Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 654/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 654/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 6473/211/2013
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 654/A/2014
Ședința publică din 17 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-M. B.
Judecător M. T.
Grefier R. P.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta Z. D., împotriva Sentinței Civile nr. 9627 din 17.06.2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosar nr._, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta Z. D., lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că s-a depus la dosar de către Primăria Mun. Cluj-N. – Serviciul Siguranța Circulației Urbane, la 13.06.2014, prin oficiul poștal, răspuns la adresa instanței prin care învederează că nu dețin înregistrările de la camerele de supraveghere video din data de 26.02.2014, deoarece sistemul de monitorizare realizat permite păstrarea înregistrărilor acestora maxim 15 zile.
La întrebarea instanței, apelanta arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a cauzei.
Apelanta Solicită instanței admiterea apelului astfel cum a fost formulat. Apreciază că nu există la dosar suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin Sentința civilă nr. 9627 din 17.06.2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosar nr._, s-a respins ca fiind nefondata plangerea formulata de petenta Z. D. împotriva procesului verbal de contraventie . nr._/26.02.2013 emis de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ.
S-a luat act de faptul ca intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre,instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contraventie . nr._/26.02.2013 incheiat de intimat s-a aplicat petentei o amenda in cuantum de 300 lei pentru savarsirea contraventiei prevazute si sanctionate de art. 100/3/b din OUG nr. 195/2002, respectiv pentru faptul ca la data de 24.02.2013, orele 19:08, a condus auto marca VW cu nr._ pe . cel M., iar la intersectia cu . acordat prioritate de trecere pietonilor angajati in traversare pe sensul sau de mers.
Sub aspectul legalitatii procesului verbal contestat, instanta de fond a constatat ca acesta a fost incheiat cu respectarea termenului prevazut de art. 13 din OG nr. 2/2001 si cuprinde toate mentiunile prevazute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sanctiunea nulitatii absolute, iar motivele de nulitate invocate de petenta nu sunt de natura a duce la anularea procesului verbal deoarece vizeaza incalcari ale dispozitiilor art. 16 din OG nr. 2/2001, a caror nerespectare este sanctionata cu nulitatea relativa, astfel ca, pentru a opera sanctiunea nulitatii, petenta era tinuta sa dovedeasca existenta unei vatamari ce nu ar putea fi inlaturata altfel decat prin anularea procesului verbal; or, in speta, petenta nu a dovedit existenta unei astfel de vatamari.
Mai mult, instanta retine ca motivele de nelegalitate invocate de petenta sunt si nefondate, deoarece, contrar sustinerilor petentei, agentul constatator a mentionat atat elementele necesare identificarii faptei si imprejurarile care servesc la aprecierea gravitatii acesteia, cat si luarea masurii tehnico administrative a retinerii permisului de conducere, bifand rubrica aferenta pentru luarea acestei masuri si mentionand totodata ca “se suspenda dreptul de a conduce 30 de zile”.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal instanta de fond a reținut, din interpretarea coroborata a disp. art. 34 din OG. 2/2001 si a disp. art 6 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale (incidente in materie contraventionala conform deciziilor nr. 183/2003, nr. 197/2003 si nr. 259/2003 ale Curtii Constitutionale), retine ca procesul verbal de constatare a contraventiei care a fost incheiat ca urmare a constatarii faptei de catre agentul constatator, prin propriile simturi, se bucura de o prezumtie relativa de legalitate, in sensul ca face intotdeauna dovada celor pe care le consemneaza pana la proba contrarie, care fata de disp. art. 249/NCPC, cade in sarcina contravenientului, acesta putand dovedi liber, cu orice mijloc de proba, caracterul nereal al mentiunilor inscrise in procesul verbal.
In speta, petenta a sustinut ca nu se face vinovata de savarsirea faptei retinute in sarcina sa deoarece la momentul cand a intrat in intersectie semaforul indica verde pe directia sa de mers, insa instanta apreciaza ca aceste aparari sunt lipsite de relevanta in speta deoarece petenta nu a fost sanctionata pentru traversarea intersectiei pe culoarea rosu, ci pentru neacordarea prioritatii de trecere pentru pietonii angajati in traversare pe sensul sau de mers. Or, petenta nu a contestat faptul ca la momentul in care a trecut pe trecerea de pietoni existau pietoni angajati in traversare, pe ambele sensuri de mers, ba mai mult, a si recunoscut acest aspect atunci cand a aratat ca distanta intre pietoni si masina pe care o conducea era considerabila, respectiv o banda de circulatie, atat in stanga sa, cat si in dreapta sa.
Cat priveste sustinerea petentei ca pietonii au inceput traversarea abia dupa ce ea a ajuns pe trecerea de pietoni, deoarece abia atunci semaforul pietonal a inceput sa arate culoarea verde, instanta retine ca aceasta aparare nu este de natura a inlatura raspunderea contraventionala a petentei deoarece, fata de dispozitiile imperative ale art. 72 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, pe care chiar petenta le-a invocat, aceasta avea obligatia de a acorda prioritate pietonilor de indata ce semaforul pietonal a indicat culoarea verde, sub acest aspect fiind lipsita de relevanta sustinerea petentei ca nu a pus in primejdie viata/integritatea niciunuia dintre pietoni, deoarece contraventia retinuta in sarcina petentei este una de pericol si nu una de rezultat.
Instanta de fond a retinut ca, atata vreme cat fapta retinuta in sarcina petentei prin procesul verbal contestat a fost constatata prin propriile simturi de catre agentul constatator, in calitatea sa de functionar public aflat in exercitarea atributiilor de serviciu, acest proces verbal constituie, prin el insusi, un mijloc de proba, iar utilizarea sa nu echivaleaza cu aplicarea unei prezumtii de vinovatie in sarcina petentului, ci are semnificatia unei probe ca oricare alta, administrata ca atare si care poate fi combatuta de petent, fara a fi astfel incalcate disp. art. 6 paragraf 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Cum in speta petenta nu a putut combate cu probe savarsirea faptei contraventionale contestate, instanta retine ca petenta nu a dovedit existenta unei alte stari de fapt decat cea retinuta in sarcina sa.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat apel petenta Z. D. solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal ca netemeinic si nelegal, exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 300 lei si anularea măsurii reținerii permisului de conducere.
În motivarea apelului s-a arătat că prima instanța nu a procedat la cercetarea fondului cauzei deși s-a solicitat comunicarea înregistrării video existente in intersecția unde s-a săvârșit presupusa contravenție, prima instanța nu s-a pronunțat asupra acestei probe.
În plus, prima instanța a apreciat în mod eronat că agentul constatator a constatat în mod neechivoc săvârșirea contravenției, atâta timp cât era la depărtare de trecerea de pietoni iar vizibilitatea era redusă datorită condițiilor de întuneric.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată în apel, intimatul IPJ Cluj a solicitat respingerea apelului.
Analizând apelul declarat, în raport cu dispozițiile art. 466 și urm. C.pr.civ, tribunalul reține că acesta este întemeiat.
Astfel, tribunalul reține că s-a aplicat petentei o amenda in cuantum de 300 lei pentru savarsirea contraventiei prevazute si sanctionate de art. 100/3/b din OUG nr. 195/2002, respectiv pentru faptul ca la data de 24.02.2013, orele 19:08, a condus auto marca VW cu nr._ pe . cel M., iar la intersectia cu . acordat prioritate de trecere pietonilor angajati in traversare pe sensul sau de mers.
Tribunalul reține însă ca procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate.
În aceste condiții, petentul era ținut sa răstoarne aceste prezumții prin propunerea de probe în fața instanței de judecată.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese din dispozițiile art. 31 – 36 din Ordonanța Guvernului numărul 2 / 2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentului.
Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat și în cauza A. împotriva României.
Răspunderea contravențională se poate cu ușurința circumscrie noțiunii de acuzație în materie penală, în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană A Drepturilor Omului.
Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeana A Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare.
Curtea Europeană A Drepturilor Omului a reținut în cauza I. P.
împotriva României și în cauza N. G. împotriva României că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi condamnat doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului verbal de contravenție, care se bucura de o prezumție de temeinicie ce poate fi răsturnată însă, prin dovada contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției.
Esențial este ca instanțele naționale să îi ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Din perspectiva celor menționate, instanța apreciază că în cauză reținerea săvârșirii contravenției se impune a fi stabilită fără echivoc.
În condițiile în care prima instanța însă nu s-a pronunțat asupra tuturor solicitărilor în probațiune efectuate de către petentă, respectiv nu s-a pronunțat asupra cererii de comunicare a înregistrării video surprinsă de aparatele de luat vederi care monitorizau intersecția respectivă, nu se poate aprecia că fapta contravențională se poate reține în mod neechivoc.
Tribunalul a efectuat în apel o adresă către administratorul mijloacelor de supraveghere video, solicitând comunicarea înregistrărilor, însă acestea nu au putut fi puse la dispoziția instanței de apel având în vedere că a expirat termenul legal de păstrare.
Reținând în aceste condiții, că ,în mod uzual imaginile pot fi puse la dispoziția instanței de judecată însă în acest caz nu a fost posibilă prezentarea imaginii, în condițiile în care prima instanța nu s-a pronunțat asupra cererii in probațiune, tribunalul apreciază că lipsa acestor imagini poate fi apreciază ca un dubiu privind săvârșirea faptei contravenționale.
Același dubiu poate fi reținut și în condițiile in care vizibilitatea era redusă, fapta contravențională fiind săvârșită după ora 19,00, în condiții de iarnă, prin urmare, pe timp de noapte, astfel prezentarea imaginilor ar fi fost cu atât mai mult justificată.
Tribunalul reține că in materie contravențională sunt aplicabile regulile stabilite in materie penală, inclusiv cu privire la aplicarea principiului in dubio pro reo.
Ținând cont de aspectele mai sus prezentate, tribunalul apreciază că in prezenta cauză principiul in dubio pro reo își poate găsi aplicarea, prin urmare, în temeiul art. 480 C.pr.civ., tribunalul va admite apelul declarat și va dispune anularea procesului verbal atacat.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul Z. D., CNP_cu domiciliul în Cluj-N., ..32, ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, împotriva Sentinței civile nr. 9627/17.06.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N. pe care o schimbă în sensul admiterii plângerii contravenționale si al anulării procesului-verbal de contravenție ..P. nr._/26.02.2013.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Septembrie 2014.
Președinte, A.-M. B. | Judecător, M. T. | |
Grefier, R. P. |
Red.M.T.
Tehn.V.A.M.
4 ex./24.11.2014
Jud. fond:M. L.
Judecătoria Cluj-N.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 591/2014.... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
