Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1200/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1200/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 6960/256/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1200/2013
Ședința publică de la 18 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. C.
Judecător A. B. S.
Judecător A. J. N.
Grefier D. V. S.
Pe rol judecarea recursului în C. administrativ și fiscal promovat de recurent B. S., cu domiciliul în Medgidia ..7, jud.C., în contradictoriu cu intimat P. M. MEDGIDIA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție Nr.10/01.10.2012, îndreptat împotriva sentinței civile nr.692/04.03.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul personal care se legitimează cu CI . nr._, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct. 2 și urm. Cod procedură civilă.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Recurentul, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri, probe sau excepții de administrat cauzei decât înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, ia act de poziția procesuală a recurentului și nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul pune concluzii de admitere a recursului cu consecința anulării procesului verbal de contravenție.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 692/4.03.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ a fost respinsă ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul B. S. în contradictoriu cu intimatul Primăria M. Medgidia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 10/01.10.2012, intimatul – P. mun. Medgidia a aplicat petentului sancțiunea amenzii în cuantum de 3.000 lei, pentru că nu a salubrizat terenul ce îl folosește, în apropierea malului de nord al Canalului D.-Marea N., în baza art. 96 alin. 1 pct. 10 din O.U.G. 195/2005.
Conform art. 96 alin. 1 din O.U.G. 195/2005 (1)Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 6500 lei (RON) la 7000 lei (RON) pentru persoane fizice, și de la_ lei (RON) la_ lei (RON) pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale: – constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei, pentru persoane fizice, și de la 25.000 lei la 50.000 lei, pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale – pct. 10 – obligația proprietarilor și deținătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a lua măsuri de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau funcțional, în special a celor situate de-a lungul căilor de comunicație rutiere, feroviare și de navigație.
Procesul-verbal nu a fost semnat de contravenient.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de contravenție, acesta, ca act de drept administrativ, este supus unor exigențe legate de respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, precum și de indicarea corectă a actului normativ aplicabil, cu regimul sancționator aferent.
Caracterul sancționator și preventiv al amenzii contravenționale imprimă procedurii reglementate de O.G. 2/2001, modificată și completată, caracteristicile procedurii penale, cu care poate fi asimilată, din perspectiva art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În atare situație, „prezumția de nevinovăție” poate funcționa, dar și procesul-verbal se bucură de prezumția de veridicitate, în mod constant reținându-se de instanța europeană „că prezumțiile nu sunt, în principiu, contrare Convenției”, că toate sistemele legale operează cu ajutorul acestora, dar obligă statele să nu depășească o anumită limită.
Abordarea procedurală a nulității absolute a procesului-verbal, se realizează prin analiza neregulilor sesizate nu din perspectiva unei excepții de procedură, ci ca un aspect al fondului procesului.
După cum rezultă și din Recursul în Interesul Legii – Decizia nr. 22/2007 – numai pentru nesocotirea cerințelor expres prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, în care sancțiunea poate fi constatată și din oficiu, intervine nulitatea absolută a procesului-verbal, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor legale privitoare la mențiunile ce trebuie să le cuprindă actul constatator, nulitatea nu poate fi decât relativă, iar lipsirea de eficiență a actului sancționator nu poate opera decât în măsura în care se încearcă și se constată o vătămare care nu poate fi înlaturată decât prin anularea actului.
Or, instanța reține sub acest aspect că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat de un agent constatator din cadrul autorității, în conformitate cu art. 97 din O.U.G. 195/2005.
Art. 16 prevede obligația agentului constatator de a indica actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, obligație ce a fost respectată de intimat - în procesul verbal contestat.
Dispozițiile art. 17 din O.G. 2/2001 prevăd în mod imperativ cazurile de nulitate absolută a procesului-verbal de contravenție, nulitate care poate fi invocată și din oficiu. Din interpretarea per a contrario, în situația în care se încalcă alte dispoziții de ordin formal prevăzute de actul normativ sunt incidente dispozitiile art. 105 alin. 2 C.proc.civilă, respectiv nulitatea relativă. Pentru a proceda la anularea actului trebuie îndeplinite anumite condiții: actul să fie încheiat cu nerespectarea formelor legale, actul să fi produs părții o vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
Petentul nu a făcut dovada că actul încheiat i-a cauzat o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, acesta având posibilitatea pe calea plângerii contravenționale să invoce orice aspect necesar soluționării plângerii.
Art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 prevede că, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. A.. 3 din textul menționat prevede că, în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază pe deplin respectate dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În privința temeiniciei procesului-verbal de contravenție, trebuie menționat în primul rând că acesta are o dublă natură juridică: act administrativ și act de drept procesual. Ca act administrativ, face prin el însuși proba situației de fapt reținute de agentul constatator, bucurându-se de o prezumție de legalitate, valabilitate și autenticitate.
Sub acest aspect, instanța constată că apărările petentului nu au demonstrat o situație contrară celei reținute în procesul verbal contestat, respectiv, că a salubrizat terenul în cauză.
Referitor la proporționalitatea amenzii aplicate, instanța reține că agentul constatator a aplicat o amendă egală cu minimul special stabilit de textul legal deoarece a apreciat că, raportat la modul de săvârșire a faptei, aceasta are un pericol social redus, dar în limitele prezumate de lege, ținând cont și de rezultatul ce s-ar fi putut produce și scopul urmărit de petentă.
Astfel, instanța apreciază că simpla recomandare de a respecta pe viitor dispozițiile legale nu s-ar dovedi suficientă, din moment ce, din cuprinsul documentelor depuse la dosar de intimat rezultă că petentul avea cunoștință de obligațiile stabilite în sarcina acestuia de intimată. Ca atare, sancțiunea aplicată va fi menținută.
Pentru aceste considerente, apreciind procesul verbal legal și temeinic întocmit, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, petentul a declarat recurs.
Recurentul petent nu formulează punctual critici de nelegalitate și netemeinicie ale sentinței recurate, solicitând admiterea recursului motivat de faptul că „ cele relatate atât în procesul verbal, cât și în hotărârea dată de instață nu sunt adevărate”.
Intimatul-organ constatator nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri în apărare.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate și a disp.art.304/1 c.pr.civ., Tribunalul constată nefondat recursul, în considerarea următoarelor:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 10/01.10.2012, intimatul – P. mun. Medgidia a aplicat petentului sancțiunea amenzii în cuantum de 3.000 lei, pentru că nu a salubrizat terenul ce îl folosește, în apropierea malului de nord al Canalului D.-Marea N., în baza art. 96 alin. 1 pct. 10 din O.U.G. 195/2005.
Pe calea plângerii contravenționale, formulată în considerarea disp.art.31 din OG.2/2001, petentul a contestat procesului verbal, susținând că „ cele relatate în procesul verbal nu sunt adevărate”.
Controlul judiciar relevă că în mod corect, instanța de fond s-a conformat disp.art.34 din OG.2/2001, care prevăd că, „ instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal, și hotărăște asupra sancțiunii (..)”.
Hotărârea recurată suplinește cerințele prescrise de art.261 pct.5 c.pr.civ., instanța de fond a argumentat în fapt și drept soluția de respingere a plângerii deduse judecății.
În mod judicios s-a reținut că, pentru faptele constatate personal de către agenții care întocmesc procesul verbal, acesta se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, adevărat, până la ceea ce instanța de contencios european numește „ o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării, sub toate aspectele”.
Este adevărat că, pe cale jurisprudențială, Curtea Europeană a subliniat în mod repetat faptul că elementul esențial pentru a stabili dacă art.6 paragraf 1 CEDO este aplicabil în latura sa penală este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate.
În speță, sancțiunea principală aplicată petentului este amenda contravențională, sancțiune care nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
Tot pe cale jurisprudențială, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței și a altor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național.
Chiar după pronunțarea hotărârii în cauza A. c.României, doctrina de specialitate și în acord cu ea practica judiciară au statuat că „ în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care poate opera prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapte este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie”.
Prin probele administrate, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție pentru faptele constatate personal de agentul constatator.
Examinarea cauzei sub toate aspectele, prin prisma art.304/1 c.pr.civ., relevă că nu există motive care să conducă la lipsirea de eficiență a actului sancționator, fapta reținută în sarcina petentului este temei al răspunderii contravenționale, iar sancțiunea aplicată, efect al acesteia - a fost corect stabilită și individualizată, cu respectarea principiului legalității.
Față de cele ce preced, în temeiul art.312 c.pr.civ va fi respins, ca nefondat, recursul dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul promovat de recurent B. S., cu domiciliul în Medgidia ..7, jud.C., în contradictoriu cu intimat P. M. MEDGIDIA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție Nr.10/01.10.2012, îndreptat împotriva sentinței civile nr.692/04.03.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18.09.2013.
Președinte: Judecător: Judecător:
E. C. A. B. S. A. J. N.
Grefier:
D. V. S.
Jud.fond C.D.
Red.decizie jud.A.J.N.
2 ex/10.10.2013
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1214/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1368/2013.... → |
|---|
