Anulare act administrativ. Sentința nr. 2551/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2551/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 4618/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2551
Ședința publică de la 06 NOIEMBRIE 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. MOȚÎRLICHIE
GREFIER: I. TÖRÖK
Pe rol soluționarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta Z. E. STELUȚA, cu domiciliul ales la C. Av C., în București, Calea Moșilor. Nr. 235, ., ., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. – SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC TECHIRGHIOL, cu sediul în C., ., nr. 18, J. C., pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, având ca obiect anulare act administrativ – CHITANȚA NR. TS3B NR._/13.10.2008.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, grefierul învederând și faptul că, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, prin Serviciul Registratură, pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. – Serviciul Fiscal Orășenesc Techirghiol a depus întâmpinare și a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
În baza dispozițiilor art 131 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constată că este competentă material, teritorial și general să soluționeze prezenta cauză.
Instanța invocă din oficiu excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea deciziei de calcul a taxei de poluare.
În baza dispozițiilor art 244 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constată cercetarea procesului încheiată, stabilește termen privind dezbaterea fondului cauzei, în această ședință publică și rămâne în pronunțare pe excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea deciziei de calcul a taxei de poluare și pe fondul cauzei.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, reclamanta Z. E. STELUȚA a chemat în judecată pârâții DGRFP G.- ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. - Serviciul Fiscal Municipal Techirghiol și Administrația F. pentru Mediu, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea decizie de calcul a taxei de poluare nr. 5050/13.10.2008, obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 6349 lei - achitată cu titlu de taxă de poluare, precum și a dobânzii legale în materie fiscală aferente sumei calculată de la data achitării până la restituirea efectivă.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că a achiziționat un autoturism second hand, ce fusese înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene, iar înmatricularea în România i-a fost condiționată de plata sumei de 6349 lei - taxă de poluare prevăzută de prev. de dispoz. OUG nr. 50/2008.
Menționează reclamanta că încalcă dispozițiile art. 110 par. 1 din TFUE (fost art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene), întrucât discriminează autoturismele second hand provenite din alte țări membre ale Uniunii Europene (în speță Germania), în același sens pronunțându-se Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele împotriva Ungariei și Poloniei.
S-a invocat faptul că este încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produsele interne, această taxă fiind percepută doar pentru autoturismele înmatriculate în C.E. și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o nouă înmatriculare, taxa nu mai este percepută.
Tratatul de aderare a României la UE, ratificat prin Legea nr. 157/2005 prevede că România este obligată să respecte dispozițiile tratatelor originare, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție consfințind, de altfel, principiul supremației dreptului comunitar față de dispozițiile contrare din legile interne.
La cererea introductivă de instanță, au fost anexate, în copie, înscrisuri. DGRFP G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. a formulat întâmpinare, invocând pe cale de excepție prescripția dreptului de a cere restituirea sumei de 6349 lei.
Instanța invocă din oficiu excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea deciziei de calcul a taxei de poluare, pe care soluționând-o cu prioritate a reținut următoarele aspecte:
Potrivit prevederilor art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008, „Stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare”. La organul fiscal competent face trimitere și Ordinul nr. 1899/2004 al M.F.P.
Este adevărat că taxa pe poluare a fost determinată printr-o decizie a autorității fiscale, însă decizia de calcul a taxei de poluare nu este un act administrativ fiscal, în sensul Codului de procedură fiscală, pentru că prin ea nu se stabilește o obligație de plată în sarcina contribuabilului, cu privire la plata taxei de poluare, singurul ei rol fiind acela de a determina suma datorată de contribuabil, în conformitate cu criteriile stabilite de art. 6 și următoarele din O.U.G. nr. 50/2008. Decizia nu stabilește un termen de plată și nici nu generează obligația de plată a unor majorări de întârziere, nefiind susceptibilă de executare silită.
Posibilitatea legală de contestare a deciziei de calcul a taxei de poluare, potrivit art. 205 din Codul de procedură fiscală, și emiterea unei decizii de soluționare a contestației, au ca premiză necesară, doar formularea de critici cu privire la cuantumul sumei datorate cu titlu de taxă de poluare, ceea ce nu este cazul în speță.
Pe de altă parte însă, cererea reclamantei vizează incompatibilitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 cu cele ale Tratatului TFUE, cu consecința nelegalității taxei pe poluare.
În consecință, constatând că decizia de calcul a taxei de poluare nu este un act administrativ raportat la raportul juridic litigios, tribunalul apreciază întemeiată excepția inadmisibilității parțiale, urmând a o admite, respingând capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei de calcul a taxei de poluare
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
La data de 13.10.2008, cu chitanța . nr._ reclamanta a achitat la Trezoreria techirghiol, suma de 6349 lei taxă de poluare.
Reclamanta a adresat organului fiscal – la 10.01.2014, o cerere de restituire a taxei și a dobânzii aferente, iar cu adresa nr. 512/13.01.2014 pârâta i-a comunicat reclamantei refuzul de restituire a taxei.
Cum demersul administrativ a rămas fără rezultat, reclamanta a investit instanța de judecată cu soluționarea prezentei acțiuni.
Apărarea procesuală formulată de organul fiscal, prin invocarea excepției prescripției dreptului de a cere restituirea sumei se circumscrie unei apărări de fond, iar nu unei veritabile excepții de procedură, urmând a fi analizată, ca atare.
Concluzia în acest sens se impune în raport de disp.art.8 cu ref. la art.11 din Legea nr.554/2004.
Instanța investită cu soluționarea cererii având ca obiect – restituire taxă de poluare are a verifica măsura în care refuzul de restituire se circumscrie unui „refuz nejustificat” în accepțiunea art.2 lit „i” din Legea nr.554/2004.
În situația în care se constată că a intervenit prescripția dreptului de a cere restituirea sumei, soluția este aceea respingerii ca nefondate a acțiunii, refuzul organului fiscal având caracter justificat, iar nu a respingerii acțiunii în contencios administrativ ca prescrisă, efect al admiterii excepției, întrucât acțiunea a fost dedusă spre soluționare instanței de contencios administrativ în interiorul termenului prescris de art.11 din legea nr.554/2004.
În situația de speță, reclamanta a achitat suma de 6349 lei, conform chitanței . nr._ la 13.10.2008, iar cererea de restituire a sumei prelevate cu titlu de taxă de poluare a fost înregistrată la organul fiscal sub nr.512, la 10.01.2014.
Potrivit art. 135 din Codul de procedură fiscală „Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire”.
Termenul de 5 ani consacrat prin art.135 din OG.92/2003, se raportează la depunerea cererii de restituire la organul fiscal, iar nu la investirea instanței de judecată.
Analiza relevă că – astfel cum menționează și pârâta, ultima zi la care se putea solicita restituirea sumei era 31.12.2013, iar solicitarea a fost adresată organului fiscal cu depășirea termenului prescris de lege, respectiv la 10.01.2014.
În speță, nu a operat o întrerupere a termenului de prescripție de 5 ani reglementat de dispozițiile art. 135 din Codul de procedură fiscală, în absența unei manifestări de voință a organului fiscal, debitor în raportul juridic dedus judecății, în sensul recunoașterii existenței obligației de restituire a taxei de primă înmatriculare.
Condiționarea restituirii taxei de primă înmatriculare de formularea cererii de restituire adresată organului fiscal în interiorul termenului de prescripție de 5 ani, este o expresie a principiul autonomiei procedurale a statelor membre, litigiile care implică aplicarea dreptului comunitar soluționându-se după procedura națională cu condiția respectării principiului echivalenței și principiului eficienței consacrate în jurisprundența instanței comunitare.
Dreptul la restituirea taxei de primă înmatriculare întemeiat pe neconformitatea normei naționale cu normele comunitare ia naștere la data prelevării taxei, data de la care curge și termenul de prescripție al cererii de restituire, fără ca modificările legislative ulterioare ce au tins la asigurarea superiorității dreptului comunitar, să determine o întrerupere a acestui termen.
Față de aceste argumente de fapt și de drept, constatând că a intervenit prescripția dreptului de a cere restituirea sumei, refuzul organului fiscal având astfel caracter justificat, Tribunalul constată neîntemeiată acțiunea reclamantei urmând a o respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității parțiale și, în consecință, respinge ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei de calcul a taxei de poluare.
Respinge capătul de cerere formulat de reclamanta Z. E. STELUȚA, CNP:_, cu domiciliul ales la C. Av C., în București, Calea Moșilor. Nr. 235, ., ., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. – SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC TECHIRGHIOL, cu sediul în C., ., nr. 18, J. C., pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A având ca obiect restituirea taxei de poluare, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. MOȚÎRLICHIE I. TÖRÖK
Red. jud. C.Moțîrlichie/25.11.2014
5 ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 1117/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2555/2014.... → |
|---|
