Suspendare provizorie. Decizia nr. 311/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 311/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 15576/211/2012
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 311/R/CC/2014
Ședința publică de la 19 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. R.
Judecător G. O. O.
Judecător B. G. Z.
Grefier G. B. P.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul S C P. . PROC. ALES, împotriva Sentinței civile nr._/2012, pronunțată în dosarul nr._/211/2012 al Judecătoriei Cluj-N., în contradictoriu cu intimat G. F. -SECTIA CLUJ, intimat A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA, având ca obiect contestație la executare
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentantul recurentului ,av. F. B., care depune împuternicire la dosar, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Tribunalul, verificându-și din oficiu competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cale de atac, conform dispozițiilor art. 159¹ alin. 4, raportat la art. 2 pct. 3 Cod proc. civ.
De asemenea constată că recursul este motivat și a fost comunicat cu intimatul.
Reprezentantul recurentului depune în probațiune rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj din data de 14 mai 2013 din dosarul nr. 595/P/2012 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale privind pe B. A. L. ,și rezoluția P. Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj din data de 24 iulie 2013 prin care s-a dispus respingerea plângerii formulate de ANAF –G. FINANCIARĂ SECȚIA CLUJ, decizia de impunere nr. J-CJ -1/1143/27.02.2012, raport de inspecție fiscală nr. J CJ/1/142 din data de 27.02.2012, care sunt anterioare procesului verbal de control întocmit de G. Financiară, precum și note de cheltuieli reprezentând onorariu avocațial.
Reprezentantul recurentului arată că nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri de depus în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Tribunalul declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat,întrucât instanța de fond a apreciat greșit asupra temeiniciei Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 1296/2012
Solicită obligarea în solidar a intimaților la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/2012, pronunțată în dosarul nr._/211/2012 al Judecătoriei Cluj-N., s-a respins contestația la executare formulata de contestatoarea . în contradictoriu cu intimatele G. F. SECTIA CLUJ și A. NAȚIONALA DE ADMNISTRARE FISCALA, în dosar nr._ , ca neîntemeiată. S-a respins contestația la executare formulata de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimatele G. F. SECTIA CLUJ, și A. NAȚIONALA DE ADMNISTRARE FISCALA, în dosar nr._/211/2012, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în privința temeiniciei Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. 1296/27.04.2012 că, prin procesul-verbal de control nr._/25.04.2012, inspectorii din cadrul Garzii Financiare Sectia Cluj au evaluat un prejudiciu cauzat de bugetului general consolidat de stat prin operațiunile efectuate de societatea petenta în cuantum de_ lei reprezentând accize si_ lei, reprezentând TVA. Au apreciat asupra responsabilității administratorului societății contestatoare si a societăților cu care petenta a intrat în relații comerciale, ulterior fiind sesizate instituțiile competente pentru efectuarea de cercetări în vederea constatării existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 4, art. 9 alij 1 lit a, b si f din Legea nr. 241/2005, fiind constituit in acest sens dos. nr. 595/P/2012 la nivelul Parchetului de pe lânga Tribunalul Cluj în ceea ce privește activitatea contestatoarei.
Prima instanța a mai reținut că potrivit dispozițiile art. 129 alin 3 și 4 din OG nr. 92/2003, din punct de vedere temporal, măsurile asigurătorii se pot dispune chiar și înaintea emiterii titlului de creanță, urmând ca acestea să fie individualizate ulterior printr-o decizie de impunere emisă de instituția competenta, iar oportunitatea acestora, se apreciază raportat la circumstanțele concrete ale cauzei. În speță, măsura luata este justificata raportat la cuantumul ridicat al obligațiilor datorate bugetului de stat, existența unor suspiciuni cu privire întrunirea elementelor ilicitului penal în sarcina agenților economici implicați în relații comerciale, aceste elemente fiind suficiente pentru a se aprecia asupra posibilității risipirii patrimoniului și îngreunării procedurii de recuperare a creanței. Nu sunt necesare dovezi concrete ale intenției de înstrăinare/sustragere a bunului, ci o apreciere asupra conduitei fiscale a contribuabilului si posibilităților reale de recuperare a contribuțiilor datorate statului. Împrejurarea afectațiunii bunurilor desfășurării activității societății nu prezinta relevanță, câtă vreme textul nu distinge intre diferitele categorii de bunuri, iar contestatoarea iți poate asigura folosința bunurilor prin depunerea cauțiunii necesare pentru ridicarea sechestrului, cf. art. 129 alin 4 c.pr.fiscală.
Cat privește apărările formulate de către contestatoare privind exercitarea dreptului de deducere TVA și răspunderea incidenta (fiscală, penala etc.) prima instanța a reținut că acestea sunt proprii actului administrativ fiscal, în speță, procesul-verbal de control nr._/25.04.2012, supus contestației administrative în condițiile art. 205 c.pr.fiscala, pe care contestatoarea a si exercitat-o, prin plangere la DGFP Cluj, f. 29-48, dos._/211/2012, si nu contestației la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 172 c.pr.fiscala sau contestației întemeiate pe dispozițiile art. 129 alin 11 c.pr.fiscală.
În ceea ce privește contestația formulata împotriva proceselor-verbale de sechestru pentru bunuri mobile nr. 419, nr. 420, nr. 421, nr. 422, nr. 423, nr. 424, nr. 425 emise în data de 19.06.2012 (f. 51-57, dos._/211/2012 ), prima instanța a reținut că nu s-au invocat motive de nelegalitate si netemeinicie proprii acestor acte, raportat la dispozițiile legale care le reglementează.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și reținerea cauzei pentru rejudecare în sensul anulării Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr.1296/27.04.2012 emisă de G. Financiară – Secția Cluj și .anulării tuturor actelor de executare în temeiul deciziei susmenționate.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de fond nu a sancționat manifestarea excesivă a organului de control care s-a evidențiat prin faptul că pe baza unor constatări cu temeinicie precară, s-au dispus măsuri asigurătorii care produc efecte juridice în materia dreptului ei de proprietate, ceea ce este inacceptabil pentru libertatea întreprinzătorului.
Recurenta a mai arătat că măsurile asiguratorii au fost dispuse făcându-se abstracție și de condițiile expres prevăzute de lege în care acestea puteau fi dispuse, respectiv de art.9 din HG nr.1324/2009 iar condițiile care ar putea fundamenta măsurile asigurătorii nu există.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
În speță tribunalul apreciază că există următoarele elemente care justifică admiterea recursului:
Sunt întemeiate susținerile recurentului referitoare la nemotivarea deciziei atacate. Astfel, legea (art. 129 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală) arată că instituirea măsurilor asigurătorii se efectuează atunci când există pericolul ca debitorul să își înstrăineze bunurile și arată că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii trebuie să fie motivată. În aceste condiții este în mod evident insuficient ca decizia de instituire a măsurilor asiguratorii să arate că există pericolul ca debitorul să își înstrăineze bunurile. Existența exclusivă a acestui motiv echivalează cu lipsa oricărei motivări. Aceasta deoarece sensul legii ca prin motivare să se arate care sunt motivele care îl determină pe organul emitent al deciziei să considere că există pericolul ca debitorul să își înstrăineze bunurile. Această motivare practic inexistentă este un motiv suficient pentru a se anula decizia atacată.
În plus tribunalul observă că până la momentul soluționării recursului a dispărut unul dintre motivele care au determinat instanța de fond să aprecieze că în speță s-a impus instituirea măsurilor asiguratorii, respectiv s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva administratorului societății contestatoare (prin rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj din data de 14.05.2013 pronunțată în dosarul cu nr. 595/P/2012 menținută prin rezoluția prim procurorului aceluiași P. din data de 24.07.2013 ). Existența unui proces penal în desfășurare ar fi putut să constituie unul dintre motivele care să stea la baza constatării pericolului ca debitorul să își înstrăineze bunurile (motive indicate însă doar de prima instanță în sentință și nu de organul constatator în decizia atacată). Având în vedere că acest motiv a dispărut tribunalul constată cu atât mai mult că nu se justifică menținerea măsurii asiguratorii dispusă asupra bunurilor debitorului.
În consecință, constatând că se impune anularea deciziei atacate în speță tribunalul va admite recursul și va dispune modificarea sentinței primei instanțe în acest sens.
În temeiul art. 274 din codul de procedură civilă instanța o va obliga pe intimată la plata către recurentă că cheltuielilor de judecată efectuate și dovedite în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta . împotriva sentinței civile nr._/2012, pronunțată în dosarul nr._/211/2012 al Judecătoriei Cluj-N., pe care o modifică în sensul că admite contestațiile la executare, anulează decizia nr.1296/27.04.2012 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - G. Financiară - Secția Cluj.
Obligă intimatul să plătească recurentei SCPANPETROL . 4176,17 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 Februarie 2014.
Președinte, A. R. | Judecător, G. O. O. | Judecător, B. G. Z. |
Grefier, G. B. P. |
Red.BGZ/tehn.MG
2 ex. 27.02.14
G.P. 24 Februarie 2014
Jud. fond G. I. A.
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2106/2014.... → |
|---|
