acest sens Curtea Constituțională pronunțându-se prin Decizia 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a), iar petiționarul, prin susținerile sale, nu face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și, pe cale de consecință, procesul verbal contestat este temeinic și legal încheiat.
Arătă că își menține apărările formulate în dosarul_ .
In drept, își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art. 205-206, art. 223 alin. (3), art. 249 și art. 315 alin. (1), art. 470 alin. (3) din Legea nr. 134 privind C. Pr. Civ., OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Analizând recursul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, a probațiunii administrate și a dispozițiilor legale incidente în materie constată următoarele:
Deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Or, în speța de față petentul a solicitat în probațiune audierea martorului D. M. care prin depoziția sa nu a putut să creeze instanței convingerea că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor.
Nu poate fi reținută ca fiind pertinentă critica recurentului potrivit căreia la momentul întocmirii procesului-verbal contestat organul de poliție nu i-a prezentat - copia după verificarea metrologica a aparatului R., in care sa se menționeze modelul aparatului si ., - legitimația, prin care polițistul R. C. avea dreptul sa lucreze pe mașina dotata cu sistem R. si legitimația prin care se atesta dreptul de a conduce un vehicul al Ministerului de Interne, ordinul de serviciu, prin care acesta avea dreptul ca in data de 30.01.2013 sa efectueze verificările de rigoare la locul in care se afla (ieșirea din loc. Floresti spre loc. Gilau), în condițiile în care în fața instanței de fond intimatul I. de Politie Județean Cluj a depus înscrisuri relevante, apte să conducă la concluzia că procesul-verbal contestat a îndeplinit toate cerințele de legalitate impuse de OG nr.2/2001.
De asemenea, nu este fondată critica recurentului potrivit căreia starea de fapt reținută în procesul-verbal contestat nu este cea reală, întrucât, pe de o parte, așa cum am menționat anterior, depoziția martorului audiat nu a putut să creeze instanței de fond convingerea că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar pe de altă parte planșele fotografice depuse în fața primei instanțe confirmă aspectele relevate de agentul constatator.
În fine, critica potrivit căreia cinemometrul omologat era altul decât cel folosit de agentul constatator la data de 30.01.2013 nu poate fi primită ca fiind pertinentă în condițiile în care, așa cum am evocat anterior, intimatul I. de Politie Județean Cluj a depus înscrisuri relevante în fața primei instanțe printre care și buletinul de verificare metrologică a aparatului radar care a surprins contravenția, așa cum de altfel, în mod judicios a remarcat și judecătorul fondului.
Raportat la toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.312 alin 1 C pr civ va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul T. M.-A. împotriva Sentinței civile nr. 13/2014 din data de 6.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul T. M.-A. împotriva Sentinței civile nr. 13/2014 din data de 6.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 08 octombrie 2014
Președinte, O.-C. T. | Judecător, A.-F. D. | Judecător, O. R. G. |
Grefier, C.-G. H. |
C.H. 08 Octombrie 2014
Red./Dact./A.D/A.V./2 ex.
Jud.fond A. M.
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1395/2014.... → |
|---|
