Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 3641/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3641/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 1144/117/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3641/2014
Ședința publică din data de 07 mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. F.
Grefier: A. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect anulare acte emise de către autoritățile de reglementare, privind pe reclamantul B. C.-L. și pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna din părți.
Procedura îndeplinită, pronunțarea făcându-se fără citarea părților.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 30 aprilie 2014, fiind consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, care fac parte integrantă din prezenta, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 07 mai 2014 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. de mai sus reclamantul B. C. L., a solicitat obligarea pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj, anularea actului administrativ reprezentat de adresa nr._/20.09.2013, emisă de pârâtă prin care i s-a refuzat restituirea taxei de poluare, obligarea pârâtei să îi restituie sumei de 3557 lei reprezentând taxă de poluare pentru autovehicule achitată, reactualizată cu dobânda legală, calculată conform art. 124 C.pr.fiscală, de la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând practica europeană relevantă și arătând motivele pentru care consideră că taxa de poluare este ilegală și discriminatorie, încălcând prevederile art. 90 al TCE.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: certificatul de înmatriculare a autoturismului, cartea de identitate a vehiculului, chitanța de plată a taxei, decizia de calcul a taxei de poluare, contract de vânzare-cumpărare a vehiculului, acte care dovedesc înmatricularea acestuia într-un stat membru UE, corespondența purtată cu pârâta.
Deși legal citată, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj nu a depus întâmpinarea.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Volkswagen tip Polo, cu nr. identificare WVWZZZ5NZTW068428, anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea în România a achitat o taxă de poluare în cuantum de 3557 lei conform chitanței . nr._ la A.F.P. Cluj-N. în data de 22.11.2011 (f. 8).
Considerând nelegală perceperea acestei taxe, reclamantul a solicitat pârâtei restituirea taxei, însă pârâta prin răspunsul comunicat la data de 30.09.2013 sub nr._ a refuzat restituirea taxei (f.7)
Instanța observă că reclamantul contestă, în realitate, compatibilitatea taxei de poluare cu legislația comunitară.
Pe fondul cauzei, instanța constată că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor – unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de 01.07.2008.
Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitate în temeiul OUG 50/2008 în forma astfel cum a fost modificată prin OUG 7/2009, instanța constată că aceasta menționează expres scopul reglementării naționale – limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente. Cu atât mai mult această formă a actului normativ național este deci incompatibilă cu același art.110 TFUE.
În acest sens s-a pronunțat CJUE în cauza N. c. României din 7 iulie 2011, arătând că aceleași considerații (privind incompatibilitatea taxei cu art. 110 TFUE) se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și, respectiv, OUG 117/2009. S-a apreciat de către Curte că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
În ceea ce privește dobânda pretinsă si cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat ca reclamantul a solicitat acordarea dobânzii fiscale.
Instanța apreciază, față de dispozițiile art. 124 C.pr.fiscală, rap. la art. 70 C.pr.fiscală că dobânda fiscală poate fi acordată numai în măsura în care taxa de poluare achitată necuvenit nu este restituită reclamantului în termenul legal de 45 de zile instituit prin Ordinul nr. 1899/22.12.2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal. În aceste condiții, formularea cererii de acordare a dobânzii fiscale la acest moment apare ca fiind prematură, urmând a fi respinsă.
Totuși, față de împrejurarea că pârâta a încasat taxa de poluare achitată necuvenit, taxa fiind percepută cu încălcarea dreptului Uniunii Europene, văzând și statuările CJUE în cauza M. I. împotriva României din 18 aprilie 2013, instanța apreciază că reclamantul este îndreptățit la dobânda legală în materie civilă, calculată începând cu data plății nedatorate, respectiv 22.11.2011 și până la data restituirii efective.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa de poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantului va fi admisă în parte, pârâta urmând a fi obligată să-i restituie reclamantului suma de 3557 lei achitată prin chitanța TS8 nr._ eliberată la data de 22.11.2011, cu dobânda legală calculată la această sumă începând cu data de 22-11-2011 și până la achitarea efectivă și va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale.
În temeiul art. 453 N.C.proc.civ., la solicitarea reclamantului, pârâta va fi obligată, în calitate de parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul B. C. L., cu domiciliul în Cluj-N., ., ., jud. Cluj, în contradictoriu cu parata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ, cu sediul in Cluj-N., P-ța A. I. nr. 19, jud. Cluj.
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 3557 lei achitata prin chitanța . nr._ eliberata la data de 22.11.2011, cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală în materie civilă calculată la această sumă începând cu data de 22.11.2011 și până la data restituirii efective, respingând cererea de obligare a pârâtei la plata dobânzii fiscale.
Obligă pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecata in suma de 300 lei.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 07 mai 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
L. F. A. D.
Red. 4 ex./L.F./D.M./23.05.2014
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
