Pretenţii. Decizia nr. 1997/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1997/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 13211/211/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 3184
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1997/2014
Ședința publică din 19 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R.-M. V.
Judecător: A.-L. I.
Judecător: L. F.
Grefier: A. D.
S-a luat spre examinare recursul formulat de recurentul M. C.-N., PRIN PRIMAR împotriva Sentinței civile nr. 3615/21.02.2013 pronunțată în dosar_ al Judecătoriei C.-N., privind intimata P. I. I., intimata R. A. A DOMENIULUI PUBLIC C.-N., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților atât la prima, cât și la a doua strigare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Tribunalul, verificându-și din oficiu competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cale de atac, conform dispozițiilor art. 159¹ alin. 4, raportat la art. 2 pct. 3 Cod proc. civ.
De asemenea constată că recursul este declarat în termenul legal, este motivat și a fost comunicat cu intimata.
Având în vedere că prezenta cauză se află în stare de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 alin. 2 Cod proc. civ., Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3615/21.02.2013 pronunțată de Judecătoria C.-N. în dosar nr._ a fost admisă plângerea contravențională formulată de contestatoarea P. I. I., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. prin PRIMAR, împotriva procesului verbal de ridicare a autovehiculului cu nr. de înmatriculare CJ_ constatată prin procesul verbal . nr.0848 încheiat la data de 17.05.2012 de către M. C.-N. DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ și RADP C.-N. și în consecință, a anulat măsura ridicării autovehiculului cu nr. de înmatriculare CJ_ constatată prin procesul verbal . nr.0848 încheiat la data de 17.05.2012 de către M. C.-N. DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ și RADP C.-N. și a obligat intimatul M. C.-N. prin PRIMAR să plătească în favoarea contestatoarei P. I. I., suma de 415,40 lei cu titlu de despăgubiri. A respins plângerea contravențională formulată de contestatoarea P. I. I., în contradictoriu cu intimații R. AUTONOMĂ A DOMENIULUI PUBLIC C.-N., și C. L. AL MUNICIPIULUI C.-N., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că procesul verbal de ridicare a autovehiculului . nr.0848 încheiat la data de 17.05.2012 de către M. C.-N. Direcția Poliția Locală C.-N. și RADP C.-N., atestă faptul că agent constatator din cadrul Direcției Poliția Locală C.-N. a procedat la ridicarea autovehiculului marca Ford, cu nr. de înmatriculare CJ_ care se afla pe . din C.-N., întrucât era staționat voluntar neregulamentar în zona de acțiune a indicatorului oprire interzisă și cu adițional atenție se ridică autovehiculul, blocând banda de circulație (f 6). Prin chitanța nr._ din 17.05.2012, contestatoarea a achitat suma de 415,40 lei cu titlu de taxe pentru servicii de ridicare auto și staționare conform facturii aferente (f 8). Din răspunsul nr.5982/486/07.01.2013 al Direcției Poliția Locală C.-N. rezultă că la data de 07.01.2013, nu exista nici un proces verbal de contravenție încheiat pe numele contestatoarei pentru fapta care a determinat ridicarea auto consemnată în procesul verbal de ridicare anterior menționat (f 61). Prin încheierea de ședință din data de 08.11.2012, instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale pasive a intimatului C. L. al Municipiului C.-N. și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Regiei Autonome a Domeniului Public C.-N.. În consecință, instanța de fond a respins plângerea contravențională formulată de contestatoarea P. I. I. în contradictoriu cu intimații R. Autonomă A Domeniului Public C.-N. și C. L. al Municipiului C.-N., ca fiind formulate împotriva unor persoane fără calitate și respectiv fără capacitate procesuală pasivă. Potrivit articolului 7, alin.1, lit.h din Legea nr.155/2010, în domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală are printre atribuții și pe aceea de a constata contravenții și aplica sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar. Instanța de fond a reținut că măsura ridicării autovehiculului contestatoarei a fost dispusă tocmai în temeiul juridic anterior menționat, pentru motivul staționării lui neregulamentare. Conform practicii judiciare constante cristalizate la nivelul Tribunalului C. și Curții de Apel C., măsura ridicării auto este o măsură complementară cu caracter tehnico administrativ legată de contravenția constatată prin procesul verbal de contravenție și prin urmare procesul verbal de ridicare auto nu ar avea calitatea de act administrativ așa cum îl prevede art.2, al.1, lit. c din Legea nr.554/2004, existența și legalitatea sa fiind în strânsă legătură cu procesul verbal de contravenție astfel încât poate fi atacat alături de acesta în baza art.34 din OG nr.2/2001. Instanța de fond a reținut prin urmare că măsura ridicării auto nu are regim de sine stătător, independent de regimul contravențional incident în contextul OG nr.2/2001 pentru că fapta de a staționa neregulamentar este calificată prin art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 coroborat cu art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 ca faptă de natură contravențională, iar măsura de ridicare auto este luată ca urmare a săvârșirii contravenției, nefiind decât o măsură de restabilire a situației anterioare încălcării ordinii de drept prin contravenție. Așadar, măsura ridicării autoturismului este asociată constatării faptei de natură contravențională și face parte din tratamentul contravențional în ansamblu putând fi calificată ca măsură asociată celorlalte măsuri legale care configurează regimul de sine stătător răspunderii contravenționale. În consecință, măsura contestată are ca premisă constatarea în prealabil a faptei contravenționale, dar orice faptă contravențională trebuie constatată conform OG nr.2/2001 printr-un proces de contravenție încheiat în condițiile impuse prin acest act normativ. Instanța a reținut că în cauză nu a fost întocmit un astfel de proces verbal de contravenție deși s-a împlinit termenul de prescripție stabilit de art.13 din OG nr.2/2001. Prin urmare, în lipsa unui proces verbal de contravenție care să confere faptei pentru care a fost aplicată măsura complementară a ridicării auto un caracter contravențional, instanța a reținut că măsura ridicării auto este lipsită de temei legal. Având în vedere considerentele deja prezentate, instanța de fond a admis plângerea contravențională formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimatul împotriva procesului verbal . nr.0848 încheiat la data de 17.05.2012 de către M. C.-N. Direcția Poliția Locală și RADP C.-N. și a anulat măsura contravențională complementară a ridicării autovehiculului marca Ford, cu nr. de înmatriculare CJ_ care se afla pe . din C.-N., întrucât era staționat voluntar neregulamentar în zona de acțiune a indicatorului oprire interzisă și cu adițional atenție se ridică autovehiculul, blocând banda de circulație. Potrivit dispozițiilor articolului 998 din Codul civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar potrivit dispozițiilor articolului 999 din Codul civil, omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela cauzat prin neglijența sau imprudența sa. De asemenea, potrivit articolului 1000, aliniatul 3 din Codul civil, stăpânii și comitenții, răspund pentru prejudiciul cauzat de servitorii și prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat. Raportând aceste texte legale la starea de fapt anterior expusă, instanța de fond a reținut că măsura ridicării auto a fost luată la dispoziția unui agent din cadrul Direcției Poliția Locală C.-N. în cursul exercitării funcției sale, motiv pentru care M. C.-N. - Direcția Poliția Locală C.-N. va răspunde pentru măsura luată de prepusul său în exercițiul funcțiilor încredințate. Întrucât măsura ridicării auto este lipsită de temei legal, așa cum am arătat mai sus, fiind luată în lipsa constatării unei contravenții în condițiile OG nr.2/2001, conduita prepusului Direcției Poliția Locală C.-N. care a dispus măsura ridicării auto intră în sfera ilicitului civil, constituind o faptă ilicită în sensul condițiilor răspunderii civile delictuale reglementate de articolele 998 și 999 din Codul civil. Această conduită a cauzat contestatoarei un prejudiciu, a cărui natură și întindere rezultă din chitanța și factura de la fila 8, constând în valoarea taxelor de ridicare, transport și depozitare în sumă de 415,40 lei pe care contestatoarea le-a achitat în favoarea prestatorului acestor servicii, RADP C., ca urmare a măsurii dispuse de angajatul Municipiului C.-N. - Direcția Poliția Locală C.-N., legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită comisă de prepusul intimatului M. C.-N. - Direcția Poliția Locală C.-N. și prejudiciul suferit de contestatoare, fiind astfel neîndoielnică. Sub aspectul celei de-a patra condiții impuse de Codul civil pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv culpa, instanța a reținut că potrivit articolelor 998 și 999 din Codul civil, răspunderea civilă delictuală se activează indiferent de forma culpei, în prezența cumulativă a tuturor celorlalte condiții ale acestei forme de răspundere. În cauză, culpa a fost reținută în sarcina prepusului Municipiului C.-N. - Direcția Poliția Locală C.-N. pe baza ansamblului materialului probator, întrucât acesta a luat măsura ridicării auto, deși cunoștea sau putea să cunoască lipsa unui proces verbal de constatare a contravenției care imprimă măsurii ridicării auto un caracter nelegal și abuziv. Cât privește răspunderea comitentului M. C.-N. - Direcția Poliția Locală C.-N. pentru fapta prepusului său, agentul constatator care a dispus măsura ridicării auto, instanța reține că aceasta are un caracter obiectiv devenind activă în cazul îndeplinirii cumulative a tuturor condițiilor răspunderii civile delictuale în sarcina prepusului. Pentru că în speță, sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile răspunderii civile delictuale a angajatului M. C.-N. - Direcția Poliția Locală C.-N. pentru prejudiciul cauzat contestatoarei prin suportarea taxelor de ridicare transport și depozitare a autovehiculului ridicat, în temeiul dispozițiilor articolelor 998-999 din Codul civil raportat la articolul 1000, aliniatul 3 din Codul civil, instanța de fond a obligat pe intimatul M. C.-N. prin Primar la repararea integrală a prejudiciului suferit de contestatoare, obligând intimatul să plătească în favoarea contestatoarei, suma de 415,40 lei cu titlu de despăgubiri. Având în vedere dispozițiile articolului 274 din codul de procedură civilă și principiul disponibilității în procesul civil, instanța a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs M. C.-N., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, pentru motivul prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., cu consecința respingerii plângerii contravenționale.
În motivare a arătat în esență că taxa pentru ridicare a fost încasată de RADP, și s-a făcut venit la bugetul acesteia, iar nu la bugetul recurentului. A invocat prevederile art. 11 din Regulamentul HCL 149/2009.
Prin întâmpinarea depusă intimata P. I. I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii întru totul a sentinței civile nr. 3615 pronunțată de Judecătoria C.-N. la data de 21.02.2013, ca temeinică și legală.
În motivare arată în esență că susținerile recurentului nu sunt întemeiate față de temeiul juridic reținut de instanța de find pentru angajarea răspunderii – răspunderea civilă delictuală, precum și motivele expuse.
Prin întâmpinarea depusă intimata R. AUTONOMĂ A DOMENIULUI PUBLIC C.-N. a solicitat respingerea recursului formulat de către M. C.-N. și, pe cale de consecință, menținerea sentinței atacate.
În motivare a susținut că în mod cprect s-a dispus ridicarea autovehiculului care staționa ilegal, că măsura a fost dispusă de intimatul M. C.-N., prin procesul-verbal de ridicare, că agajatul RADP nu are calitatea de agent constatator, ci RADP are doar calitatea de prestator de servicii. A mai arătat că obligația întocmirii procesului-verbal de contravenție aparținea agenților constatatori din cadrul Municipiului C.-N., iar nu intimatei.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurent precum și din oficiu, tribunalul reține că acesta este fondat în parte și îl va admite în parte, pentru următoarele considerente:
Tribunalul constată că recurentul critică în realitate doar soluția pronunțată de instanța de fond asupra modului de soluționare a cererii formulate de intimata P. I. I. în contradictoriu cu R. AUTONOMĂ A DOMENIULUI PUBLIC C.-N. și cu privire la obligarea recurentului la restituirea sumei încasate de RADP C.-N., deși solicită și respingerea plângerii contravenționale.
Asupra calității procesuale pasive a intimatei R. AUTONOMĂ A DOMENIULUI PUBLIC C.-N., tribunalul reține că aceasta a încasat suma pretinsă de intimata P. I. I. ca urmare a executării măsurii tehnico-admnistrative, în acest mod între intimata și RADP C.-N. luând naștere un raport juridic direct. În temeiul acestui raport juridic, în măsura în care se constată că măsura tehnico-admnistrativă nu a fost dispusă în mod legal, intimatei trebuie să i se recunoască posibilitatea de a recupera sumele achitate de la cel care le-a perceput. Or, chitanța care atestă plata de către recurentă a sumei de 415,40 lei a fost emisă de intimata RADP C.-N. (f.8 dosar fond). Sub acest aspect, intimata RADPC C.-N. justifică în cauză calitate procesuală pasivă, astfel că tribunalul apreciază că în mod eronat a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a RADP C.-N. de către instanța de fond.
Dispozițiile art.5 din O.G.nr.2/2001 stabilesc că sancțiunile contravenționale pot fi principale și complementare. Cu toate acestea prin legi speciale se pot stabili și alte sancțiuni principale sau complementare așa cum s-a legiferat prin H.G.nr.147/1992.
În prezenta cauză se constată că blocarea și ridicarea autovehiculului au fost efectuate de către organele constatatoare ale R.A.D.P.C., măsură tehnico-administrativă ce poate fi dispusă în situația în care se constată săvârșirea unei contravenții, pe lângă aplicarea unei sancțiuni contravenționale, fără însă ca în prealabil să se fi constatat și sancționat de către organele legal abilitate fapta de parcare în locuri interzise. Măsura tehnico-admiinistratovă nu are un caracter de sine stătător ci ea ființează numai pe lângă o sancțiune contravențională principală, astfel că soarta sa juridică depinde de cea a sancțiunilor principale potrivit principiului”accesorium saequitur principale”.
Nu se poate reține motivul de exonerare de răspundere invocat de intimata RADP C.-N., căci nimeni nu poate invpca necunoașterea legii, în speță legea referitoare la modul în care sunt dispuse măsurile tehnico-administrative. Aceasta cu atât mai mult cu cât activitatea prestată are ca temei, în final, dispozițiile OUG 195/2002, și, de asemenea, problema legalității măsurii tehnico-administrativă dispusă în temeiul unei hotărâri de consiliu local a cărei legalitate sub acest aspect a fost supusă controlului instanței de contencios administrativ (după ce anterior prevederi identice au fost constatate ca fiind nelegale) era cunoscută intimatei RADP C.-N.. În fine, este angajată răspunderea regiei autonome, prin organele sale de conducere, care au în subordine inclusiv departament juridic și care colaborează cu C. L. al Municipiului C.-N.. Nu se poate reține în speță existența unui „ordin al superiorului”, respectiv al agentului constatator din cadrul Municipiului C.-N., sau de dispunerea unei măsuri despre catre conducătorul RADP C.-N. nu a avut cunoștință, iar încălcarea cu bunăștiință a dispozițiilor legale nu poate fi reținută ca și cauză exoneratoare de răspundere.
Raporturile dintre RADP C.-N. si M. C.-N., la care face referire intimata, pot fi luate în discuție într-o eventuală acțiune formulată de aceasta în contradictoriu cu M. C.-N..
Soluția de admitere în parte a recursului are în vedere menținerea soluției legale și temeinice pronunțate de instanța de fond asupra nelegalității măsurii complemetare a ridicării autovehiculului, cu privire la care recurentul nici nu a formulat critici, de altfel, deși a solicitat respingerea plângerii contravenționale.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin.3 raportat la art. 304 pct.9 C.proc.civ., tribunalul va admite în parte recursul formulat de recurentul M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 3615/21.02.2013 pronunțată de Judecătoria C.-N. în dosar nr._, pe care o va modifica în parte, în sensul că va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a RADP C.-N., va admite cererea formulată de contestatoarea P. I. I. în contradictoriu cu intimata R. Autonomă a Domeniului Public C.-N., și va fi obligată intimata R. Autonomă a Domeniului Public al Municipiului C.-N. să restituie contestatoarei suma de 415,40 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite în parte recursul formulat de recurentul M. C.-N., cu sediul în C.-N., .-3, jud. C. împotriva sentinței civile nr. 3615/21.02.2013 pronunțată de Judecătoria C.-N. în dosar nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a RADP C.-N., admite cererea formulată de contestatoarea P. I. I. în contradictoriu cu intimata R. AUTONOMĂ A DOMENIULUI PUBLIC C.-N., și obligă pe intimata R. AUTONOMĂ A DOMENIULUI PUBLIC AL MUNICIPIULUI C.-N. să restituie contestatoarei suma de 415,40 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
R.-M. V. A.-L. I. L. F.
GREFIER
A. D.
Red. 2 ex./A.I../D.M.
21.01.2015
Jud.fond: M. M. G.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 266/2014. Tribunalul CLUJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1275/2014.... → |
|---|
