Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2531/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2531/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 10770/117/2013
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2531/2014
Ședința publică de la 17 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. R.
Grefier G. B. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant P. C. FLORESTI ,S. H. P. și pe pârât C. DE C. A ROMANIEI, pârât C. DE C. A JUDETULUI CLUJ, având ca obiect suspendare executare act administrativ
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna din părți.
Procedura îndeplinită, pronunțarea făcându-se fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constata:
Mersul dezbaterilor si susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10.03.2014 ,cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, încheiere care face parte integrantă din prezenta,hotărâre când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17 martie 2014 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul P. C. FLORESTI - S. H. P. în contradictoriu cu pârâții C. DE C. A ROMANIEI și C. DE C. A JUDEȚULUI CLUJ, a solicitat suspendarea punerii în executare a Încheierii nr. 1904/17.10.2013 prin care s-a respins contestația formulată împotriva punctului II al Deciziei Curții de C. a României – C. de C. a Județului Cluj nr.1496/19.08.2013. Totodată, s-a solicitat anularea încheierii susmenționate, precum și anularea pct.II al Deciziei nr.1496/19.08.2013 emisă de pârâtă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr.1496/19.08.2013 emisă de pârâta C. DE C. A ROMANIEI -C. DE C. A JUDEȚULUI CLUJ s-a constatat că nu s-a dus la îndeplinire măsura II.2, referitoare la stabilirea întinderii prejudiciului cauzat bugetului local prin plata unor sume de natură salarială necuvenite funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul entității și luarea măsurilor de recuperare în conformitate cu prevederile legale, considerându-se că au fost încălcate prevederile Legii nr.94/1992.
Reclamantul a considerat ca netemeinică această măsură, deoarece drepturile salariale au fost acordate în baza Contractului/Acordului colectiv de muncă nr.4874/20.03.2009 care a fost în vigoare în intervalul de control iar aceste acte de negociere colectivă nu au fost constatate ca nelegale de instanță.
Reclamantul a mai arătat că a respectat toate prevederile legale în vigoare și că prin Dispoziția nr.258/19.06.2012 emisă de P. C. Florești s-a dispus recuperarea sumelor în cauză și în urma controlului de legalitate exercitat de Prefectul Județului Cluj s-a stabilit că aceste sume s-au acordat în mod legal iar prin Dispoziția Primarului nr.359/24.07.2012 s-a dispus revocarea dispoziției inițiale.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta C. de C. a României, în nume propriu și pentru C. de C. Cluj, a solicitat respingerea ca neîntemeiată și nelegală a acțiunii reclamantului.
Cu privire la cererea de suspendare, pârâta a arătat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și anume existența cazului bine justificat și a pagubei iminente, deoarece patrimoniul U.A.T.C. Florești a fost prejudiciat chiar de conducerea acesteia prin plata unor drepturi salariale suplimentar angajaților săi, fără bază legală, având drept consecință imediată producerea prejudiciului menționat în decizia contestată.
Pârâta a mai arătat că reclamantul, în calitate de conducător al unei instituții bugetare, nu poate dispune după bunul plac de fondurile din buget, ci numai conform prevederilor legale, iar în ceea ce privește contractul/acordul colectiv de muncă încheiat conform Legii nr.130/2006, poate negocia numai măsuri pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă, pentru perfecționarea profesională, etc. și nu acordarea de drepturi bănești.
De asemenea, a pârâta a susținut că în speță Consiliul Local al . în afara atribuțiilor ce îi revin conform legii și nu în exercitarea acestora, astfel că drepturile salariale acordate în baza acordului/ contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul U.A.T. Florești s-a efectuat fără respectarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului din instituțiile bugetare, iar acordarea ilegală a acestor drepturi bănești s-a produs ca urmare a interpretării eronate sau a ignorării actelor normative care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici și cele ale personalului contractual din instituțiile bugetare și cele referitoare la disciplina financiară și a avut drept consecință directă prejudicierea bugetului Primăriei C. Florești.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:
În fapt, urmare a acțiunii de verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr.8/20.04.2012, efectuată la Unitatea Administrativ Teritorială . 17.07._13, s-a constatat că nu au fost remediate toate abaterile de natură financiar-contabilă, precum și nerecuperarea unor prejudicii, aspectele fiind consemnate în Procesul verbal de constatare înregistrat la C. de C. a Județului Cluj sub nr. 1348/23.07.2013 și la U.A.T.M. Florești sub nr._/23.07.2013.
Pentru înlăturarea abaterilor constatate, C. de C. a Județului Cluj a emis Decizia nr. 1496/19.08.2013.
Unitatea Administrativ-Teritorială . primar, contestă măsura dispusă la pct.II.1 din Decizia nr.1496 din 19.08.2013.
Referitor la această măsură, instanța reține că urmare a verificării efectuate, s-a constatat faptul că nu a fost dusă la îndeplinire măsura consemnată la punctul II.1 din decizia menționată, respectiv: conducerea entității nu a luat măsurile legale pentru recuperarea integrală a prejudiciului creat bugetului local, ca urmare a plății unor sume de natură salarială necuvenite funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul entității și nu a regularizat cu bugetele publice cheltuielile efectuate prin plata contribuțiilor la asigurările sociale de stat, aferente sumelor acordate necuvenit.
Prin Decizia nr. 1496 din 19.08.2013 emisă de C. de C. a Județului Cluj, la punctul II.1, s-a dispus conducerii entității luarea măsurilor pentru recuperarea integrală a prejudiciului creat bugetului local, ca urmare a plății unor sume de natură salarială necuvenite funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul entității și regularizarea cu bugetele publice a contribuțiilor la asigurările sociale de state, aferente sumelor acordate necuvenit, precum și comunicarea stadiului implementării măsurii dispuse.
Prin Incheierea nr. 1940/2013 C. de C. reține că acordarea nelegală a sumelor de natură salarială funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Unității Administrativ-Teritoriale . în Raportul de audit financiar și înregistrate sub nr. 422/5272/28.03.2012, în care auditorii publici externi au argumentat netemeinicia acordării sumelor de natură salarială în cauză.
Având în vedere că, începând cu data de 01.01.2011, salarizarea personalului plătit din bugetul general consolidat al statului este reglementată, în exclusivitate, prin Legea nr. 284/28.12.2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Comisia întemeiază argumentele potrivit prevederilor imperative ale acestei legi.
Astfel, la art. 1, legea prevede următoarele:
(1) Prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului.
(2) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.
Prin urmare, aspectul esențial care trebuie lămurit în prezenta speță este dacă aceste drepturi bănești (indemnizație de hrana și ținute decente) erau legal prevăzute în acordul/contractul colectiv nr./20.03.2009.
Pentru a stabili deci legalitatea acordării acestor sume de bani, instanța va avea în vedere dispozițiile imperative ale art.31 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, care prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, aceștia beneficiind și de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Acest text legal trebuie coroborat cu dispozițiile art.72 din Legea 188/1999, care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri (și nu sume de bani) referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării funcționarilor publici, precum și cu cele ale art.22 din HG 833/2007. Nu se regăsește printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici, întrucât, din punctul de vedere al Legii 188/1999, salariile sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. Negocierea este o instituție specifică raporturilor de muncă, iar funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu se nasc și se exercită în baza unui act administrativ de numire emis în condițiile Legii 188/1999 nu pot negocia prestații suplimentare.
De altfel, acordul colectiv reprezintă legea părților numai în situația în care se respectă dispozițiile legale în vigoare, întrucât, potrivit prevederilor art.138 din Legea nr.62/2011 privind dialogul social:
(1) Prin contractele/acordurile colective de muncă încheiate în sectorul bugetar nu pot fi negociate sau incluse clauze referitoare la drepturi în bani și în natură, altele decât cele prevăzute de legislația în vigoare pentru categoria respectivă de personal.
(2) Prin excepție de la prevederile art. 129 alin. (3) contractele colective de muncă în sectorul bugetar se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale ordonatorilor de credite, în limitele și în condițiile stabilite prin acestea.
(3) Drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege în limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor și nu pot fi modificate prin contracte colective de muncă. În cazul în care drepturile salariale sunt stabilite de legi speciale între limite minime și maxime, drepturile salariale concrete se determină prin negocieri colective, dar numai între limitele legale.
(4) Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1)-(3) sunt lovite de nulitate.
(5) Răspunderea pentru încheierea contractelor colective de muncă cu nerespectarea prevederilor alin. (1)-(3) revine angajatorului.
În concret, în ceea ce privește sumele acordate drept indemnizație pentru hrană, acestea nu au temei legal, deoarece, potrivit Legii 142/1998, salariații din sectorul bugetar puteau primi o alocație individuală de hrană numai sub forma tichetelor de masă, care puteau fi utilizate potrivit destinațiilor stabilite prin lege.
Referitor la indemnizația pentru ținută, conform prevederilor art.32 din Legea 188/1999, funcționarii publici care sunt obligați să poarte uniformă în timpul serviciului primesc această uniformă gratuit, însă angajații în speță nu fac parte din această categorie. Astfel, acordarea acestei sume de bani pentru ținută și implicit acoperirea unei părți din cheltuielile cu îmbrăcămintea nu are temei legal.
Cu referire la personalul contractual, de reținut sunt inclusiv dispozițiile art.12 alin.1 din Legea 130/1996, care prevăd că prin contracte colective de muncă se încheiate pentru salariații instituțiilor bugetare nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale – aici se includ indemnizația de ținută și hrană).
De altfel, un argument universal valabil cu privire la nelegalitatea acordării oricărei sume de bani cu caracter salarial în temeiul raporturilor de muncă/de serviciu este acela că legea nu conferă autorității publice deliberative locale atribuții în domeniul stabilirii elementelor de salarizare pentru personalul propriu, indiferent că aceste sume de bani sunt denumite prime, indemnizații sau sporuri.
Dispozițiile art.63 alin.1 – 7 din Legea 215/2001 constituie cadrul general al atribuțiilor pe care le poate exercita primarul, prin raportare la principiul general aplicabil în materia dreptului public conform căruia o autoritate publică nu are dreptul să întreprindă nicio acțiune ce nu îi este în mod expres permisă, nefiind aplicabil principiul din sfera dreptului privat conform căruia tot ce nu este interzis este permis. Autoritățile publice administrative nu pot acționa decât în temeiul și în vederea executării legii și nu pot exercita decât acele atribuții care sunt în mod expres date în sarcina sa prin Constituție sau prin lege.
Instanța observă că niciuna din atribuțiile expuse pe larg în alineatele 1-7 nu se referă la posibilitatea acestuia de a hotărî cu privire la acordarea unor sume de bani angajaților proprii, cum este cazul în speță.
Reiterând principiul de drept public conform căruia nicio autoritate publică nu poate acționa decât în limitele competențelor stabilite expres de lege, instanța constată că, în speță, P. comunei Florești a acționat în afara atribuțiilor ce îi revin conform legii și nu în exercitarea acestora.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că sumele de bani reprezentând indemnizație de ținută, indemnizație de hrană, prevăzute în contractul/acordul colectiv de muncă menționat au fost stabilite și acordate fără temei legal, astfel că va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului de anulare a Încheierii nr. 1904/17.10.2013 a Curții de C. a României prin care s-a respins contestația formulată împotriva punctului II al Deciziei nr.1496/19.08.2013 emisă de C. de C. Cluj.
Întrucât actul administrativ contestat este legal și temeinic, cererea de suspendare a executării acestuia apare ca fiind neîntemeiată, nefiind îndeplinită prima ipoteză, condiția existenței cazului bine justificat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare in judecată formulată de reclamantul P. C. FLORESTI - S. H. P., cu sediul în ., jud. Cluj, CF_ în contradictoriu cu pârâții C. DE C. A ROMANIEI, CF_, cu sediul în București, ..22-24, sector 1 și C. DE C. A JUDETULUI CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj.
Cu drept de recurs in termen de 5 zile de la comunicare cu privire la capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării actului contestat și în termen de 15 zile de la comunicare cu privire la capătul de cerere având ca obiect anularea aceluiași act.
Pronunțată în ședința publică din 17 Martie 2014.
Președinte, A. R. | ||
Grefier, G. B. P. |
Red.AR/tehn.MG
5 ex. 10.04.14
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
