Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 64/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 64/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 1260/242/2012
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 64/R/2014
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător A. G. C.
Judecător F. C. J.
Grefier Ani-Letiția C.
Pe rol fiind judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind recursul declarat de către recurentul M. R. împotriva sentinței civile nr.1319/2012 pronunțată de Judecătoria Huedin privind și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul personal, lipsa fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, iar instanța constată că recursul este declarat in termenul legal, este motivat.
Recurentul susține recursul cum este formulat, solicitând admiterea lui, având in vedere ca nu a săvârșit fapta, fără cheltuieli de judecata.
Tribunalul reține cauza in pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1319/2012 pronunțată de Judecătoria Huedin la data de 01.11.2012 în dosarul nr._ s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul M. R. în contradictoriu cu intimatul IPJ CLUJ, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimat la data de 27.07.2012.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție susmenționat petentul a fost sancționat contravențional, reținându-se în sarcina sa că în data de 07.07.2012, ora 13.16, a condus auto marca VW cu nr._ în loc. Huedin, . E 60, km 527+100 m, direcția Oradea spre Cluj, pe banda de selectare a direcției de mers, în apropierea intersecției cu DN 1 R, . a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversare de pe partea dreaptă a sensului de mers, deși auto din dreapta sa era în staționare și a acordat prioritatea de trecere pietonului care se afla pe trecerea de pietoni. S-a stabilit că fapta întrunește elementele contravenției prevăzută de art. 135 lit. h din Regulamentul de punere în aplicare a OUG 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002. S-a dispus totodată reținerea permisului de conducere în vederea suspendării pentru o perioadă de 30 de zile.
În urma probatoriului administrat în cauză, prima instanță a apreciat că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată și că starea de fapt consemnată în actul sancționator este reală, petentul fiind vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Cu respectarea termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 301 din codul de procedură civilă și de art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, petentul M. R. a promovat calea de atac a recursului, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale.
În motivare recursului, se arată că instanța de fond în mod eronat a respins plângerea contravențională și că declarațiile martorului audiat în cauză nu corespund realității. Recurentul consideră că agentul constatator nu poate avea calitatea de pieton când își exercită atribuțiile de serviciu de dirijare a circulației, el având rolul de fluidizare a traficului și nicidecum de îngreunare a acestuia.
Deși legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare și nici nu a fost reprezentat în instanță pentru a-și prezenta poziția procesuală.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică incidente, tribunalul îl apreciază ca neîntemeiat și urmează a-l respinge pentru următoarele considerente:
Recurentul M. R. solicită modificarea Sentinței civile nr. 1319/2012 a Judecătoriei Huedin, considerând că se impunea admiterea plângerii contravenționale formulate, iar în motivarea recursului preia argumentele prezentate prin acțiunea introductivă de instanță.
Tribunalul reține că nu se invocă niciun argument de nelegalitate a procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimat la data de 27.07.2012.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, analizând întregul ansamblu probator administrat în cauză, tribunalul constată că în mod corect a apreciat prima instanță că starea de fapt reținută prin procesul verbal contestat corespunde realității.
În acest sens, în condițiile în care s-a concluzionat că procesul-verbal nu este afectat de vicii de legalitate, iar fapta reținută a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul de poliție, în mod evident procesul-verbal constituie o probă în sensul săvârșirii faptei pe care o atestă. Nu este vorba despre aplicarea unei prezumții de vinovăție care ar încălca dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (cauza A. c. României), ci de utilizarea ca mijloc de probă în proces a actului întocmit de un funcționar public cu respectarea dispozițiilor legale incidente (în acest sens, cauza N. c. României).
Acest mijloc de probă se coroborează cu declarația martorului semnatar al procesului-verbal de contravenție M. A. M., conducătorul autoturismului care circula în spatele petentului și care a arătat că în dreptul Băncii Transilvania din orașul Huedin, la trecerea de pietoni, petentul recurent nu a acordat prioritate de trecere unui polițist care traversa . pietoni.
În acest context, în mod just a înlăturat prima instanță declarația martorei M. I., soția petentului, care susține că recurentul nu s-ar face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, această probă testimonială fiind în mod evident subiectivă.
Recurentul mai susține că polițistul aflat în exercitarea atribuțiilor de sreviciu nu ar putea avea și calitatea de pieton, însă O.U.G. nr. 195/2002 privind Codul rutier nu exclude o asemena ipoteză, iar acolo unde legea nu distinge nu o poate face nici interpretul.
Raportat la probele administrate, tribunalul apreciază că starea de fapt reținută prin procesul verbal contestat este reală, petentul fiind vinovat de săvârșirea contravenției prevăzută de art. 135 lit. h din Regulamentul de punere în aplicare a OUG 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002.
Pentru toate aceste aspecte, soluția primei instanțe este una legală și temeinică, astfel că, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 și art. 3041 din Codul de procedură civilă, se impune respingerea ca nefondată a recursului.
În temeiul art. 316 raportat la art. 298 și art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se ia act că intimatul nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul M. R. împotriva Sentinței civile nr.1319/2012 pronunțată de Judecătoria Huedin la data de 01.11.2012 în dosarul nr._, pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 ianuarie 2014.
Președinte, E. B. | Judecător, A. G. C. | Judecător, F. C. J. |
Grefier, Ani-Letiția C. |
Red.AGC/tehn.MG
2 ex. 24.02.2014
Jud. fond S. J. M.
| ← Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Sentința... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
