Pretentii. Sentința nr. 4496/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4496/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 5129/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4496/CA
Ședința publică din 29.11.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. L. N.
GREFIER - M. G.
Pe rol, soluționarea acțiunii promovată de reclamant B. I., cu domiciliul în C., ., județ C., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. prin A.J.F.P. C., cu sediul în C., . nr. 18, județ C. și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. P. MEDIU, cu sediul în București, .. 294 Corp A, sector 6, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică când instanța a dispus strigarea cauzei la ordine, se prezintă reclamantul prin av. M. S., în baza împuternicirii pe care o depune la acest termen de judecată, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este nelegal îndeplinită cu recurentul prin restituirea dovezii de citare cu mențiunea „stradă necunoscută”.
În referatul făcut asupra cauzei, grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Instanța, constată procedura legal îndeplinită cu reclamantul prin prezența în instanță a apărătorului ales.
Văzând dispozițiile art. 131 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, instanța se declară competentă, din punct de vedere general, material și teritorial, să soluționeze cauza în temeiul art. 95 pct. 1 lit. a N.C.P.C., art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Față de obiectul cauzei apreciază că nu este necesar aplicarea dispozițiilor art. 238 N.C.P.C. privind durata examinării procesului și art. 239 N.C.P.C. privind modalitatea procedurii de administrare probe.
Instanța, constată că s-a formulat cerere de chemare în garanție a A.F.M- ului și pune în discuție admisibilitatea cererii de chemare în garanție.
Apărătorul ales al reclamantului formulează concluzii de admiterea cererii de admisibilitate a cererii de chemare în garanție.
Instanța, încuviințează în principiu cererea de chemare în garanție, față de întâmpinare și de răspunsul la întâmpinare apreciază că nu este necesar acordarea unui termen prevăzut de art. 74 N.C.P.C., încuviințează probele deja depuse la dosar, deschide dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul prin apărătorul ales formulează concluzii de admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și prezentată. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, declară terminată cercetarea judecătorească și rămâne în pronunțare asupra fondului.
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr. _ reclamantul B. I. a chemat judecată pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C.solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea să restituie suma de 2.360 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și dobândă aferentă începând cu data plății, cu cheltuieli de judecată.
Arată reclamantul că taxa este ilegală, fiind percepută în baza unor texte legale inaplicabile în dreptul intern.
Susține reclamantul că taxa pe poluare este contrară art. 90 din TCE, introducând un regim fiscal discriminatoriu pentru autoturismele aduse în România din comunitatea europeană, în condițiile în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență si acestea sunt practic reînmatriculate.
Legal citată în cauză, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că organul fiscal are o competență limitată exclusiv pentru cazurile prevăzute de art. 7 și 12 din legea nr. 9/2012, astfel restituirea taxei motivată pe principiul priorității dreptului comunitar nu intră în competența sa.
Totodată, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, solicitând ca, în situația în care pârâta ar cădea în pretenții, să fie obligată chemata în garanție la plata sumei solicitate de reclamant.
Au fost depuse la dosar înscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Reclamantul a achiziționat în anul 2013 un autorurism marca MERCEDES BENZ, . șasiu WDC1641251A23800, pentru care a achitat suma de 2.360 lei cu titlu de taxă pentru emisii poluante, potrivit chitanței .>TS9 nr._/22.02.2013.
Potrivit art. 8 alin.1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Potrivit art. 18 alin.1, 2 și 3 din Legea nr. 554/2004 instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă; instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății, iar în cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
Problema de drept care se pune in cauză este dacă legislația internă potrivit căreia reclamanta ar datora taxa pentru emisii poluante este compatibilă cu prevederile legislației comunitare.
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogată O.U.G. nr. 50/2008 și înlăturată discriminarea constatată, prevăzându-se în art. 4 al Legii nr. 9/2012:
(1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus însă suspendarea până la data de 01.01.2013, aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
În raport de chiar motivarea prezentată în cererea introductivă de instanță se reține în situația de speță că autoturismul pentru care se solicită înmatricularea a mai fost înmatriculat în alt stat comunitar, fiind vorba despre un autoturism rulat, care urmează a se înmatricula în România.
Deși aplicarea dispozițiilor art. 4 al.2 din legea 9/2012, a fost suspendată până la data de 01.01.2013 potrivit OUG 1/2012, se observă că la data formulării cererii de înmatriculare, respectiv 24.01.2013, efectele suspensive edictate de prevederile legale menționate încetaseră.
Prin încetarea efectelor suspensive ale OUG 1/2012, taxa pentru emisiile poluante pentru autoturisme și autovehicule, se plătește potrivit dispozițiilor anterior menționate, cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori produse în România.
În speță, investirea instanței de judecata vizează lămurirea faptului dacă taxa de poluare instituită cu ocazia înmatriculării, a cărei plată este prevăzută cu titlu obligatoriu de actul normativ anterior menționat, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, paragraful 1, aspect ce urmează a fi analizat și din perspectiva prevederilor art.11 și 148 alin.2 din Constituția României, a Legii nr.157/2005, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
Potrivit art. 110 (fost 90) par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Astfel, în raport cu prevederea invocată de către reclamantă – art.110 (fost 90) TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurentă, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fată de produsele provenind din alte state membre.
CJCE a statuat că articolul trebuie interpretat în sens larg, astfel încât să se permită includerea tuturor procedurilor fiscale care ar aduce atingere, în mod direct sau indirect, egalității de tratament între produsele naționale și cele importate. Interdicția pe care o stabilește acest articol trebuie aplicată, prin urmare, de fiecare dată când o prelevare fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
Este de reținut faptul că nu există nici o dispoziție a dreptului UE care să interzică statelor membre să instituie un sistem general de impozite interne aplicate potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele. Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru ar impune o taxă autovehiculelor importate, articolul 110 TFUE va însemna că regimul fiscal în cauză nu trebuie să discrimineze aceste vehicule prin favorizarea, direct sau indirect, a vehiculelor produse în acel stat membru.
Din economia textelor redate mai sus, rezultă însă că taxa de înmatriculare se datorează atât pentru autoturismele noi, ca și pentru cele rulate, pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, situație în care se apreciază că nu poate fi reținută existenta unei diferențe de aplicare a acesteia.
Având în vedere cele analizate se apreciază că în speță, nu mai exista o discriminare dupa 1 ianuarie 2013, rezultată din faptul ca reclamantul, ce a achiziționat vehicul rulat înmatriculat anterior într-un alt stat membru este obligat a plăti taxa de poluare pentru prima înmatriculare, în condițiile în care, taxa de poluare pentru prima înmatriculare este datorată și de către cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România.
Față de aceste considerente, în raport și de textele normative reținute și cu natura taxei contestate, precum și cu disp.art.1 si 18 din Lg.nr.554/2004, se apreciază că acțiunea promovată de către reclamant este nefondată și pe cale de consecință se va dispune respingerea acesteia.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, acțiunea promovată de reclamant B. I., cu domiciliul în C., ., județ C., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. prin A.J.F.P. C., cu sediul în C., . nr. 18, județ C. și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. P. MEDIU, cu sediul în București, .. 294 Corp A, sector 6.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.11.2013
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. L. N. M. G.
tehnored.jud.A.L.N./20.12.2013
5 ex.
emis 3 .>
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 4492/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Încheierea nr. 522/2013. Tribunalul... → |
|---|
