Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 90/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 90/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 17007/211/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr._
DECIZIE CIVILA Nr. 90/R/2014
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător A. G. C.
Judecător F. C. J.
Grefier Ani-Letiția C.
Pe rol fiind judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurentul M. C.-N., DIRECTIA POLITIA LOCALA împotriva sentinței civile nr._/2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. privind și pe intimata M. I. M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, iar instanța constată că recursul este declarat in termenul legal, este motivat ,a fost comunicat cu intimatul, se solicită judecarea cauzei in lipsa si reține cauza in pronunțare fata de actele de la dosar .
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/12.12.2012 pronunțată de Judecătoria C.-N. în dosarul nr._, s-a admis plângerea contravențională formulată de intimata M. I. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, s-a anulat procesul-verbal de contravenție nr._/484 din data de 06.04.2012, încheiat de intimat, a fost exonerată intimata de plata amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei aplicată prin procesul-verbal contestat și s-a dispus restituirea sumei de 100 de lei plătite de către petentă prin Chitanța MCJ_/06.04.2012.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor nr._/484/06.04.2012, încheiat de intimat, intimata a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 200 lei, pentru că, la data de 05.04.2012, ora 09:19, a parcat autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe ., fără a avea tichet sau abonament de parcare valabil, încălcând astfel prevederile art. 10 lit. a din HCL nr. 26/2010.
Instanța de fond a mai reținut că potrivit prevederilor art. 16 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, descrierea faptei contravenționale cu indicarea orei, datei și locului în care a fost săvârșită, precum si indicarea tuturor împrejurărilor de natură a servi la aprecierea gravității faptei. Nerespectarea acestei obligații legale impuse agentului constatator este sancționată conform prevederilor art. 17 din OG nr. 2/2001 cu nulitatea absolută a procesului-verbal ce poate fi constată și din oficiu.
Instanța de fond a constatat că procesul-verbal nu a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale indicate mai sus, întrucât agentul constatator nu a indicat în concret locul săvârșirii faptei, menționând în cuprinsul procesului-verbal doar ., or, raportat la apărările formulate de către petentă prin plângere era esențial de a se determina exact locul săvârșirii contravenției, pentru ca instanța să poată verifica dacă existau și alte aparate de plată în zona unde a petenta a parcat autoturismul și dacă aceasta avea posibilitatea de a-și procura tichet de parcare valabil. În lipsa unei descrieri în mod precis a faptei, instanța nu poate aprecia veridicitatea susținerilor petentei cu privire la culpa intimatului de a asigura funcționarea adecvată a automatelor de tichete, fiind vătămat dreptul la apărare al petentei.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat recurs M. C.-N. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate cu consecința respingerii plângerii contravenționale.
În motivarea recursului s-a afirmat că susținerea potrivit căreia procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nu precizează numărul de imobil al locului de parcare cu plată unde s-a constatat staționarea autoturismului petentei, menționând în mod generic că este vorba de . mun. C.-N., aspect pentru care se impune anularea acestuia, contravine Deciziei nr. XXII din 19 martie 2007, publicată în M. Of. nr. 833/ 2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție, care, în examinarea recursului în interesul legii declarat de Procurorul General, a statuat că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, prin acest text de lege se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu".
S-a considerat că, în raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune că în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea acelui act.
Analizând situația de fapt expusă, prin prisma dispozițiilor legale incidente în speță, recurentul a apreciat că nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin 1 din O.G.2/2001 nu este sancționată în mod expres cu nulitatea procesului-verbal, nefiind menționată între cauzele de nulitate ce pot fi invocate de instanță din oficiu potrivit prevederilor art. 17 din O.G. 2/2001, în realitate, fiind vorba despre o nulitate relativă. Nerespectarea dispozițiilor legale arătate, pot atrage anularea actului de constatare numai în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului. Or, din cuprinsul procesului verbal contestat nu lipsește „descrierea faptei săvîrșite" iar intimata nu a dovedit existența unei vătămări rezultând din modul în care a fost descrisă fapta.
Recurentul a mai afirmat că lipsa din cuprinsul procesului verbal a numărului administrativ al imobilului unde a fost săvârșită fapta nu este în măsură să atragă anularea acestuia raportat la prevederile HCL nr. 26/ 2010 care sancționează staționarea fără tichet sau abonament de parcare valabil pe domeniul public al mun. C.-N., într-o locație amenajată ca parcare cu plată, indiferent numărul administrativ al imobilului unde autoturismul era parcat
În acest context, s-a amintit că doctrina a subliniat faptul că "o descriere succintă a faptei este suficientă, cu condiția să o poată identifica suficient de precis" (O. P., R. C. - O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, comentată și adnotată, ed. Sfera Juridică, C.-N., 2006, p. 125).
Recurentul a învederat faptul că parcarea este regulamentară dacă, conducătorul auto, la parcare, afișează pe bord, în interiorul autovehiculului, vizibil din exterior, tichetul valid, potrivit instrucțiunilor înscrise pe el sau abonamentul de parcare.
Totodată, a subliniat faptul că intimata a recunoscut prin plângerea formulată că a staționat într-o parcare publică fără a deține tichet sau abonament de parcare valabil, argumentele invocate de aceasta în apărare, referitoare la faptul că aparatul de taxare nu era funcțional la acel moment, nefiind în măsură să dovedească netemeinicia procesului verbal, de vreme ce, taxa de parcare poate fi achitată în mai multe modalități alternative prevăzute la art. 9 din HCL nr. 26/ 2010: tichete de parcare răzuibile procurate din rețeaua de distribuție semnalizată; tichete de parcare eliberate de aparatele de taxare automată (PCM), respectiv, abonamente și cip-carduri eliberate de Serviciul Public de Interes Local pentru administrarea parcărilor.
De asemenea, a susținut că fotografiile realizate la momentul controlului, comunicate instanței de fond, dovedesc faptul " că autoturismul cu nr. de înmatriculare_, proprietatea petentei, staționa la momentul controlului pe . din mun. C.-N., amenajat ca loc de parcare cu plată, fără a avea afișat vreun tichet/abonament de parcare valabil.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin procesul verbal contestat, intimata a fost sancționată pentru contravenția prevăzută de art.10 lit. a din HCL 26/2010, reținându-se că la data controlului, respectiv 05.04.2012, orele 9:19 a staționat fără tichet sau abonament de parcare valabil pe domeniul public aparținând municipiului C.-N., . ca loc de parcare cu plată.
După cum se poate observa, în cuprinsul procesului verbal nu apare locul staționării, element esențial pentru a se stabili dacă parcarea a avut loc pe domeniul public al municipiului C.-N..
Din prevederile art. 16 ale OG 2/2001 rezultă că printre elementele pe care trebuie să le conțină procesul-verbal de contravenție este si descrierea faptei cu indicarea si a locului în care a fost săvârșită.
În prezenta cauză, determinarea cu certitudine a locului de staționare reprezintă o caracteristică esențială a faptei și afectează încadrarea juridică, iar imposibilitatea determinării acestora pe baza descrierii faptei din cuprinsul procesului verbal constituie un caz de nulitate absolută și expresă, prevăzută de art. 17 din Ordonanță.
Dată fiind nelegalitatea procesului verbal analizat, nu se mai impune a se proceda la verificarea temeiniciei faptelor descrise, aceasta fiind nerelevantă în contextul dat.
Pentru aceste aspecte, tribunalul apreciază că soluția primei instanțe este una legală și temeinică, astfel că, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 și art. 3041 din Codul de procedură civilă, se impune respingerea ca nefondată a recursului.
În temeiul art. 316 raportat la art. 298 și art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către recurentul M. C.-N., cu sediul în mun. C.-N., .-3, jud. C., împotriva Sentinței civile nr._/12.12.2012 pronunțată de Judecătoria C.-N. în dosarul nr._, pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2014.
Președinte, E. B. | Judecător, A. G. C. | Judecător, F. C. J. |
Grefier, Ani-Letiția C. |
Red.F.C.J./ Tehnored.V.A.M.
Jud. fond: A. M. P.
2 ex./30.04.2014
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Sentința... → |
|---|
