Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2106/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2106/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 3488/235/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2106/R/2014
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. E.
Judecător I. N. B.
Judecător S. T.
Grefier C. S.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta P. G. împotriva Sentinței civile nr. 480/16.04.2013, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata S.C. S. C. S.R.L și intimații M. G. PRIN PRIMAR, P. M. G., C. L. AL M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință., se constată că la data de 21 noiembrie intimata de rd.1 S.C. S. C. S.R.L a depus prin serviciul registratură al instanței dovada formulării plângerii contravenționale.
Instanța constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, în temeiul art. 242 pct.2 Cod proc. civilă, astfel că reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 480/16.04.2013 a Judecătoriei G. a fost admisă plângerea contravențională formulată de către petenta ., cu sediul social în localitatea Iclod, ., jud. Cluj, CUI RO4736086 în contradictoriu cu intimata P. M. G. - reprezentată prin Primar S. M. C., cu sediul în municipiul G., ., jud. Cluj și, în consecință:
S-a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 12 din data de 26.10.2012, întocmit de către organul constatator P. M. G..
S-au înlăturat sancțiunile contravenționale aplicate, în sensul că a fost exonerată petenta de plata amenzii contravenționale aplicate prin procesul-verbal menționat, în cuantum de 10.000 lei și s-a înlăturat sancțiunea complementară constând în sistarea lucrărilor de construcții.
S-a constatat că petitul cu privire la anularea măsurilor dispuse de încadrare a lucrărilor în prevederile autorizației de construire a rămas fără obiect.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.11.2012, sub nr._, petenta ., prin avocat cu împuternicire la fila 25 din dosar, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata P. M. G.: anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nr. 12/26.10.2012, ca fiind nelegal și netemeinic și, pe cale de consecință, exonerarea petentei de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei și anularea sancțiunii complementare de sistare a lucrărilor de construcții cu anularea măsurilor dispuse de încadrare a lucrărilor în prevederile autorizației de construire nr. 1/221 din data de 11.01.2011.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că procesul-verbal de contravenție prezintă aspecte de nelegalitate, nefiind respectate condițiile de formă cerute de lege pentru valabilitatea sa. În acest sens, a precizat petenta că agentul constatator nu a realizat o descriere corespunzătoare a stării de fapt contravenționale, cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, așa cum prevăd dispozițiile art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, din moment ce descrierea stării de fapt realizată de către agentul constatator nu este altceva decât o reflectare fidelă a textului legal invocat, respectiv art. 26 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991. O altă neregularitate privitoare la forma procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției o constituie și încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, care conferă contravenientului dreptul de a face obiecțiuni, în speță agentul constatator întocmind procesul-verbal atacat fără a încunoștința pe reprezentantul societății despre dreptul de a face obiecțiuni.
În ceea ce privește aspectele de netemeinicie ale procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, petenta a precizat că a respectat autorizația de construcție nr. 1/221 din data de 11.01.2011 și proiectul tehnic, nu a fost edificat niciodată etajul 4, așa cum apare consemnat în procesul-verbal. A apreciat, totodată, petenta că, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, procesul-verbal nu face, prin el însuși, dovada săvârșirii faptei, iar prezumția de legalitate de care acesta se bucură este contrară prezumției de nevinovăție, iar prezumția simplă că procesul verbal exprimă adevărul nu are o valoare probatorie mai mare decât probele de care înțelege să se folosească în apărare.
În drept, au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001 și cele ale Legii nr. 50/1991.
În probațiune, s-a depus la dosarul cauzei copia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 12 din data de 26.10.2012 (filele 7-9).
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Pe cale de excepție, intimata a invocat excepția lipsei capacitații procesuale de folosință a Primăriei M. G. raportat la dispozițiile art. 77 din Legea nr. 215/2001, din care rezultă faptul că primăria nu are personalitate juridică și nu poate sta în instanțe nici în calitate de reclamantă, nici ca pârâtă.
Pe fondul cauzei, intimata a apreciat că plângerea este neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind legal și temeinic. În acest sens, intimata a precizat că, în procesul-verbal, s-a descris fapta contravențională și, anume: că, la șantierul din G., ., s-a constatat nerespectarea prevederilor autorizației de construire și a proiectului tehnic, respectiv construirea etajului 4 în perioada 01.03._12 pentru .+3E+M, autorizația de construire nr. 1/221/22.01.2011, sens în care s-a considerat că descrierea faptei este corespunzătoare și conține suficiente elemente necesare a servi la aprecierea gravității faptei. A arătat, astfel, intimata că, din proiectul tehnic care a stat la baza emiterii autorizației de construire, rezultă clar cum trebuia să arate mansarda, însă contestatara a ignorat proiectul tehnic și, implicit, autorizația, executând un nou nivel care nu mai corespunde proiectului tehnic și autorizației și care este identic cu cele 3 etaje edificate deja, încălcând prevederile art. 26 alin. 1 lit. b din Legea 50/1991.
Cu privire la susținerile petentei în sensul că au fost încălcate prevederile art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, intimata a arătat că, într-adevăr, rubrica ce cuprinde obiecțiunile contravenientului nu este completată, însă nulitatea invocată este una relativă, iar reclamanta contravenientă nu a dovedit că i s-a produs vreo vătămare care să nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului și nici nu ar putea dovedi acest aspect.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115- art. 118 și următoarele din Codul de Procedură Civilă, art. 77 din Legea nr. 215/2001 și OG nr. 2/2001.
În probațiune, intimatul a depus la dosarul cauzei, fotografiile efectuate la imobilul în cauză (fila 16 și fila 18), copii de pe planșele din proiectul de construire ce s-a susținut a fi încălcat (fila 17 și fila 19) și copia Deciziei Nr. XXII pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție- Secțiile Unite- la data de 19.03.2007 (filele 20-21).
În cadrul ședinței publice din data de 22.01.2013, reprezentanta petentei a depus la dosarul cauzei, o extindere de acțiune (fila 27), prin care a înțeles să cheme în judecată, în calitate de pârâți, M. G., prin Primar; P. M. G. și C. L. al M. G.. Prin încheierea de ședință din data de 12.02.2013, parte integrantă din prezenta hotărâre, raportat la dispozițiile art. 15 și art. 33 din OG nr. 2/2001, instanța a respins excepția lipsei capacitații procesuale de folosință a Primăriei M. G.. Pe aceleași considerente legale, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților M. G., P. M. G. și C. L. al M. G., invocată din oficiu și a stabilit cadrul procesual în sensul că plângerea trebuie soluționată în contradictoriu cu instituția Primăriei M. G., reprezentată prin Primar.
Prin aceeași încheiere de ședință, din data de 12.02.2013, parte integrantă din prezenta hotărâre, conform prevederilor art. 167 din Codul de Procedură Civilă, instanța a încuviințat pentru petentă proba testimonială cu audierea martorei B. Zefica - responsabil tehnic cu execuția lucrărilor de construire, mijloc de probă ce a fost administrat în cadrul ședinței publice din data de 05.03.2013, depoziția martorei fiind atașată la fila 34 din dosar, martora depunând în cadrul ședinței publice și copii de pe un set de înscrisuri: legitimația de inginer constructor (fila 35), mai multe planșe ale proiectului de construcție (filele 36-39) și autorizația de construire nr. 1/221/ din data de 11.01.2011 (filele 40-42).
În completarea probațiunii, la termenul de judecată din data de 05.03.2013, conform prevederilor art. 167 din Codul de Procedură Civilă, instanța a încuviințat, pentru petentă, și proba cu cercetarea la fața locului, mijloc de probă ce a fost administrat la termenul din data de 28.03.2013, fiind întocmit procesul-verbal depus la fila 47 din dosar.
La termenul de judecată din 16.04.2013 instanța a mai încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a acordat cuvântul pe fondul cauzei și a reținut cauza în pronunțare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, la data de 26.10.2012, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 12/26.10.2012 încheiat de P. M. G., petenta a fost sancționată contravențional pentru încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, aplicându-i-se, prin rezoluție, o amendă în cuantum de 10.000 lei și stabilindu-se, ca măsură complementară: sistarea lucrărilor de construcții și luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației de construire nr. 1/221 din data de 11.01.2011 până la data de 01.12.2012, după cum reiese din copia procesului-verbal existentă la filele 7-9 din dosar. Pentru a decide astfel, agentul constatator a reținut că petenta nu a respectat prevederile autorizației de construire nr. 1/221 din data de 11.01.2011 și a proiectului tehnic deoarece a construit etajul 4 al imobilului, în perioada 01.03._12, pentru blocul de locuințe P+3E+M, lucrări ce au fost ilustrate de către intimată prin depunerea planșelor fotografice de la filele 16, respectiv 18. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în lipsa contravenientei, fiind semnat de către un martor asistent.
În drept, potrivit art. 1 din Legea nr. 50/1991, executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile legii, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel, arătându-se și faptul că orice construcții civile, industriale, inclusiv cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, emisă în condițiile prezentei legi și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor. În aceeași ordine de idei, art. 3 alin. 1 lit. a din același act normativ impune ca orice construcții civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură să se realizeze numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor pentru lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel. Art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 50/1991 reglementează ca fiind contravenție executarea sau desființarea, cu nerespectarea prevederilor autorizației și a proiectului tehnic, a lucrărilor prevăzute la art. 3, contravenție ce se sancționează cu amendă având limite între 3 000 și 10 000 lei.
Sub aspectul legalității, instanța de fond a apreciat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 12 din data de 26.10.2012 (filele 7-9) îndeplinește exigențele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de lege. În acest sens, instanța a reținut că susținerile petentei cu privire la nelegalitatea actului de sancționare sunt neîntemeiate și nu au fost avute în vedere.
1. În primul rând, petenta a apreciat că procesul-verbal de contravenție prezintă aspecte de nelegalitate, deoarece agentul constatator nu a realizat o descriere corespunzătoare a stării de fapt corespunzătoare a stării de fapt contravenționale, cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, așa cum prevăd dispozițiile art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001. Totuși, după cum, în mod corect, a arătat intimata în cuprinsul întâmpinării, în procesul-verbal s-a descris fapta contravențională și, anume: că, la șantierul din G., ., s-a constatat nerespectarea prevederilor autorizației de construire și a proiectului tehnic, respectiv construirea etajului 4 în perioada 01.03._12 pentru .+3E+M, autorizația de construire nr. 1/221/22.01.2011, sens în care instanța a apreciat că descrierea faptei este corespunzătoare și conține suficiente elemente necesare a servi la aprecierea gravității faptei. Este evident, așadar, că s-a efectuat o descriere a stării de fapt, cu elemente particularizate, specifice faptei contravenționale reținute în sarcina contravenientei, nefiind vorba doar despre o reflectare fidelă a textului legal invocat, respectiv art. 26 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991.
2. A mai arătat petenta că, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, s-a realizat și încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, care conferă contravenientului dreptul de a face obiecțiuni, în speță agentul constatator întocmind procesul-verbal atacat fără a încunoștința pe reprezentantul societății despre dreptul de a face obiecțiuni. Cu privire la acest aspect, instanța a constatat că petenta nu a arătat vătămarea ce i-a fost cauzată în această manieră, vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, după cum, în mod corect, a observat și intimata în cuprinsul întâmpinării. De altfel, reținând că reprezentantul legal al contravenientei nu este de față, agentul constatator a procedat în mod legal, conform dispozițiilor art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001, la identificarea unui martor care, prin semnarea, înscrisului (fila 8), a atestat lipsa contravenientei. Ori, procedând în această manieră, agentul constatator a respectat întocmai dispozițiile legale incidente în materie și nu se justifică anularea actelor, cu atât mai mult cu cât nu se poate identifica nicio vătămare adusă contravenientei prin lipsa sa la momentul întocmirii actului sancționator. Într-adevăr, dreptul contravenientei de a formula obiecțiuni nu a fost încălcat, nu i s-a produs acesteia o vătămare care să nu poată fi înlăturată, de natură să conducă la pronunțarea nulității relative a procesului-verbal, conform Deciziei nr. XII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Secțiile Unite, din moment ce eventualele obiecțiuni și explicații aduse procesului-verbal de constatare a contravenției pot fi formulate în cadrul unei acțiuni în justiție, precum cea de față, având ca obiect plângere contravențională.
Raportat la faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, s-a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, actul de sancționare bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a avut în vedere că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța a avut în vedere că intimata a aplicat sancțiunea contravențională pentru încălcarea prevederilor autorizației de construire și a proiectului tehnic prin aceea că petenta a construit etajul 4 la blocul de locuințe P+3E+M, stare de fapt consemnată în cuprinsul procesului-verbal de contravenție și reiterată în cuprinsul întâmpinării. S-a apreciat construirea acestui etaj 4 care nu era aprobat prin autorizația de construire și prin proiectul tehnic prin raportare la existența a două ferestre la mansardă, la casa scării, după cum a arătat reprezentantul intimatei cu prilejul cercetării la fața locului, fapt consemnat în cuprinsul procesului-verbal de la fila 47 din dosar. Însă, aceste două ferestre, care nu se regăsesc în proiectul tehnic, autorizat conform autorizației nr. 1/221 din data de 11.01.2011 erau, de fapt, goluri utilizate de muncitori pentru ridicarea materialelor de construcții, după cum rezultă din depoziția martorei B. Zefica (fila 34), având calitatea de responsabil tehnic cu execuția lucrării, conform legitimației de la fila 35. Această susținere pare plauzibilă în contextul în care, cu ocazia cercetării la fața locului, conform procesului-verbal depus la fila 47 din dosar, instanța a luat cunoștință de împrejurarea că transportul materialelor era mai facil de realizat și, totodată, mult mai sigur, pe partea unde este proiectată casa scării, din moment ce în acea parte a blocului - fațada laterală 2 (fila 17), petenta avea în proprietate terenul din jurul imobilului, însă pe fațada principală (fila 39), unde se mai regăsesc edificate ferestre, nu se poate utiliza terenul din jurul imobilului, nefiind în proprietatea petentei, ci, dimpotrivă, acolo se află o alee utilizată atât pietonal, cât și rutier.
Netemeinicia procesului-verbal de contravenție pentru existența nivelului 4 al imobilului este cu atât mai evidentă cu cât, deplasându-se la fața locului, instanța a putut lua cunoștință de construirea planului înclinat, tipic pentru orice mansardă. Totodată, împreună cu martora B. Zefica, instanța a procedat la efectuarea măsurătorilor pentru fiecare nivel și, la ultimul etaj, a constatat o înălțime mai mică, astfel cum a fost stabilit în proiectul tehnic.
Raportat la elementele mai sus ilustrate, instanța a concluzionat că nu au fost încălcate prevederile autorizației de construire în sensul arătat de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, adică nu a fost construit un etaj 4, ci o mansardă, conform proiectului tehnic al imobilului. De altfel, cu prilejul cercetării la fața locului, reprezentantul intimatei a indicat că cele două “goluri” existente pe casa scării ar fi singurele elemente ce au fundamentat concluzia că a fost construit un alt nivel, ci nu o mansardă. Ori, este iluzoriu și, chiar superficial, a face astfel de aprecieri, din moment ce o mansardă nu se caracterizează prin existența sau lipsa a două ferestre, din chiar definiția oferită de Dicționarul Explicativ al Limbii Române noțiunii de “mansardă” reiese împrejurarea că acestei construcții îi este tipică prezența tavanului sau a pereților oblici și neregulați, pereți ce există edificați în plan înclinat la imobilul în speță, după cum deja s-a reținut.
Pentru considerentele mai sus exprimate, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a admis plângerea contravențională, a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 12 din data de 26.10.2012, întocmit de către organul constatator P. M. G. și, în consecință, a înlătura sancțiunile contravenționale aplicate. A exonerat-o pe petentă de plata amenzii contravenționale aplicate prin procesul-verbal menționat, în cuantum de 10.000 lei și a fost înlăturată sancțiunea complementară constând în sistarea lucrărilor de construcții.
Cu privire la solicitarea petentei de a fi anulate măsurile dispuse de încadrare a lucrărilor în prevederile autorizației de construire nr. 1/221 din data de 11.01.2011, instanța a constatat că, în conformitate cu dispozițiile intimatei, cele două goluri de construcție au fost acoperite și, la acest moment, acea fațadă a imobilului este conformă proiectului tehnic. Ori, față de această împrejurare, instanța de fond a apreciat că petitul cu privire la anularea măsurilor dispuse de încadrare a lucrărilor în prevederile autorizației de construire a rămas fără obiect, din moment ce aceste măsuri au fost deja luate. Mai mult decât atât, instanța a considerat că nu s-ar putea dispune anularea acestei măsuri, prin aceea de a se reveni la situația existentă la momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție, ar fi o dispoziție contrară normelor legale, din moment ce proiectul tehnic nu cuprinde cele două goluri de construcție. Astfel, chiar dacă aceste două goluri nu justifică aplicarea sancțiunii contravenționale și nu ilustrează construirea unui etaj 4 în locul mansardei înscrise în proiectul tehnic, instanța nu poate autoriza existența lor, cu toate că petenta a susținut dificultatea continuării lucrărilor în condițiile actuale, muncitorii fiind nevoiți să transporte materialele de construcție pe scări. Rămâne în sarcina petentei modalitatea în care își va organiza activitatea de edificare a imobilului pe viitor, însă instanța a amintit că această activitate trebuie să se desfășoare conform reglementărilor legale și să respecte autorizațiile ce i-au fost acordate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M. G. solicitând modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul respingerii plângerii contravenționale formulate de către petenta . și menținerea procesului verbal de constatare a contravenției nr. 12/26.10.2012 ca fiind legal și temeinic.
În fapt. Prin hotărârea recurată Judecătoria G. a admis plângerea contravențională formulate de către . și a anulat procesul verbal de contravenție și sancționare a contravențiilor nr. 12/2012 înlăturând și sancțiunea contravențională aplicată în cuantum de 10 000.
Pentru a hotăra astfel instanța de fond a apreciat că deși procesul verbal este legal nu întrunește criteriile de exigență din punct de vedere al temeiniciei.
Consideră că hotărârea pronunțată este netemeinică, instant în mod greșit reținând netemeinicia procesului verbal de contravenție.
Astfel la data încheierii procesului verbal de constatare a contravențiilor nr. 12/.2012 era edificat un etaj la nivelul 4, în locul unei mansarde, la imobilul unde desfășura activități de construire . .
Acest etaj era vizibil în special la fațada laterală nr. 1.
După încheierea procesului verbal . a demolat etajul IV prin forfecarea grinzilor și a stâlpilor.
În urma acestei operațiuni pe fațada nr. 1 se observa o placă de logie care a rămas deasupra etajului 3 și care în proiectul autorizat nu exista.
Pe fațada principală dinspre piață, în realitate este o diferență față de proiectul autorizat în sensul că la etajul IV înspre Căminul de persoane vârstnice apare în plus un perete care maschează o cameră. Pe aceeași fațadă, la parter s-au realizat alte accese decât cele prevăzute în proiectul autorizat.
De asemenea fațada posterioară nu respectă proiectul autorizat, camera mascată nefiind prevăzută în proiect iar la fațada principală cele două geamuri despre care se menționează în hotărârea atacată sunt mascate superficial cu polistiren, cu scopul evident de a fi puse în valoare după terminarea procesului.
Prin întâmpinarea depusă, la data de 11.07.2013, intimata S.C. S. C. SRL, a solicitat respingerea recursului așa cum a fost formulat, cu consecința menținerii sentinței civile nr. 480/2013 pronunțată la data de 16.04.2013 de către Judecătoria G..
În motivare arată că cele expuse în cererea de recurs nu au făcut obiectul vreunei analize a instanței de fond întrucât aceste chestiuni nu au fost ridicate în fața instanței de fond.
Astfel, cu toate că la fața locului s-a deplasat inclusiv un reprezentant al recurentei acesta nu a făcut nici un fel de obiecțiuni raportat la stadiul construcției. Mai mult toate pozele atașate de către recurentă la dosarul cauzei au corespuns întru totul cu stadiul construcției de pe parcursul procesului, lucru constatat de către instanța de fond prin propriile simțuri.
De asemenea, așa cum de altfel a și putut constata instanța de judecată autorizația de construire a fost respectată în totalitate.
Aceste noi afirmații ale recurentei, care de altfel nu pot rămâne decât la nivelul de afirmații neavând nici o trăsătură care să le ridice la nivelul de probe, sunt total nefondate.
În speță se pune problema dacă starea de fapt din momentul constatării contravenției a fost corect și legal reținută de către organul constatator.
Așa cum de altfel au dovedit toate probele din dosarul cauzei, procesul verbal de constatare a contravenției a fost netemeinic. Acesta a reținut că, de fapt construcția ar avea nivelul de înălțime P+4E în timp ce autorizația era emisă pentru nivelul de înălțime P+3E+M. Așa cum a reieșit fără nici un dubiu din probele administrate în dosar construcția nu numai că respecta întrutotul autorizația, dar a rezultat de asemenea interpretarea complet eronată a organului constatator că mansarda ar consta într-un etaj, al patrulea al construcției.
Așa cum a reieșit din deplasarea la fața locului, din actele depuse de însăși recurentă, din măsurătorile efectuate la fața locului de către instanță, din definiția mansardei, acel al patrulea etaj nu avea cum să fie o mansardă, motiv pentru care în mod corect instanța a anulat procesul verbal de constatare a contravenției.
Mai mult, recurenta vine în recurs și pentru prima dată invocă motive pe care nu le-a invocat în fața instanței de fond. Hotărârea acesteia se bazează și pe deplasarea la fața locului din data de 28.03.2013. Cu toate acestea, și cu toate că dezbaterile pe fondul cauzei au fost la data de 16.04.2013 recurenta nu a susținut nici un moment cele indicate prin cererea de recurs. Aceste noi „probe" nu au apărut între momentul în care instanța a rămas în pronunțare și momentul formulării recursului. Acestea, din ceea ce indică recurenta ar fi apărut între momentul încheierii procesului verbal și momentul deplasării la fața locului a instanței.
Prin urmare apreciază că nu se pot invoca aceste aspecte în faza recursului.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului de fond și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În primul rând, calitate procesuală pasivă în cauză nu are P. M. G. prin primar deoarece primăria nu este persoană juridică, neavând astfel capacitate procesuală, ea fiind o structură funcțională care nu are posibilitatea de a sta în instanță. În astfel de litigii calitate și capacitate procesuală are M. G.. Ca atare, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a fost greșit soluționată, iar hotărârea a fost pronunțată în contradictoriu cu o entitate lipsită de capacitate de folosință, respectiv de calitate procesuală pasivă, impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 3 rap. la art. 304 pct. 5 C.pr.civ. anterior, în conformitate cu care se judecă prezenta cauză.
În al doilea rând, trimiterea cauzei spre rejudecare se impune însă și pentru alt motiv de casare prevăzut de art. 312 alin. 3 din Codul de procedură civilă, respectiv pentru că nu este posibilă modificarea hotărârii fiind necesară administrarea unei probe noi, alta decât înscrisurile, care nu poate fi administrată direct în recurs conform art. 305 din Codul de procedură civilă. Mai precis este necesară efectuarea unei expertize în construcții, pentru că oricâte planuri înclinate ar fi văzut instanța de fond cu ocazia cercetării la fața locului și orice măsurători ar fi efectuat, ea nu este organ de specialitate care să se poată pronunța dacă s-a construit un etaj 4 sau o mansardă în lipsa studiilor de inginerie în construcții. Aceasta cu atât mai mult cu cât la dosarul cauzei nu există planșe de proiect, planurile tuturor nivelurilor, ale tuturor fațadelor, secțiunilor sau acoperișului, nu există fotografii clare ale tuturor fațadelor cu indicarea corespondenței în proiect a fațadei respective și nici fotografii din interiorul presupusului etaj 4 sau al presupusei mansarde. Cu alte cuvinte, probele administrate în cauză nu sunt suficiente pentru stabilirea adevărului și singura probă în măsură să elucideze chestiunea în discuție este expertiza în construcții.
În ceea ce privește susținerile intimatei petente referitoare la invocarea pentru prima dată, în recurs, a unor aspecte ce nu au fost analizate de instanța de fond, facem precizarea că potrivit procesului verbal de contravenție nr. 12 din 26.10.2012 aceasta a fost sancționată pentru nerespectarea autorizației de construire în sensul construirii etajului 4 în loc de mansarda autorizată, prin urmare, orice fel de chestiuni legate de această acuzație pot fi puse în discuția contradictorie a părților. Practic recurentul intimat nu a invocat probe noi în recurs ci a făcut afirmații în plus, nesusținute încă de probe, legate de motivele pentru care susține că sancțiunea contravențională s-a aplicat în mod întemeiat.
Având în vedere greșita soluționare a excepției invocate în cauză se impune reluarea în întregime a judecării cauzei, cu precizarea că, potrivit actelor depuse la dosar de intimata petentă în recurs, plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal.
Față de cele de mai sus, tribunalul va admite recursul declarat de M. G. împotriva sentinței civile nr. 480 din 16.04.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei G., pe care o va casa în totalitate și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, Judecătoria G..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de M. G., cu sediul în G., ., jud. Cluj, împotriva sentinței civile nr. 480 din 16.04.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei G., pe care o casează în totalitate și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, Judecătoria G..
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26.11.2014.
Președinte, B. E. | Judecător, I. N. B. | Judecător, S. T. |
Grefier, C. S. |
Red. 2 ex./S.T./D.M.
Jud.fond: D. O.-M.
| ← Suspendare provizorie. Decizia nr. 311/2014. Tribunalul CLUJ | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2372/2014.... → |
|---|
