Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Sentința nr. 6314/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6314/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 3507/117/2014
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6314/2014
Ședința publică de la 03 Decembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. T.
Grefier G. B. P.
Pe rol se află judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant M. M. și pe pârât C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CLUJ, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză se află la primul termen de judecată după efectuarea procedurii de verificare și regularizare a cererii de chemare în judecată prevăzută de disp. art. 200 Noul Cod de Procedură Civilă.
Instanța, în temeiul art. 131 din Noul Cod de Procedură Civilă, procedează la verificarea din oficiu a competenței, stabilind că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.
Se procedează la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului la un singur termen de judecată, ținând cont de împrejurările cauzei, în temeiul art. 238 Noul Cod de Procedură Civilă.
Se ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și se reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea formulată de reclamanta M. M. în contradictoriu cu pârâta C. DE PENSII CLUJ, s-a solicitat instanței să dispună anularea Hotărârii nr._/26.02.2014 pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, să constate calitatea de beneficiar a reclamantului a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, să oblige intimata să emită o nouă hotărâre în sensul celor solicitate, să oblige pârâta la plata drepturilor începând cu data introducerii cererii.
În motivare, reclamanta a arătat că cererea a fost respinsă datorită unor date contradictorii, fără să se specifice care sunt aceste date.
Nu s-au solicitat reclamantei alte înscrisuri justificative, prin urmare acesta nu a avut posibilitatea reală de a justifica calitatea de beneficiar a Legii nr. 189/2000.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 și Legea nr. 189/2000.
În probațiune, s-a anexat hotărârea atacată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea cererii.
A arătat pârâta că nu s-a putut face dovada în cauză a calității reclamantei de beneficiar a Legii nr. 189/2000, declarațiile notariale ale martorilor nefiind suficiente.
Analizând cererea formulată, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, instanța retine că potrivit hotărârii atacate, Hotărârea nr._/26.02.2014 cererea reclamantei de stabilire a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 a fost respinsă, având în vedere existența unor date contradictorii în dovedirea calității de beneficiar.
La dosar a fost depusă hotărârea atacată precum si actele care au stat la baza emiterii acesteia.
Instanța reține că la dosarul administrativ, reclamanta a depus declarațiile a doi martori, M. V. și G. M. care au declarat pe proprie răspundere că acesta s-a refugiat din localitatea Galda de Sus,jud. A. în localitatea M. V., jud.Cluj începând cu perioada 10.09.1940 întorcându-se din refugiu în 26.08.1944.
Martorii au declarat că despre împrejurarea atestată prin declarație au luat la cunoștință deoarece s-au întâlnit pe teritoriul de refugiu în ..Cluj.
Instanța reține că declarația martorilor este sumară si în lipsa coroborării acesteia cu alte probe, nu se poate reține ca fiind dovedită împrejurarea refugiului.
Astfel, nu se precizează în ce condiții s-a refugiat reclamanta, care a fost efectiv perioada de refugiu, indicându-se ca perioadă generică 10.09._44, motivul fiind persecuția pe motive etnice, ca urmare a cedării Ardealului de Nord în urma Dictatului de la Viena.
Împrejurarea că martorii s-au întâlnit cu reclamanta pe teritoriile de refugiu nu este relevantă în lipsa coroborării cu alte probe, aflarea unei persoane într-o anumită locație la un moment dat neputând fi interpretată în sensul existenței refugierii.
În faza de judecată, reclamantul nu a completat probațiunea si nici nu a solicitat audierea altor martori sau chiar a martorilor semnatari ai declarațiilor notariale, martori care să poată prezenta cunoștințele lor detaliate despre împrejurarea ce necesită a fi dovedită.
Pe de altă parte, se reține că ambele localități menționate, atât cea de domiciliu cât și cea de refugiu erau pe teritoriul românesc și nu s-a justificat necesitatea refugiului din cauza persecuțiilor pe motive etnice. Este adevărat că fiind în apropierea graniței era posibilă desfășurarea ocazională a unor incursiuni și persecuții pe motive etnice, însă așa cum s-a menționat, această împrejurare nu a fost dovedită.
Ca urmare, instanța apreciază că în lipsa depunerii altor probe, hotărârea atacată este legală si temeinică, cererea formulată urmând a fi respinsă.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta M. M., dom. în Câmpia Turzii, ., ., ., CNP_ în contradictoriu cu pârâta C. DE PENSII CLUJ, cu sediul în Cluj-N., .. 2, jud.Cluj.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2014
Președinte, M. T. | ||
Grefier, G. B. P. |
MT/MT 19.01.2015
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
