Pretentii. Sentința nr. 4689/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4689/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 4916/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4689/CA
Ședința publică din 13.12 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. L. N.
GREFIER - M. G.
Pe rol soluționarea cauzei promovată de reclamanta M. T. TRADE SRL, cu sediul în C., ., ., apt.28, județ C., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - A.J.F.P. C., cu sediul în C., . nr. 18 și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA FONDULUI P. MEDIU, cu sediul în București, .. 294, Corp A, sector 6, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică când instanța a dispus strigarea cauzei la ordine se prezintă reclamanta prin av. S. S., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsă fiind pârâta și chemata în garanție..
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 155 N.C.P.C.
În referatul asupra cauzei, grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Văzând dispozițiile art. 131 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, instanța se declară competentă, din punct de vedere general, material și teritorial, să soluționeze cauza în temeiul art. 95 pct. 1 lit.a NCPC. și art. 10 din Legea nr. 9/2012.
Față de obiectul cererii și probatoriul ce urmează a fi administrat, instanța apreciază că nu este necesar aplicarea dispozițiilor art. 238 N.C.P.C. privind durata examinării procesului și art. 239 N.C.P.C. privind modalitatea procedurii de administrare probe.
Constată că s-a formulat cerere de chemare în garanție, o încuviințează și acordă cuvântul asupra admisibilității cererii de chemare în garanție.
Reclamanta prin reprezentant formulează concluzii de admiterea cererii.
Instanța, constată admisibilă cererea de chemare în garanție, apreciază că nu este necesar acordarea unui termen pentru formulare apărări vizavi de această cerere, având în vedere că părțile au formulat apărări în acest sens, declară terminată cercetarea procesului, deschide dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantei depune la dosar concluzii scrise și formulează concluzii de admiterea cererii astfel cum a fost formulată, restituirea sumei de 5.677 lei reprezentând taxă înmatriculare auto și plata dobânzii în materie fiscală de la data încasării taxei până la data restituirii ei. Solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare pe fond.
INSTANȚA,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. – Secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. _ , reclamanta M. T. TRADE SRL, a chemat în judecată DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - A.J.F.P. C. solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5.677 lei achitată cu titlu de taxă pe emisii poluante.
În motivarea demersului judiciar, reclamantul arată că a achiziționat un autoturismul marca VOLKSWAGEN , . WV2ZZZ2KZ9X101929 ce fusese înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene, iar înmatricularea în România i-a fost condiționată de plata taxei pentru emisiile poluante instituită prin Legea nr.9/2012.
Reclamantul a formulat cerere de restituire a taxei pe poluare iar pârâta a răspuns negativ, printr-un exces de putere publică.
Arată reclamantul că în cauză a urmat procedura prealabilă, formulând cerere de restituire a taxei pe poluare si contestație administrativă împotriva răspunsului primit.
În ceea ce privește ilegalitatea taxei pe poluare prin raportare la dreptul comunitar, arată că aceasta a fost constatată de CJUE în cauzele T. și N..
Totodată, reclamantul invocă principiul priorității dreptului comunitar față de cel național și principiul nediscriminării, făcând trimitere la jurisprudența CJUE (cauzele T. și N.). Taxele cu efect echivalent este necesar să fie restituite in integrum și ab origine, așadar din momentul în care sunt ilicite.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii 554/2004.
Legal citată, pârâta nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri în apărare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul este proprietarul autovehiculului marca VOLKSWAGEN , . WV2ZZZ2KZ9X101929, înmatriculată anterior, la data de 24.04.2009 în Republica Federală Germania, stat membru al Uniunii Europene.
P. înmatricularea în România a acestui autoturism, reclamantul a plătit taxa pentru emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012, în sumă de 5.677 lei, chitanței .>TS9 nr._/13.03.2013 emisă de către A.F.P. C..
Reclamantul a formulat cerere de returnare integrală a taxei la data de 28.02.2013, pârâta însă a respins cererea.
Cenzura actului administrativ atipic – refuzul pretins a fi nejustificat al autorității administrative de a proceda restituirea la sumei de 5.677 lei reprezentând taxă emisii poluante, se va realiza de instanță în considerarea legislației sub imperiul căreia a fost emis.
Prin Legea nr.9/2012 a fost abrogată O.U.G.50/2008.
Intervenția legislativă a fost justificată pentru a da curs Hotărârilor pronunțate de C.J.U.E. în cauzele „T. c.României” și „N. c.României”, prin care s-a statuat, în esență că, regimul de impozitare prevăzut de OUG.50/2008 nu instituie o discriminare directă, dar un impozit intern astfel cum este reglementat prin OUG.50/2008, poate fi direct discriminatoriu prin efectele sale, descurajând importurile de autovehicule.
Sfera subiecților impunerii și situațiile în care le incumbă obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante au fost stabilite prin noul act normativ.
Potrivit art.4 al Legii nr.9/2012:
„(1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus însă suspendarea până la data de 01.01.2013, aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. Contrar susținerilor reclamantului care pretinde că s-a adresat organului fiscal cu cerere de restituire a taxei impusă de prevederile Lg.9/2012, cu modificarea adusă prin OUG.1/2012, instanța constată că atât la data la care s-au născut raporturile juridice de drept fiscal (respectiv 25.01.2013 - data emiterii deciziei de calcul a taxei), cât și la data la care a fost exprimat refuzul de restituire a taxei achitate la 5.02.2013, efectele suspensive edictate de prevederile OUG.1/2012, încetaseră.
Prin încetarea efectelor suspensive ale OUG 1/2012, taxa pentru emisiile poluante pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori produse în România
Prin art. 6 al Legii nr.9/2012 – cu trimitere la anexe, au fost determinate elementele pe baza cărora se determină suma de plată.
Modalitatea de calcul a taxei pentru emisii poluante este unitară pentru situațiile la care acesta se achită, calculul fiind identic, indiferent dacă va fi achitată la momentul primei înmatriculări în România (fără distincție între un autovehicul produs în țară sau în străinătate ori dacă este vechi sau nou) sau la momentul transcrierii dreptului de proprietate a autovehiculelor și pentru care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante.
Sub acest aspect, practic nu se mai poate reține că Legea nr.9/2012 ar avea un efect indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale, fiind practic înlăturată neconformitatea constată de C.J.U.E prin hotărârile date în cauzele T. și N. c.României.
Nu se verifică nici susținerea reclamantului potrivit cu care taxa impusă prin Legea nr.9/2012 nu ar fi conformă cu art.25 și art.28 din TCE/ actual art.30, 34-36 din TFUE.
Potrivit art.30 din TFUE (ex-articol 25 din TCE), între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent, interdicție care se aplică și taxelor vamale cu caracter fiscal.
Articolele 34 -35 din TFUE (ex-art. 28, 29 TCE) se referă la importurile, respectiv exporturile din interiorul UE și interzic „restricțiile cantitative și oricare alte măsuri cu efect echivalent” între statele membre, în vreme ce articolul 36 TFUE prevede derogări de la libertățile aferente pieței interne stabilite prin articolele 34 și 35 TFUE, în cazurile justificate din anumite motive specifice.
Dispozițiile menționate au, practic, rol de mecanism de siguranță, care garantează verificarea compatibilității cu legislația UE a oricărui obstacol în calea comerțului din piața internă, iar reglementările specifice care pot aduce atingere pieței interne, cum ar fi prevederile fiscale ale articolului 110 T.F.U.E., prevalează asupra dispozițiilor generale ale articolelor 34-36 T.F.U.E.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de „taxă cu efect echivalent”, constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, „oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia”, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Art.110 din TFUE (fost art.90 din Tratatul Comunității Europene) prevede că „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
În jurisprudența referitoare la art.90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține incidența acestui text, respectiv: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și cele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Sub aspectul analizat, practic nu se mai poate reține că Legea nr.9/2012 ar avea un efect indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale, fiind practic înlăturată neconformitatea constată de C.J.U.E prin hotărârile date în cauzele T. și N. c.României.
Nu se poate susține, de plano, că prin instituirea unei taxe de înmatriculare sunt încălcate disp.art.30,34-36 din TFUE, concluzie susținută și de Comunicarea Comisiei Europei către Parlamentul European, Consiliul și Comitetul Economic și Social European din 14.12.2012, în considerarea căruia în legislația internă a fost adoptată OUG 9/2013 privind timbrul de mediu.
În cuprinsul Comunicării, Comisia identifică bunele practici propuse statelor membre spre a fi aplicate pe termen scurt, la pct.2 din „ Concluzii și măsuri subsecvente” fiind menționat:
„P. a evita dubla impunere și „supraimpozitarea” în cazul în care cetățenii transferă definitiv un autoturism dintr-un stat membru în altul, statele membre care au aplicat inițial taxa de înmatriculare ar trebui cel puțin să acorde o rambursare parțială a taxei ținând cont de deprecierea autoturismului, indiferent dacă statul membru de destinație prevede sau nu o scutire de la plata taxei de înmatriculare, dacă este cazul”.
În condițiile în care, în prezent, 18 dintre statele membre percep taxe de înmatriculare pentru vehicule și în afara Directivei 83/182/CEE – care prevede scutiri de taxe pentru introducerea temporară a unui autovehicul rutier dintr-un stat membru în altul, nefiind adoptată legislație secundară în domeniu, însăși instituțiile europene admit că statele membre sunt libere să aplice în cazul autoturismelor alte taxe decât TVA, atâta timp cât aceste taxe sunt în conformitate cu principiile generale ale legislației Uniunii Europene.
Concluzionând, nu se poate susține cu temei, că prin taxa consacrată prin Legea nr.9/2012(după încetarea efectelor suspensive ale OUG.1/2012), s-au instituit restricții cantitative/măsuri cu caracter echivalent sau că ar avea un caracter direct sau indirect discriminatoriu, în accepțiunea dată de art.30, 34-36 și art.110 TFUE.
Invocarea nerespectării principiului „poluatorul plătește”, respectiv cea privitoare la aplicarea diferită a legii unor situații juridice identice nu conferă taxei un caracter discriminatoriu, în accepțiunea normelor comunitare sus menționate. Criticile sub acest aspect puteau fi valorificate doar prin prisma unei eventuale neconformități a Legii nr.9/2012 cu dispozițiile Legii fundamentale (neconformitate care nu a fost invocată), ipoteză în care singura abilitată a se pronunța era instanța de contencios constituțional.
P. considerentele ce preced, acțiunea și cererea de chemare în garanție vor fi respinse.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea reclamanta M. T. TRADE SRL, cu sediul în C., ., ., apt.28, județ C., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - A.J.F.P. C., cu sediul în C., . nr. 18 și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA FONDULUI P. MEDIU, cu sediul în București, .. 294, Corp A, sector 6.
Respinge cererea de chemare în garanție.
Obligă pârâta la plata sumei de 1039,3 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. L. N. M. G.
tehnored.jud.A.L.N./21.03.2014
5 ex.
emis 3 .>
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2621/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1141/2013. Tribunalul... → |
|---|
