Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1368/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1368/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 10143/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.1368
Ședința publică de la 02 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. C.
Judecător A. B. S.
Judecător A. J. N.
Grefier D. V. S.
Pe rol judecarea recursurilor în C. administrativ și fiscal privind pe recurent – intimat PREȘEDINTELE C. JUDEȚEAN C., cu sediul în C. . și pe recurent - petent . BUCURESTI, cu sediul ales în C. . nr.8, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție 103/27.03.2012, îndreptat împotriva sentinței civile nr.1398/30.04.2013, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ .
TRIBUNALUL
Asupra recursului de fata constata urmatoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la data de 24.07.2012 sub nr. unic_, după declinare de la Judecătoria C., conform sentinței civile nr._/11.06.2012, petenta S.C. R.&R. S.A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Consiliul Județean C., ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să dispună anularea procesului verbal de contravenție nr. 103/27.03.2012 al intimatului, iar în subsidiar a solicitat reducerea cuantumului amenzii contravenționale. A invocat intervenirea prescripției dreptului de a constata contravenția și de a aplica amenda.
În fapt, petenta arată că decopertarea pământului a fost efectuată probabil de persoane necunoscute, pentru a-și însuși rețelele de telecomunicații din zonă. Mai arată că în cursul anului 2011 a început demersurile pentru a obține autorizarea unor lucrări de edificare a unei noi rețele de telecomunicații fibră optică pe întreaga arie administrativă a mun. Medgidia, însă datorită unor probleme independente de voința petentei, a fost în imposibilitatea de a se autoriza și de a efectua lucrările respective.
Arată că procesul verbal contestat este nul întrucât a fost constatată contravenția și aplicată sancțiunea de către un agent fără competență, lucrările fiind efectuate pe raza mun. Medgidia, intimatul neavând competență în sancționarea contravenției.
Cu privire la prescripția dreptului de a mai aplica sancțiunea contravențională, petenta arată că a cumpărat rețeaua de telecomunicații a S.C. New . de 23.06.2009 pentru mun. Medgidia și alte localități, fiind preluate și autorizațiile emise pentru această societate.
În drept, petentul invocă disp. O.G. 2/2001, Legea 50/1991.
În susținerea plângerii petenta a atașat înscrisuri.
Legal citat, intimatul a depus întâmpinare, prin care a invocat execpția lipsei calității procesual pasive a acestuia, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, arată că în cursul anului 2011 petenta a solicitat intimatului certificate de urbanism pentru efectuarea de noi lucrări, fără a duce toate demersurile până la capăt (obținerea avizelor) în vederea obținerii autorizației. Mai arată că lucrările efectuate de petentă nu se consideră finalizate decât la data efectuării recepției finale, astfel că sancțiunea a fost aplicată în termenul prev. de lege, respectiv 2 ani de la data săvârșirii faptei.
Arată că procesul verbal contestat este întocmit cu respectarea condițiilor legale, și solicită respingerea solicitării petentei de diminuare a amenzii ca neîntemeiată întrucât aceasta a dat dovadă de rea credință.
Acțiune scutitǎ de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 cu modificǎrile ulterioare și a art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 modificatǎ.
Prin sentinta civila nr.1398 din 30.04.2013 pronuntata de Judecatoria Medgidia a fost respinsa ca nefondată, excepția prescripției dreptului de a constata contravenția, invocată de petentă, admisa în parte plângerea contravențională formulată de petenta . BUCURESTI în contradictoriu cu intimatul PREȘEDINTELE C. JUDEȚEAN C., s-a dispus reducerea amenzii aplicate petentei prin procesul verbal de contravenție nr. 103/27.03.2012 de la 100.000 lei la 5.000 lei si s-au menținut celelalte dispoziții ale procesului verbal.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
„Prin procesul-verbal de contravenție ./27.03.2012 al intimatei, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 100.000 lei, pentru că a demarat lucrări de construcție fără autorizație de construire, la obiectivul amplasare rețea de telecomunicații prin cablu fibră optică subterană în intravilanul și extravilanul mun. Medgidia și extravilanul . drumului de exploatare 1.000 în șanțul săpat și rămas neacoperit pe o lungime de aprox. 5 m, în baza art. 26 alin. 2 lit. a din Legea 50/1991. S-a mai reținut în procesul verbal contestat, că pentru lucrările menționate, intimatul a emis certificatul de urbanism nr. 142/21.07.2011.
Cu privire la excepția prescripției dreptului intimatului de a constata și aplica sancțiunea, instanța reține următoarele:
Conform disp. art. 13 alin. 2 din O.G. 2/2001 – în cazul contravențiilor continue, termenul … curge de la data încetării săvârșirii faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp.
Conform Deciziei C.S.J. nr. VII/20.11.2000 – rezultă că faptele considerate contravenții în accepțiunea Legii 50/1991 nu se consumă instantaneu, ci este vorba de fapte a căror durată de săvârșire este evidentă, astfel C.S.J. a stabilit că fapta contravențională trebuie considerată că se comite pe întregul parcurs de edificare a construcției, iar data săvârșirii faptei este data constatării sale.
În dispozitivul Deciziei nr. VII /20.11.2000 a CSJ la punctul 2 se arată „În cazul construcțiilor în curs de executare data săvârșirii faptei este data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate fapta se consideră săvârșită la data terminării construcției.
În motivarea deciziei sus-menționate se specifică „…este evident că în cazul construcțiilor în curs de executare nu poate fi considerată ca dată a săvârșirii faptei decât data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate, data săvârșirii faptei este cea a terminării construcției, moment din care trebuie calculată și curgerea termenului de prescripție prevăzut de art. 26 din legea nr.50/1991”.
Ca urmare a republicării legii 50/1991 art.26 a devenit art.31 și prevede că „Dreptul de a constata și de a aplica amenzile prevăzute la art.26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.”
Decizia CSJ nr. VII/2000 în privința datei comiterii contravențiilor face diferență între construcțiile în curs de executare și cele finalizate, în acest ultim caz data săvârșirii faptei fiind data terminării construcției, dată ce nu este condiționată de obținerea autorizației de construcție și de la care se calculează termenul de prescripție.
Însă Decizia C.S.J. nr. VII/2000 prin care se stabilește data săvârșirii faptei contravenționale prev. de legea nr.50/_, nu contrazice și nu face inaplicabile disp. art. 17 din O.G. 2/2001, în sensul obligativității precizării în cuprinsul procesului verbal a datei comiterii contravenției, astfel cum a fost stabilită prin decizia C.S.J.
În speța de față în procesul verbal contestat este menționată data săvârșirii faptei ca fiind data constatării faptei, respectiv 21.03.2012. Pe de altă parte certificatul de urbanism a fost emis de intimat la solicitarea petentei la data de 21.07.2011.
Având în vedere cele anterior menționate, instanța va respinge ca nefondată excepția prescripției dreptului de a constata fapta contravențională și de a aplica sancțiunea.
Cu privire la legalitatea procesului verbal contestat, instanța reține următoarele: potrivit art. 15 alin. 1 din O.G. 2/2001 contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite in mod generic agenți constatatori.
Conform art. 27 alin. 1 din Legea 50/1991 organele de control ale consiliilor județene și ale primăriilor au obligația de a urmări respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții în cadrul unităților lor administrativ teritoriale, potrivit competențelor de emitere a autorizațiilor de construire/desființare, iar conform art. 27 alin. 4 contravențiile se constată se constată și se sancționează de către organele de control ale consiliului județean, pentru faptele săvârșite pe teritoriul județului respectiv, și, după caz, de către cele ale municipiului București.
Rezultă din cele 2 texte legale amintite că agentul constatator este Consiliul Județean C., președintele consiliului fiind cel căruia îi este înaintat procesul verbal de constatare pentru aplicarea sancțiunii în calitatea sa de reprezentant al organului constatator și având în vedere dispozițiile art. 27 alin. 5 din Legea 50/1991. Instanța, mai reține că petenta s-a adresat intimatului pentru obținerea autorizației de construcție pentru amplasarea rețelei de telecomunicații prin cablu de fibră optică, sens în care a fost emis certificatul de urbanism nr. 142/21.07.2011, și prin urmare sancțiunea în cauză a fost constatată și aplicată de un organ competent.
Conform art. 26 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991 – constituie contravenție executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant.
În privința legalității procesului-verbal de contravenție, acesta, ca act de drept administrativ, este supus unor exigențe legate de respectarea competenței, a formei și a procedurii de emitere a actului, la care se adaugă indicarea corectă a actului normativ aplicabil, cu regimul sancționator aferent.
Sub acest aspect, instanța constată că, în raport de pretinsa stare de fapt reținută de agentul constatator, încadrarea juridică a faptei a fost corect făcută, constatarea contravenției și aplicarea sancțiunii s-au făcut conform disp. art. 27 din Legea 50/1991, iar procesul-verbal de contravenție atacat cuprinde elementele obligatorii prevăzute la art. 16 și 17 din O.G. 2/2001.
Caracterul sancționator și preventiv al amenzii contravenționale imprimă procedurii reglementate de O.G. 2/2001, modificată și completată, caracteristicile procedurii penale, cu care poate fi asimilată, din perspectiva art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În atare situație, „prezumția de nevinovăție” poate funcționa, dar și procesul-verbal se bucură de prezumția de veridicitate, în mod constant reținându-se de instanța europeană „că prezumțiile nu sunt, în principiu, contrare Convenției”, că toate sistemele legale operează cu ajutorul acestora, dar obligă statele să nu depășească o anumită limită.
Abordarea procedurală a nulității absolute a procesului-verbal, se realizează prin analiza neregulilor sesizate nu din perspectiva unei excepții de procedură, ci ca un aspect al fondului procesului.
După cum rezultă și din Recursul în Interesul Legii – Decizia nr. 22/2007 – numai pentru nesocotirea cerințelor expres prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, în care sancțiunea poate fi constatată și din oficiu, intervine nulitatea absolută a procesului-verbal, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor legale privitoare la mențiunile ce trebuie să le cuprindă actul constatator, nulitatea nu poate fi decât relativă, iar lipsirea de eficiență a actului sancționator nu poate opera decât în măsura în care se încearcă și se constată o vătămare care nu poate fi înlaturată decât prin anularea actului.
Dispozițiile art. 17 din O.G. 2/2001 prevăd în mod imperativ cazurile de nulitate absolută a procesului-verbal de contravenție, nulitate care poate fi invocată și din oficiu. Din interpretarea per a contrario, în situația în care se încalcă alte dispoziții de ordin formal prevăzute de actul normativ sunt incidente dispozitiile art. 105 alin. 2 C.proc.civilă, respectiv nulitatea relativă. Pentru a proceda la anularea actului trebuie îndeplinite anumite condiții: actul să fie încheiat cu nerespectarea formelor legale, actul să fi produs părții o vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
Petenta nu a făcut dovada că actul încheiat i-a cauzat o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, acesta având posibilitatea pe calea plângerii contravenționale să invoce orice aspect necesar soluționării plângerii.
Procesul verbal contestat nu a fost semnat de petentă.
În privința temeiniciei procesului-verbal de contravenție, acesta ca act administrativ, face prin el însuși proba situației de fapt reținute de agentul constatator, bucurându-se de o prezumție de legalitate, valabilitate și autenticitate.
Instanța reține că, prin plângerea formulată, petenta nu a contestat decât formal situația de fapt reținută în procesul-verbal contestat.
Conform înscrisurilor depuse la dosar, respectiv certificat de urbanism nr. 142/21.07.2011 eliberat de intimat, rezultă că petenta a început demersurile pentru obținerea autorizației de construire anterior aplicării sancțiunii de către intimat.
Conform disp. art. 26 alin. 2 din Legea 50/1991 – contravenția prev. la art. 26 alin. 1 lit. a din același act normativ, se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 100.000 lei, fără a se face distincție dacă fapta este săvârșită de persoane fizice sau juridice.
Sub aspectul sancțiunii aplicate petentei, instanța, făcând aplicarea disp. art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, în referire la art. 5 alin. 5 coroborat cu art. 21 alin. 3 din același act normativ, apreciază că amenda în cuantum de 100.000 lei, nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, avându-se în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta – contravenții la regimul construcțiilor; modul și mijloacele de săvârșire a acesteia; scopul urmărit; urmarea produsă (decopertarea pe o lungime de 5 m); precum și circumstanțele personale ale contravenientei – a început demersurile necesare obținerii autorizației de construire anterior aplicării sancțiunii.
Conform disp. art. 26 alin. 6 din Legea 50/1991 – în condițiile prezentei legi nu se aplică sancțiunea avertismentului.
Având în vedere aspectele de fapt și de drept reținute, raportat la mențiunile petentei și la probatoriul administrat, instanța reține că, intimatul nu a individualizat în mod corect sancțiunea aplicată, și că nu a arătat în procesul verbal contestat împrejurările de fapt și de drept care au dus la aplicarea unei amenzi în cuantum de 100.000 lei, astfel că va admite în parte plângerea contravențională, și va dispune reducerea amenzii aplicate petentei prin procesul verbal contestat de la 100.000 lei la 5.000 lei, cu menținerea celorlalte dispoziții ale procesului verbal contestat.”
Intimatul Presedintele C. Judetean Constanta a formulat recurs impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Medgidia prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea in parte a hotararii recurate in sensul respingerii plangerii contraventionale in totalitate ca neintemeiate.
In dezvoltarea motivelor de recurs, s-a aratat ca in mod gresit instanta de fond a ajuns la concluzia ca amenda in cuantum de 100.000 lei nu este proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite astfel incat a dispus reducerea amenzii aplicate. Astfel cum chiar si petenta recunoaste, fapta contraventionala ce face obiectul procesului verbal din prezenta cauza nu este singulara, aceasta construind in mod neautorizat cel putin inca 4 turnuri fara autorizatie de construire.
Petenta . a formulat recurs impotriva sentintei civile nr.1398/30.04.2013 solicitan ddesfiintarea sentintei recurate, cu consecinta admiterii pe fond a plangerii contraventionale formulate.
In dezvoltarea motivelor de recurs, a aratat recurenta-petenta ca, cu privire la respingerea exceptiei prescrierii dreptului de a aplica sanctiunea solicita sa se aiba in vedere probatoriul administrat cu privire la prescriptia invocata.
Cu privire la intocmirea procesului verbal de catre un agent constatator fara a detine competenta in materia aplicarii sanctiunilor reglementate de art.26 alin.1 din Leg.50/1991 apreciaza ca subrogarea Prededintelui C. Judetean in dreptul Primarului Municipiului Medgidia contravine prevederilor art.27 alin.3 din Leg.50/1991 .
Solicita recurenta sa se aiba in vedere si faptul ca savarsirea faptei nu este probata de catre intimat.
Examinand hotararea recurata prin prisma motivelor invocate si a dispoz.art.304 ind.1 C., Tribunalul retine ca recursul recurentei-petente este fondat iar recursul recurentului-intimat este nefondat din urmatoarele considerente:
Raspunderea contraventionala a recurentei-petente a fost angajata prin procesul-verbal de contravenție ./27.03.2012 al intimatei, prin care a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 100.000 lei, pentru că a demarat lucrări de construcție fără autorizație de construire, la obiectivul amplasare rețea de telecomunicații prin cablu fibră optică subterană în intravilanul și extravilanul mun. Medgidia și extravilanul . drumului de exploatare 1.000 în șanțul săpat și rămas neacoperit pe o lungime de aprox. 5 m, în baza art. 26 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991. S-a mai reținut în procesul verbal contestat, că pentru lucrările menționate, intimatul a emis certificatul de urbanism nr. 142/21.07.2011.
Criticile expuse de recurentul intimat sunt nefondate, pe de o parte, intrucat in cauza nu este vorba de construirea unui turn fara autorizatie de construire ci a unui sanț de 5 m lungime, iar pe de alta parte, reindividualizarea sanctiunii de catre instanta fondului raportat la fapta retinuta si circumstantele faptei, apare ca legala si temeinica.
Critica recurentei-intimate cu privire la modalitatea de solutionare a exceptiei precrierii dreptului de a aplica sanctiunea are un caracter nefondat, in mod judicios statuand instanta de fond asupra exceptiei prescrierii dreptului de aplicare a sanctiunii data fiind natura lucrarilor.
Insa, in ceea ce priveste critica recurentei-petente cu privire la calitatea intimatei de organ constatator pentru constatarea faptelor prevazute de art.26 din Leg.50/1991, instanta de control judiciar retine ca este intemeiata, din urmatoarele considerente:
In conformitate cu art.15 din OG.2/2001, contravențiile se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute de actul normativ care stabilește și sancționează contravenția,iarprin art.27 alin.3 din Legea nr.50/1991se dispune: ”Contraventiile prevazute la art.26 alin.1, cu exceptia celor de la lit. h-l, se constata si se sanctioneaza de catre compartimentele de specialitate cu atributii de control ale autoritatilor administratiei publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti, orașelor și comunelor pentru faptele savâșite în unitatea lor administrativ teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului București, potrivit competențelor de emitere a autorizațiilor de construire/desființare.”
Potrivit dispozitiilor art.2 din acelasi act normativ, competenta de a elibera autorizatie de construire pentru lucrarile ce se realizeaza in raza unei unitati administrativ teritoriale revine primarului.
In cazul de fata, competenta de a elibera autorizatia de construire pentru retea de telecomunicatii prin cablu cu fibra optica subterana, in extravilanul orasului Medgidia apartine Primarului Medgidia.
Potrivit dispozitiilor art.27 alin.3, competenta de a constata contraventiile si de a aplica sanctiuni revine compartimentelor de specialitate cu atributii de control ale autoritatilor administratiei publice locale, adica, in speta dedusa judecatii, din cadrul Primariei Medgidia. Este o competenta exclusiva, ce nu poate fi delegata.
Presedintele Consilului Judetean, prin compartimentele sale de specialitate, nu se poate subroga in dreptul conferit de lege, in mod exclusiv, autoritatilor locale, de a constata si de a aplica sanctiuni.
In concluzie, instanta de control judiciar constata ca Presedintele C. Judetean nu poate avea calitatea de organ constatator pentru faptele prevazute de art.26 alin.1 lit.a din Leg.50/1991, savarsite in raza teritoriala a unei unitati administrativ-teritoriale, astfel ca procesul verbal contestat este nelegal fiind intocmit de o persoana fara calitate de organ constatator.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, Tribunalul, va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-intimat Presedintele C. Judetean Constanta, va admite recursul formulat de recurenta-petenta ., va modifica in tot hotarea recurata in sensul ca, va admite plangerea contraventionala si va anula procesul verbal nr.103 din 27.03.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de PREȘEDINTELE C. JUDEȚEAN C., îndreptat împotriva sentinței civile nr.1398/30.04.2013, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ .
Admite recursul formulat de recurenta . BUCURESTI.
Modifică în tot hotărârea recurată în sensul că:
Admite plângerea contravențională
Anulează procesul verbal nr.103 din 27.03.2012.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02.10.2013.
Președinte: Judecător: Judecător:
E. C. A. B. S. A. J. N.
Grefier:
D. V. S.
Jud.fond.C.D.
Red.decizie jud.E.C./2 ex./5.12.2013
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1200/2013.... | Pretentii. Sentința nr. 3930/2013. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
