Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1847/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1847/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 3601/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 1847
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
JUDECĂTOR A. L. N.
JUDECĂTOR L. I. O. D.
GREFIER A. N.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurentul T. G., domiciliat în C., .. 63, ., ., în contradictoriu cu intimatul I. C. SERVICIUL RUTIER C., cu sediul în C., județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 7731/30.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul personal – legitimat cu CI . nr._, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat și excepții de invocat, instanța constată dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul depune la dosarul cauzei note scrise și formulează concluzii de admitere a recursului, în sensul anulării procesului verbal de contravenție. În subsidiar solicită transformarea sancțiunii în avertisment.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr.7731/30.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul T. G. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la 28.01.2013 de agentul de poliție rutieră din cadrul I. C..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 28.01.2013, petentul T. G. a fost sancționat întrucât, în ziua de 28.01.2013, în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_ în mun. C., ./ . acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii pe trecerea de pietoni semnalizată prin indicator și marcaj pietonal, fapta fiind prevăzută și sancționată de art. 100 alin. 3 lit.b) raportat la art. 1 1 1 alin. l, lit.c) din O.U.G 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice.
Se reține că procesul verbal de contravenție respectă prevederile OG 2/2001 rep, fiind semnat personal de către contravenient, fără obiecțiuni .
Prin procesul verbal de contravenție s-a reținut în sarcina petentului comiterea contravenției prevăzute la art. 100 alin.3 lit.b) din OUG nr.195/2002 raportat la art.135 lit.h) din HG nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr.195/2002, constând în neacordarea priorității de trecere unui grup de pietoni angajați în traversarea regulamentara a dramului public.
Conform art. 101 alin.3 lit.b) din ordonanța, contravenția enunțata se sancționează cu amenda prevăzuta în clasa a II -a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării
exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioada de 30 de zile, iar potrivit art. 111 alin.2 lit.c) se dispune si măsura tehnico - administrativa a reținerii permisului de conducere.
Deși de lege lata nu este stabilită în mod expres natura juridică a procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii contravenționale, Ordonanța Guvernului nr.2/2001 limitându-se a arăta, în art. 15, alin.(l) că acesta este actul „încheiat de persoanele anume prevazute in actul normative care stabileste si sanctioneaza contraventia, denumite in mod generic agenti constatatori, opinia majoritara a doctrinei si practicii judiciare este in sensul ca acesta este un act administrative, deoarece reprezinta o manifestare de vointa cu caracter unilateral a unui organ administrativ, emis in temeiul puterii publice cu scopul de a produce efecte juridice.Fiind act administrativ, procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale are forța probantă a unui astfel de act, beneficiind de prezumția de legalitate și temeinicie
Avand in vedere acest aspect și raportul întocmit în data de 11.03.2013, rezultă că, în cauză a fost dovedită săvârșirea de către petent a contravenției prevăzute de art.100 alin.3 lit.b) din OUG nr. 195/2002, iar prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată prin proba testimonială administrată la solicitarea petentei, calificată de instanță ca subiectivă și nesusținută de întregul material probator administrat în cauză . .
In ceea ce privește motivele de nulitate absolută ale procesului-verbal, prevăzute expres de art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, nici unul dintre acestea nu poate fi reținut în cauză, întrucât procesul-verbal atacat conține toate mențiunile obligatorii și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale minore ca gravitate, dar extrem de numeroase. Sarcina probei în procedura soluționării plângerii contravenționale revine contravenientului, iar nu agentului constatator, prin exercitarea plângerii contravenționale cel dintâi supunând instanței legalitatea și temeinicia procesului-verbal, motivele de nelegalitate putând fi analizate de instanță din oficiu, chiar în lipsa invocării unor astfel de motive, petentul având posibilitatea să administreze probe sub aspectul temeiniciei actului sancționator ,al situației de fapt expuse, mențiunile inserate sub acest aspect având valoarea unei dovezi depline până la proba contrară, prin prisma autorității cu care agentul constatator a fost învestit de stat.
împrejurarea că sarcina probei revine petentului sancționat contravențional nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție asimilabilă dreptului penal, întrucât plângerea presupune o judecată contradictorie, cu toate garanțiile procesuale care decurg din aceasta.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța reține că aceasta corespunde cerințelor prevăzute de actul normativ, astfel că și sub aspectul temeiniciei procesul-verbal atacat corespunde exigențelor în materie, și dată fiind pericolul ridicat al faptei comise de petent nu există temeiuri de înlocuire a sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
Pentru considerentele expuse, instanța respinge plângerea contravențională .
Împotriva acestei hotărârii, în termen legal, a declarat recurs petentul.
Recurentul petent nu expune critici de nelegalitate și netemenicie ale hotărârii recurate ci în concluziile orale susținute și în notele scrise depuse la dosarul cauzei reia criticile pe care înțelege să le aducă procesului verbal contestat.
Astfel, recurentul susține că cele consemnate de agentul de poliție rutieră în cuprinsul procesului verbal nu corespund realității, că în lipsa unei înregistrări video se impune lipirea de eficiență a actului sancționator.
În subsidiar, recurentul solicită înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertismentul, invocând faptul că este reprezentant al unei instituții bancare, condiție profesională din care permisul de conducere îi este esențial pentru îndeplinirea obligațiilor la locul de muncă.
Legal citat, intimatul petent nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri în apărare.
Examinând hotărârea recurată, prin prisma disp.art.304/1 c.pr.civ., Tribunalul constată nefondat recursul dedus spre soluționare.
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 28.01.2013, petentul T. G. a fost sancționat întrucât, în ziua de 28.01.2013, în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_ în mun. C., ./ . acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii pe trecerea de pietoni semnalizată prin indicator și marcaj pietonal, fapta fiind prevăzută și sancționată de art. 100 alin. 3 lit.b) raportat la art. 1 1 1 alin. l, lit.c) din O.U.G 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice.
Controlul judiciar relevă că în mod corect, instanța de fond s-a conformat disp.art.34 din OG.2/2001, care prevăd că, „ instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal, și hotărăște asupra sancțiunii (..)”.
Judecătorul fondului a făcut o corectă apreciere a probațiunii administrate în cauză, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, cu respectarea disp.art.261 pct.5 c.pr.civ., fiind prezentate în cuprinsul sentinței, motivele de fapt și drept care i-au format convingerea în pronunțarea soluției de respingere a plângerii, argumente pe care instanța de control judiciar, fără a le relua în motivarea deciziei, și le însușește.
Fapta a fost constată personal de agentul de poliție rutieră care a și întocmit procesul verbal pe care petentul l-a semnat, fără obiecțiuni.
Pentru faptele constatate personal de către agenții care întocmesc procesul verbal, acesta se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, adevărat, până la ceea ce instanța de contencios european numește „ o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării, sub toate aspectele”.
Este adevărat că, pe cale jurisprudențială, Curtea Europeană a subliniat în mod repetat faptul că elementul esențial pentru a stabili dacă art.6 paragraf 1 CEDO este aplicabil în latura sa penală este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate.
În speță, sancțiunea principală aplicată petentului este amenda contravențională, sancțiune care nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
Tot pe cale jurisprudențială, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței și a altor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național.
Chiar după pronunțarea hotărârii în cauza A. c.României, doctrina de specialitate și în acord cu ea practica judiciară au statuat că „ în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care poate opera prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapte este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsă”.
Controlul judiciar relevă că în cauză judecătorul fondului a analizat plângerea dedusă spre soluționare, a reținut în mod judicios că nu a fost administrat nici un mijloc de dovadă care să răstoarne prezumția de veridicitate și temeinicie a procesului verbal prin care a fost constatată fapta contravențională și a respins plângerea prin hotărârea în cuprinsul căreia a expus, potrivit art.261 pct.5 c.pr.civ., motivele care i-au format convingerea în pronunțarea soluției. Pe calea plângerii contravenționale, formulată în considerarea disp.art.31 din OG.2/2001, petentul a contestat procesului verbal.
În mod corect, instanța de fond a reținut că fapta săvârșită de petent întrunește elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat petentul, iar sancțiunile au fost corect individualizate.
Solicitarea recurentului petent de înlăturare a sancțiunii complementare nu poate fi primită.
Amenda contravențională și avertismentul sunt sancțiuni contravenționale principale, după cum se dispune prin art.6 alin.1 din OG.2/2001, iar înlocuirea amenzii cu avertismentul este permisă de art.7 alin.3 din actul normativ menționat.
Sancțiunile complementare prevăzute în legislația privind circulația pe drumurile publice nu pot fi înlocuite printr-o sancțiune principală, respectiv avertisment.
Dacă fapta de neconformare la normele prescrise de legislația rutieră este temei al răspunderii contravenționale, sancțiunile sunt efect al acesteia și sunt consacrate de legiuitor tocmai pentru a constitui un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Nu s-ar putea susține cu temei că nesocotirea normelor ce reglementează circulația rutieră este o faptă de natură a nu produce rezultate periculoase, ci dimpotrivă, prezintă un risc substanțial și nejustificat al apariției unor vătămări a valorilor sociale.
Examinarea cauzei sub toate aspectele, prin prisma art.304/1 c.pr.civ. relevă faptul că nu există motive care să conducă la lipsirea de eficiență a actului sancționator, câtă vreme procesul verbal cuprinde mențiunile obligatorii prescrise de art.17 din OG.2/2001, fapta reținută în sarcina recurentului petent întrunește elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat, iar sancțiunea a fost corect individualizată, cu respectarea principiului legalității.
Față de cele ce preced, în temeiul art.312 c.pr.civ., va fi respins recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat de recurentul T. G., domiciliat în C., .. 63, ., ., județ C., în contradictoriu cu intimatul I. C. SERVICIUL RUTIER C., cu sediul în C., județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 7731/30.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.11.2013.
Președinte, Judecător Judecător,
A. J. N. A. L. N. L. I. O. D.
GREFIER,
A. N.
Jud.fond B. D.T.
Tehnored.jud.A. N.
2 ex./ 11.12.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1970/2013. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1324/2013.... → |
|---|
