Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1214/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1214/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 25759/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1214/2013
Ședința publică de la 18 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. C.
Judecător A. B. S.
Judecător A. J. N.
Grefier D. V. S.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe recurent C. I., cu domiciliul în C. . nr.68, ., . cu intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție PA_ îndreptat împotriva sentinței civile nr.2333/18.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct. 2 și urm. Cod procedură civilă.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr.2333/18.02.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ /212/2013 a fost respinsă ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul Chiribeajă I. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de agentul de poliție din cadrul intimatei IPJ C., la 16.09.2012.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ petentul a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._.
În susținerea plângerii arată, în esență, că cele menționate în procesul-verbal nu corespund realității.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/16.09.2012 petentul a fost sancționat cu amnedă în cuantum de 1000 lei în baza art. 1 lit.b și 2 lit. c din Legea 12/1990 rep.
S-a reținut în acest sens faptul că la data de 16.09.2012 ora 9.35 petentul a fost depistat pe ., în apropierea complexului Eden, în timp ce oferea spre țigări în alte locuri decât cele autorizate de Primărie.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza Bosoni v. Franța).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza A. v. România).
În cauză, petentul nu a solicitat administrarea de probe și nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei constatate prin procesul-verbal contestat.
Totodată instanța constată că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului conform art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Pentru considerentele arătate instanța constată că plângerea formulată este nefondată, urmând a fi respinsă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petentul.
Soluția preconizată de recurentul petent este aceea de admitere a recursului, modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contravenție.
În cuprinsul cererii de recurs, nu sunt expuse critici de nelegalitate și netemeinicie ale hotărârii recurate, susținerile recurentului petent vizând doar împrejurarea că a depus plângere cu privire la „ modul de întocmire, racolare a persoanelor care cumpăr, de implicare a unor lucrători în clanuri care oferă spre vânzare bunuri sau obiecte”.
Intimatul-organ constatator nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri în apărare.
Examinând hotărârea recurată, prin prisma criticilor formulate și a incidenței art.304/1 c.pr.civ., Tribunalul constată nefondat recursul.
Prin procesul-verbal . nr._/16.09.2012 petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1000 lei în baza art. 1 lit.b și 2 lit. c din Legea 12/1990 rep.
Pe calea plângerii contravenționale, recurentul petent a contestat legalitatea și temeinicia procesului verbal, prin care a fost sancționată pentru încălcarea disp.art .54 și art.100 pct.2 din OUG.195/2002 R.
În faza de judecată, instanța competentă să soluționeze plângerea are a statua, în condițiile art.34 din OG.2/2001, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, a cărui lipsire de eficiență poate fi dispusă atunci când se constată: 1/inexistența contravenției datorată lipsei elementelor constitutive sau al incidenței vreunei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art.11 din OG.2/2001; 2/ existența unor cauze de nulitate care afectează actul constatator, în consacrarea dată de art.16-17 din actul normativ menționat; 3/ existența unor cauze care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale, dintre cele consacrate de art.13 din legea cadru a contravențiilor.
Judecătorul fondului a făcut o corectă aplicare a normelor juridice incidente în cauză l-a situația faptică astfel cum a fost susținută probator, a determinat corect limitele cadrului procesual din perspectiva părților, dând eficiență disp.art.33 din OG.2/2001.
Fără a mai relua considerentele reținute de instanța de fond în argumentarea soluției de respingere a plângerii, pe care instanța de control judiciar și le însușește, reținem că actul constatator cuprinde mențiunile obligatorii prescrise de art.16-17 OG.2/2001, iar sub aspectul temeiniciei actului constatator, în mod judicios s-a reținut că petentul nu a solicitat administrarea de probe și nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei constatate prin procesul-verbal contestat.
În plus, Tribunalul reține și faptul că procesul verbal a fost semnat de petent fără obiecțiuni. Or, semnarea fără rezerve a procesului verbal de contravenție nu poate avea decât semnificația acordului petentului cu privire la mențiunile consemnate și sancțiunea aplicată de agentul constatator.
Deși semnarea procesului verbal în atare mod nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, persoana sancționată are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară, justificare care în cauză nu a fost argumentată și susținută probator.
Prin prisma art.304/1 c.pr.civ., examinarea cauzei sub toate aspectele relevă că nu există motive care să conducă la lipsirea de eficiență a actului sancționator, fapta reținută în sarcina recurentului-petent întrunește elementele constitutive ale contravenției care este temei al răspunderii, iar sancțiunea – efect al acesteia a fost corect aplicată, cu respectarea principiului legalității și a regulii proporționalității cu gradul de pericol social.
Față de cele ce preced, în temeiul art.312 c.pr.civ., va fi respins recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul promovat de recurent C. I., cu domiciliul în C. . nr.68, ., . cu intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție PA_ îndreptat împotriva sentinței civile nr.2333/18.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18.09.2013.
Președinte: Judecător: Judecător:
E. C. A. B. S. A. J. N.
Grefier:
D. V. S.
Jud.fond D.E.A.
Red.decizie jud.A.J.N.
2 ex./ 8.10.2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 4255/2013. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1200/2013.... → |
|---|
