Pretentii. Sentința nr. 4480/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4480/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 3123/118/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Operator de date cu caracter personal nr. 8470
., C.
Tel. 0241._;_; 0241._; Fax._
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4480
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 28.11.2013
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: I.-L. O.-D.
GREFIER: I. TÖRÖK
Pe rol soluționarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR PRO LEX, cu sediul în sector 2, București, .. 19, . cu pârâtul M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în sector 1, București, ., pârâta G. DE C., cu sediul în C., ., J. C., având ca obiect pretentii.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 19.11.2013, 21.11.2013, 26.11.2013 și la 28.11.2013 când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal de fața constata următoarele :
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta, sub nr._, reclamantul S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR PRO LEX, in numele membrilor de sindicat mentionati in tabelul anexa la cererea introductiva de instanta, în contradictoriu cu pârâtul M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR si pârâta G. DE C., a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții - sa calculeze și să plătească drepturile salariale reprezentând premiul anual aferent anului 2010, cunoscut sub denumirea de ,, al 13 – lea salariu” având în vedere că acest drept a fost prevăzut în legislația în vigoare, pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, cu obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare, reclamantul a arătat, in esenta, că începând cu luna ianuarie 2011, salariații au dreptul legal, conform art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, la încasarea unui premiu anual, pentru activitatea desfășurată, premiu egal cu media salariilor de bază realizate în anul pentru care se face premierea, respectiv anul 2010.
Dreptul la premiu anual s-a născut din lege, respectiv Legea nr. 330/2009, ca un drept subiectiv care conferă titularului prerogativele în virtutea cărora poate pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, în speță al raportului de muncă exercitat, respectiv angajatorului și ordonatorului de credite, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a plăti suma ce reprezintă al 13-lea salariu (premiul anual).
Astfel, în cursul anului 2010, pe perioada cât era incident art. 25 din Legea nr. 330/2009, dreptul la premiul anual este născut, ca un drept aferent raportului de muncă. D. plata lui, executarea acestui drept, era reglementată de legiuitor pentru anul 2011, și anume începând cu luna ianuarie 2011.
Chiar dacă prin noile legi de salarizare, Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, coroborată cu Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul anual nu mai este reglementat, aceste prevederi legale produc efecte doar începând cu anul 2011, respectiv pentru activitatea desfășurată pe anul 2011. La data de 1 ianuarie 2011, dreptul la premiul anual pentru anul 2010 era născut și reprezenta un drept câștigat, atât prin prisma normelor constituționale, cât și a celor internaționale.
A mai aratat că art. 8 din Legea nr. 285/2010, nu poate fi reținut ca temei pentru neacordarea premiului anual aferent anului 2010, iar măsura neacordării premiului anual pentru activitatea desfășurată în cursul anului 2010 este nelegală. Neplata celui de-al 13-lea salariu aferent anului 2010 echivalează cu desconsiderarea principiului neretroactivității legii, consacrat de Codul civil (art. 1 din forma în vigoare la data nașterii dreptului), art. 15 alin. 2 din Constituția României.
Reclamantul a susținut că măsura luată de legiuitor, de neplată a premiului anual aferent anului 2010, încalcă în mod vădit dispoziții ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care privesc protecția proprietății și a salariului ca „bun" în sensul Convenției.
A mai aratat că Legea nr. 285/2010 nu le oferă posibilitatea de a obține despăgubiri pentru privarea de proprietate în cauză și îi lipsește total de contravaloarea premiului anual și în fond a muncii lor, că neplata premiului anual aferent anului 2010, ca drept câștigat și imposibilitatea salariaților de a-și mai recupera vreodată sumele de bani aferente acestui drept au dus la ruperea, în defavoarea salariaților, a justului echilibru ce trebuie păstrat între protecția proprietății și cerințele interesului general. Procedându-se în acest fel, s-a adus atingere chiar substanței dreptului de proprietate al reclamanților, atingere care, în concepția instanței europene, este incompatibilă cu dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. l la Convenție. Sunt citate cauze relevante soluționate de instanța europeană și anume Cauza Lelas împotriva Croației din 20.05.2010, par. 589 și cauza Kechko împotriva Ucrainei din 08.11.2005.
În drept, prevederile art. 25 din Legea nr. 330/2009, a Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii, a Constituției României, Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și a protocoalelor adiționale și Jurisprudența CEDO invocată.
În susținerea acțiunii, au fost depuse la dosar înscrisuri.
Pârâtul M. Administratiei si Internelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
În motivarea excepției, pârâtul a susținut că elaborarea proiectului bugetului de stat este un act ce aparține puterii executive sub aprobarea puterii legislative și nu este un atribut al puterii judecătorești. Ministerul Finanțelor Publice doar întocmește un proiect de buget, la propunerea ordonatorilor principali de credite, iar în cazul de față propunerea trebuie să aparțină Ministerului Justiției.
Parata G. de Coasta a formulat intampinare, invocand exceptia necompetentei functionale a Tribunalului Constanta – Sectia de C. Administrativ in solutionarea cauzei, in ceea ce-l priveste pe reclamantul Z. P., exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant a Sindicatului N. al Politistilor si Vamesilor Pro Lex, solicitand pe fondul cauzei, respingerea cererii ca nefondata.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Cu privire la reclamantul ce nu are calitatea de funcționar public, prin încheierea de ședință din data de 12.11.2013, s-a pus în discuția contradictorie a părților și s-a dispus disjungerea cererii si, constatandu-se natura civila a litigiului, s-a dispus trimiterea dosarului nou format spre competentă soluționare Secției Civile I a Tribunalului C..
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Administratiei si Internelor:
Art. 137 C.pr.civ. obligă instanța să se pronunțe cu prioritate asupra excepțiilor de fond și a celor de procedură ce fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Potrivit obiectului acțiunii și având în vedere motivarea, în fapt și în drept, pe care aceasta se fundamentează, instanța de contencios apreciază că cererea de chemare în judecată a pârâtului M. Administratiei si Internelor are un caracter accesoriu, prin introducerea acestui pârât în proces, urmarindu-se obligarea acestuia la alocarea către ordonatorii secundari, sau după caz, terțiari de credite a fondurilor necesare pentru plata drepturilor salariale solicitate. Prin urmare, reclamanții au în vedere raporturile care subzistă între instituțiile pârâte, ca ordonatori de credite și M. Administratiei si Internelor, ca ordonator secundar de credite.
Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art. 19 lit. a), g), h) și i) din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin. (1) pct. 6¬8, 11 și 13 din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare.
Ținând seama de aceste considerente, instanta retine ca excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Administratiei si Internelor este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Cu privire la exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant a Sindicatului, instanta retine ca de asemenea este neintemeiata, urmand a fi respinsa, intrucat din inscrisurile depuse la dosar rezulta ca S. a fost mandatat de catre membrii acestuia pentru formularea prezentei actiuni, fiind complinite cerintele legale.
Analizand fondul cauzei, instanța reține urmatoarele:
Conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 330/2009, pentru activitatea desfășurată, personalul plătit din fonduri publice beneficiază de un premiu anual, ce va trebui calculat, dupa implinirea perioadei de referinta, prin media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea:
„ART. 25 (1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
(2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.
(3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
(4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.”
Textul de mai sus a fost abrogat incepand cu data de 1 ianuarie 2011 prin Legea 284 din 2010, publicata in MO in data de 28 decembrie 2010, iar in ceea ce priveste al. 4 al acestui articol, efectele aplicarii lui au fost, modificate prin prevederile art. 8 din Legea 285 din 2010, ce prevede salarizarea personalului bugetar in anul 2011, lege care si ea a fost publicata in MO tot in data de 28 decembrie 2010.
Potrivit art. 25 din Legea 330/2009, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care personalul a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate, iar in cazul in care lucratorul a desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare, ori a săvârșit abateri pentru care a fost sancționat disciplinar, premiul anual putea fi redus in tot sau numai in parte. Aceste drepturi, nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
După cum rezultă din prevederile al. 4 ale articolului sus mentionat, plata premiului anual urma să se facă pentru întregul personalul bugetar, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă. In ceea ce priveste al. 4 al acestui articol, efectele aplicarii lui au fost modificate/abrogate prin prevederile art. 8 din Legea 285 din 2010, ce prevede salarizarea personalului bugetar in anul 2011:
„ART. 8 Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.”
Premiul anual pe anul 2010 reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un „bun” în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, dar dispozițiile de lege expuse prevăd, în același timp, doar modalitatea prin care statul urmează să-și execute întru totul această obligație financiară, în forma arătată mai sus, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.
Tribunalul constată că art. 8 din Legea nr. 285/2010 a făcut obiectul controlului de constituționalitate, exercitat în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție, Curtea Constituțională pronunțând decizia nr. 115 din 9 februarie 2012
Prin decizia nr. 115 din 9 februarie 2012, Curtea Constituțională a reținut că legiuitorul, prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pe 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege. Așadar, beneficiul premiului anual pe 2010, care reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, este astfel recunoscut de acesta din urmă, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului / soldei / indemnizației de bază.
De altfel, nici art. 25 alin. (4) teza finală din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, în prezent abrogată, care prevedea acordarea acestui premiu ,,începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acorda premiul”, nu impunea o modalitate de executare uno ictu a obligației de plată, astfel că legiuitorul poate să reglementeze o modalitate de plată eșalonată care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil, pe de o parte, între interesele angajaților în cauză, și, pe de altă parte, interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul actualei crize economice.
Curtea Constituțională a mai reținut că, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, referitoare la instituirea pentru anul 2012 a unor măsuri financiare în domeniul bugetar, creșterea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, dovada că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.
În raport cu dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și față de jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 1995 a Plenului Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 11 aprilie 1995), tribunalul are în vedere faptul că atât dispozitivul, cât și considerentele deciziilor Curții Constituționale sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept, deopotrivă, în cazul deciziilor prin care se constată neconstituționalitatea unor norme, dar și în ipoteza celor prin care se resping obiecții sau excepții de neconstituționalitate, în același sens fiind și Decizia RIL nr.29/12.12.2011 a ÎCCJ (Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 925 din_ ).
Având în vedere faptul că, prin decizia sus-menționată prin care Curtea Constituțională a soluționat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, instanța de contencios constituțional a realizat o verificare a dispozițiilor respective atât din punctul de vedere al compatibilității cu Legea fundamentală (în raport cu criticile formulate), cât și sub aspectul compatibilității cu Convenția europeană a drepturilor omului, tribunalul, raportat la limitele sesizării Curții Constituționale, consideră că instanța constituțională a statuat asupra aptitudinii normei juridice de a respecta in abstracto dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, fără a putea stabili efectele acelei norme pentru fiecare individ sau subiect de drept în parte, atât timp cât acesta este atributul exclusiv al instanțelor judecătorești ce soluționează litigii între destinatari precis determinați ai normei respective, instanțele fiind singurele în măsură să cuantifice in concreto efectele aplicării normei la situația de fapt a speței.
Instanta de contencios are caderea si competența de a realiza o analiză proprie a compatibilității efectelor art.8 din Legea nr. 285/2010 cu prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, raportat la situația de fapt a fiecărei cauze atunci când se invocă circumstanțe personale specifice.
Or, în cauza de față reclamanții nu au invocat astfel de circumstanțe, ci s-au limitat la a invoca în mod obiectiv neconcordanța dintre dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 cu prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale astfel încât și sub acest aspect constatările Curții Constituționale realizate prin decizia nr. 115 din 09.02.2012 capătă caracter obligatoriu pentru instanță.
Referitor la principiul neretroactivității, având în vedere caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, precum și al considerentelor acestora, în limitele controlului de constituționalitate, tribunalul nu este în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății. Neretroactivitatea art. 8 din Legea nr. 285/2010 în raport cu art. 25 din Legea nr. 330/2009 a fost deja constatată prin decizia Curții Constituționale anterior menționată, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată.
În baza considerentelor expuse, în acord și cu decizia Curții Constituționale sus-menționată, instanta retine că dreptul solicitat nu le-a fost negat reclamanților prin noua reglementare (art. 8), ci Statul, în calitate de debitor al acestei obligații, a modificat modalitatea de executare a acestei obligații, aflată, de altfel, în derulare, aceasta solutie fiind în acord și cu statuările CEDO (Hotărârea din 8 noiembrie 2005, cauza Kechko împ. Ungariei), potrivit cărora „Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii (n.n. – plătite din fonduri publice angajaților săi), adoptând în acest sens modificările legislative corespunzătoare”.
În baza considerentelor de fapt și de drept expuse, se va respinge cererea reclamanților ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, ca nefondată.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MAI, ca nefondată.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR PRO LEX, cu sediul în sector 2, București, .. 19, . cu pârâtul M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în sector 1, București, ., pârâta G. DE C., cu sediul în C., ., J. C., ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședința publică din 28.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I.-L. O.-D. I. TÖRÖK
Tehnored. I.-L. O.-D./ 5 ex./24.02.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 4764/2013. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1375/2013.... → |
|---|
