Obligaţia de a face. Sentința nr. 6451/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6451/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 7616/117/2013*
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6451/2014
Ședința publică de la 10 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-M. V.
Grefier C. T.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant S. I., reclamant S. S. și pe pârât P. M.. CLUJ-N., pârât P. JUDEȚULUI CLUJ, pârât C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, DIN C. AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, pârât P. MUNIC.G., pârât P. M.. G., pârât C. N. PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 03.12.2014 când părțile prezente au pus concluzii conform încheierii din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, Secția civilă sub nr._, reclamanții S. I. și S. S. au solicitat în contradictoriu cu pârâții P. Municipiului Cluj-N., P. județului Cluj, C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată instituția P. municipiului Cluj-N., respectiv Instituția Prefectului Județului Cluj, după caz, să înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, întreaga documentație pentru finalizarea procedurii de despăgubire prin echivalent, conform Titlului VII al Legii 247/2005, pentru imobilul situat în municipiul Cluj-N., ., înscris în CF nr._; să fie obligată C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților să analizeze, să evalueze dosarul aferent imobilului identificat la petitul 1, precum și să emită decizie reprezentând titlul de despăgubire.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că imobilul situat în G., ./A, jud. Cluj înscris în Cf 4425, nr. top 1142-1142/a-1142/b-1142/c/1/2/1/1/II și CF col.4423 G. nr. top 1142-1142/a-1142/b-1142/c/1/2/1/1 este proprietatea reclamanților conform actelor de stare civila. Ca urmare a emiterii Decretului, imobilul a trecut în proprietatea Statului Român. Municipiul Cluj-N. a emis Dispoziția nr.956/13.02.2004 de propunere privind acordarea de despăgubiri prin care s-a dispus propunerea de acordării de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv-Titulul VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile primite la expropriere, pentru imobilului revendicat G., ./A, jud. Cluj înscris în CF 4425, nr. top 1142-1142/a-1142/b-1142/c/1/2/1/1/II și CF col.4423 G. nr. top 1142-1142/a-1142/b-1142/c/1/2/1/1. De la data emiterii dispoziției au trecut peste 9 ani, perioadă în care dosarul reclamanților nu a fost soluționat, dosarul rămânând în nelucrare deși art.131 și respectiv art. 16 alin. (5) si (7) din Titlul VII al Legii nr.247/2005 obligă la evaluarea bunului și la emiterea titlului de despăgubire. Chiar dacă această obligație nu este prevăzută de lege condiționat de respectarea unui anumit termen, acesta trebuie să fie unul rezonabil potrivit jurisprudenței CEDO, pronunțată în aplicarea art. 6 Paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. l din Protocolul nr. 1 la Convenție.
În drept, au fost invocate prevederile dispozițiile Legii 247/2005, art. 194 și urm, art.451 din Codul de procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată de către pârâtul P. mun. Cluj-N. s-a solicitat respingerea actiunii reclamanților S. I. și S. S. pe cale de exceptie. Pârâtul a invocat exceptia nulității cererii de chemare în judecată, motivată de faptul că acțiunea nu este semnată de nici unul din reclamanți. Apoi a invocat excepția lipsei calitatii procesuale pasive a Primarului Municipiului Cluj-N. cu consecința scoaterii din judecată a pârâtului deoarece raportat la obiectul litigiului, este evident că nu există identitate între persoana căreia îi incumbă obligația din raportul juridic dedus judecății și cea chemată în judecată. Reclamanții cheamă în judecată pe pârâtul P. municipiului Cluj-N., dar pe de altă parte raportat la prevederile Legii nr. 10/2001 imobilul nu se află în raza municipiului Cluj-N., dat fiind că în probațiune au depus Dispoziția nr.1456/26.10.2010 care se referă la imobilul situat în G., ./A, jud. Cluj.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor s-au invocat următoarele excepții: excepția necompetenței funcționale a Secției civile din cadrul Tribunalului Cluj, privind solicitările reclamanților din cuprinsul petitului 2 din cererea de chemare în judecată; excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Centrale cu privire la petitul 1 din cererea de chemare în judecată; excepția prematurității cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți.
Prin întâmpinarea formulată de către pârâtul Instituția Prefectului județului Cluj s-a invocat excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare deoarece reclamanții nu au respectat procedura prealabilă adresându-se direct instanței de contencios administrativ, neputându-se verifica ipoteza existenței vreunui refuz nejustificat a cererii.
Prin extinderea și precizarea de acțiune formulată de către reclamanții S. I. și S. S. aceștia au solicitat instanței să dispună citarea în calitate de pârât a Primarului municipiului G. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată instituția P. municipiului G., respectiv Instituția Prefectului Județului Cluj, după caz, să înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității naționale pentru Stabilirea Despăgubirilor, întreaga documentație pentru finalizarea procedurii de despăgubire prin echivalent, conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru imobilului situat în municipiul G., ./A, jud. Cluj; să fie obligată C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților să analizeze, să evalueze dosarul precum și să emită decizie reprezentând titlul de despăgubire.
În drept s-a invocat dispozițiile art. 204 din noul C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul P. municipiului G. a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulată de reclamanți deoarece prin Dispoziția nr.1456/_ a soluționat notificarea reclamantei formulată în temeiul Legii nr.10/2001 prin care a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul din G., ./A, jud. Cluj, înscris la data preluării în Cf ind. G. nr. 4425. Ulterior emiterii dispoziției și comunicării acesteia către reclamanți a comunicat acest act administrativ instituției prefectului în vederea verificării legalității acestuia, urmând ca după efectuarea verificărilor necesare, dispoziția cu întreg dosarul cuprinzând notificarea și actele depuse în probațiune, dosar anexat dispoziției, să fie comunicare de către Instituția Prefectului Județului Cluj la C. pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Pârâtul apreciază că nu se află în culpă în ceea ce privește neîndeplinirea obligației de comunicare a documentației către C. Specială, dat fiind că a îndeplinit obligațiile legale de soluționare a notificării și de comunicare a întregii documentații către Instituția Prefectului Județului Cluj.
Prin Sentința civilă nr. 589/15.11.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Cluj – Secția civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției de contencios administrativ a Tribunalului Cluj.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ .
În conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. 3 din Legea nr. 165/2013, instanța a dispus introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.
Prin sentința civilă nr. 2507/17.03.2014 pronunțată de Tirbunalul Cluj s-a luat act de act de renunțarea reclamanților S. I., și S. S., la judecata în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului Cluj-N. și s-a constatat că excepțiile invocate de acesta sunt rămase fără obiect; a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor cu privire la primul petit al cererii, a fost respins ca lipsit de obiect petitul privind obligarea pârâtului P. municipiului G., să înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (actuala Comisie Națională pentru Compensarea Imobilelor) întreaga documentație pentru finalizarea procedurii de despăgubire prin echivalent pentru imobilul situat în G., ., jud. Cluj, astfel cum a fost precizat. De asemenea, a fost admisă excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta Instituția Prefectului județului Cluj, a fost repsins ca inadmisibil petitul privind obligarea pârâtei Instituția Prefectului județului Cluj, să înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (actuala Comisie Națională pentru Compensarea Imobilelor) întreaga documentație pentru finalizarea procedurii de despăgubire prin echivalent pentru imobilul situat în G., ., jud. Cluj, a fost admisă excepția prematurității cererii invocată de pârâtele C. pentru Stabilirea Despăgubirilor și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor și s-a respins ca prematur introdus petitul privind obligarea pârâtelor C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, să analizeze, să evalueze dosarul și să emită decizie reprezentând titlul de despăgubire.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții S. I. și S. S., iar prin Decizia nr. 7649/2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj a fost admis recursul declarat de reclamanți, a fost casată în parte sentința civilă nr._ * a Tribunalului Cluj și a fost trimisă cauza spre rejudecare. Prin decizia instanței de recurs a fost respinsă excepția prematurității și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței pronunțate de Tribunal, stabilindu-se că Tribunalul urma ca în rejudecare să se pronunțe asupra excepției lipsei calității procesuale pasive.
În rejduecare, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Urmare a admiterii casării parțiale, instanța de fond în rejudecare a fost învestită cu soluționarea petitului având ca obiect obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților să analizele, să evalueze dosarul aferent imobilului situat în Municipiul G., ., jud. Cluj, înscris în CF nr. 4425, nr. topo. 1142-1142/a-1142/b-1142/c/1/2/1/II și CF 4423 G. nr. topo. 1142-1142/a-1142/b-1142/c/1/2/1/1, precum și să emită decizie reprezentând titlul de despăgubire.
Prin Dispoziția nr. 256/13.02.2004 privind admiterea în parte a notificării înaintate în temeiul Legii nr. 10/2001, emise de P. Municipiului G., au fost admise în parte notificările depuse în temeiul Legii 10/2001 de către S. I. și S. S. și decătreBoldizsar Ș. și Boldizsar C. și s-a dispus restituirea n natură a suprafeței de 1655,36 mp cu nr. top. 1142/A/6/1/2 din CF nr. 3035 situat în G., . vecinătate a ..
De asemenea, prin Dispoziția nr. 1456/26.10.2010 emisă de P. Municipiului G. și completată prin Dispozia nr. 1691/25.11.2010 emisă de aceeași autoritate publică, a fost admisă notificarea formulată de reclamanții în prezenta cauză și s-a constatat caracterul abuziv la trecerii în proprietatea Statului Român a imobilelor înscrise în cF ind. G. nr. 4425 top. 1142-1142/a-1142/b-1142/c/1/2/1/1/II și CF col. 4423 G. nr. top. 1142-1142/a-1142/b-1142/c/1/2/1/1, s-a constatat imosibilitatea restituirii în natură a imobilelor notificate ca urmare a demolării imobilului în întregime și a ocupării întregii suprafețe de teren de cblocuri de locuințe și lucrări tehnico-edilitare. Prin Dispoziția menționată s-a propus acordarea măsurilor reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire i apltă a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv având în vedere împrejurarea că, odată cu ocazia exproprierii reclamanții au încasat suma de 84.750 lei reprezentând despăgubiri plătite cu ocazia exproprierii în temeiul Decretului 194/1997 pentru construcția expropriată_ lei și pentru teren suma de 4750 lei (f.13).
Instanța reține că la data de 20.05.2013 a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, ale cărei dispoziții, potrivit art. 4 din lege, se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Aspectele de drept legate de incidența dispozițiilor actului normativ menționat în cazul acțiunilor aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a acestei legi au fost lămurite prin Decizia Curții Constituționale nr. 88/27.02.2014 publicată în Monitorul Oficial partea I nr. 281/16.04.2014, și prin Decizia civilă nr. 7649/2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, considerentele acesteia și limitele de rejudecare fiind obligatorii pentru instanța de trimitere.
Analizând cererea de chemare în jduecată sub aspectul petitului trimis spre rejudecare, respectiv de obligare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității naționale pentru Restituirea Proprietăților să analizeze (în prezent C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, conform art. 17 din Legea nr. 165/2013), să evalueze dosarul aferent imobilului identificat în cuprinsul acțiunii, precum i să emită decizie reprzentând titlu de despăgubire, instanța reține ca fiind relevante în cauză prevederile art. 21 din Legea nr. 165/2013, conform cărora, „(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
(2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.
Prin urmare, pentru a se putea dispune obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor să își exercite atribuțiile stabilite de lege în vederea finalizării procesului de restituire prin echivalent în favoarea reclamanților, trebuie ca mai întâi dispozițiile cuprinzând propunerile de despăgubire însoțite de documentele prevăzute de lege să fie transmise Comisiei de către prefect, în temeiul dispozițiilor art. 21 alin.3 din Legea nr. 165/2013.
Examinând înscrisurile depuse la dosarul cauzei și observând totodată dispozițiile menținute ale sentinței civile nr. 2507/2014 pronunțate de Tribunalul Cluj în primul ciclu procesual, care se impun cu autoritate de lucru judecat, instanța constată că în cauza dedusă judecății nu s-a făcut dovada că dispoziția (cu completarea sa) cuprinzând propunerile de despăgubire ar fi fost înaintate de Instituția Prefectului Județului Cluj Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor. Astfel, petitul formulat în contradictoriu cu Instituția Prefectului Județului Cluj a fost respins ca inadmisbil ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile, iar soluția a fost menținută în recurs de Curtea de Apel Cluj prin Decizia civilă care a provocat prezenta rejudecare.
De asemenea, în rejudecare, reclamanții nu au făcut dovada că între momentul introducerii acțiunii și momentul rejudecării Instituția Prefectului Județului Cluj a transmis dispoziția și întreaga documentație către C. Națională sau că ar fi obținut, în temeiul prevederilor Legii 554/2004, obligarea prefectului la înaintarea documentației.
Prin urmare, în contextul netramsmiterii dispoziției și a documentației către C. Națională, petitul având ca obiect obligarea acesteia să își exercite atribuțiile stabilite de lege în vederea finalizării procesului de restituire prin echivalent în favoarea reclamanților, apare ca fiind prematură. Desigur, nu este vorba despre prematuritate cu privire la care Curtea de Apel Cluj a statuat în considerentele Deciziei de casare nr.7649/08.10.2014, care se impun în mod obligatoriu instanței de fond cu autoritate de lucru judecat, ci despre o condiție care face imposibilă în mod obiectiv, exercitarea atribuțiilor care revin Comisiei Naționale în temeiul legii, până la îndeplinirea sa (până la transmiterea dispoziției însoțită de documentele prevăzute de lege).
De asemenea, deși considerentele expuse sunt suficiente pentru a conduce la concluzia respingerii petititului formulat în contradictoriu cu pârâta C. Naționale pentru Compensarea Imobilelor în calitate de continuatoare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, instanța mai reține că potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 165/2013, „1) În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare C. Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții:
a) validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii*);
b) dispune emiterea deciziilor de compensare a imobilelor;
c) asigură coordonarea procesului de licitare/atribuire a imobilelor din Fondul național al terenurilor agricole și al altor imobile;
d) ia alte măsuri legale necesare aplicării prezentei legi.”
Examinând petitul astfel cum a fost formulat de reclamanți prin acțiunea formulată și precizată, raportat la dispozițiile art. 17 din Legea nr. 165/2013, instanța constată că atribuțiile Comisiei Naționale sunt expres prevăzute de lege, și constă în validarea sau invalidarea în tot sau în parte a deciziilor emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, emiterea deciziilor de compensare a imobilelor; asigurarea coordonării procesului de licitare/atribuire a imobilelor din Fondul național al terenurilor agricole și al altor imobile; luarea altor măsuri legale necesare aplicării prezentei legi., instanța constată că printre atribuțiile Comisiei nu se regăsesc și atribuțiile de a analiza, evalua și de a emite decizie reprezentând titlu de despăgubire.
Astfel, conform dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 165/2013, „Cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7).”, prin urmare nu prin emiterea de decizii reprezentând titlu de despăgbire. Instanța constată că se impune distincția între prevederile de drept material și cele de procedură cuprinse în Legea nr. 165/2013, astfel încât, deși sub aspect procedural Curtea Constituțională a apreciat că cererile formulate anterior intrării în vigoare a legii menționate nu sunt supuse acesteia, prevederile de drept material sunt incidente în speță, astfel încât modul în care se va realiza despăgubirea reclamanților este stabilit de legea nouă.
Pentru toate considerentele expuse, instanța va respinge petitul formulat de reclamanții S. I. și S. S. în contradictoriu cu pârâtele C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR în calitate de continuare a COMISIEI CENTRALE PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRLOR, având ca obiect obligarea la pârâtelor la finalizarea, evaluarea dosarului și la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge petitul formulat de reclamanții S. I., CNP_, și S. S.. CNP_, cu domiciliul în G., ., jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâtele C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR și pârâta C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și, cu sediul în sector 1 București, Calea Floreasca, nr. 202, având ca obiect obligarea pârâtelor la finalizarea, evaluarea dosarului și la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusă la Tribunalul Cluj, Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pronunțată în ședința publică din data de 10.12.2014.
Președinte, R.-M. V. | ||
Grefier, C. T. |
Red./Dact. RMV/13.02.2015/5 ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 5658/2014. Tribunalul... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
