Pretentii. Sentința nr. 2470/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2470/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 5602/118/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2470/CA
Ședința publică din 29.10.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. N.
GREFIER: D. V. S.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant D. V., cu domiciliul ales în București, ..2, ., ., în contradictoriu cu pârât M. FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul ales în C. ..16, chemat în garanție A. F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București Splaiul Independenței, nr.294 corp A,sector 6, având ca obiect pretentii C.._ ./22.08.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art.155 Noul Cod de procedură civilă.
Instanța, în temeiul disp.art.131 alin.1 din NCPC, raportat la disp.art.95 NCPC și art.10 al.1 și 3 din Legea 554/2004, constată că este competentă să soluționeze cererea. Constată că pârâta a precizat la fila 29 cadrul procesual în sensul că are calitate de pârât DRGFP G. - AJFP C. cu sediul în C., . nr. 18, entitate cu care procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța pune în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de chemare în garanție și deliberând, în temeiul disp.art.72 și urm. NCPC, admite în principiu această cerere, constatând că partea a fost citată cu mențiunea de a-și exprima poziția procesuală.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 255 și urm cu referire la art. 292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată.
Instanța stabilește termen pentru dezbaterea fondului azi, 29.10.2014 și rămâne în pronunțare asupra cererii.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de fata constata :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. - Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr._, reclamanta D. V. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, în contradictoriu cu DRGFP Galati – AJFP Constanta să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 7420 lei achitată cu titlu de taxă pentru timbru de mediu .
In motivare, reclamanta a arătat că in vederea înmatriculării unui vehicul marca VW achitat taxa pentru timbrul de mediu, iar demersurile efectuate în vederea restituirii nu s-au finalizat în mod favorabil.
Apreciază că taxa impusă este o măsură discriminatorie și abuzivă ce contravine normelor comunitare și încalcă art. 110 din TFUE prevederi prin care se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea de taxe discriminatorii, cu referire la discriminarea între produsele importante și cele autohtone de natură similară, invocând in susținere jurisprudența CJUE și caracterul prioritar al normelor comunitare.
În drept au fost invocate disp. OG 92/2003, art. 117, art. 194 și urm c.proc.civ, legea 554/2004,iar în susținere a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri care au fost atașate la dosar la filele 9- 16
Parata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea cererii motivat de faptul că taxa în discuție este datorată o singură dată pentru întreaga durată de viață a vehiculului în parcul auto național, nefiind incidentă încălcarea disp. art. 110 par.1 din TFUE deoarece taxa aplicată produsului național similar este calculată după aceeași formulă de calcul având în vedere criterii obiective, fără a conduce la o impozitare superioară a produsului importat față de produsele naționale și fără a avea în consecință un caracter discriminatoriu.
Prin raportare la disp. art. 72-74 c.proc.civ, art. 1 coroborat cu art. 5 alin.3 din OUG 9/2013 a formulat pârâta, la același termen cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Legal citată, chemata în garanție și-a exprimat poziția procesuală asupra cererii prin întâmpinare (filele 37-40) invocând pe cale de excepție inadmisibilitatea cererii, pe fond solicitând respingerea acesteia ca nefondată.
În susținerea excepției invocă chemata în garanție faptul că demersul reclamantei relativ la anularea deciziei privind determinarea sumei reprezentând timbru de mediu este argumentat printr-o pretinsă neconstituționalitate a OUG 9/2013 privind timbrul pentru autovehicule, ceea ce conduce la concluzia incidenței disp. art.9 din legea 554/2004.
In susținerea concluziilor asupra fondului cauzei invocă chemata în garanție dispozițiile Ordinului_, art. 5.1,5.2, art. 5 și art. 2 din OUG 9/2013, jurisprudența CJUE, apreciind că OUG 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule a fost promovată din necesitatea de a corela dezideratele naționale în ceea ce privește scăderea nivelului de poluare prin aplicarea unei taxe factorilor poluanți, cu cele europene, România fiind sancționată pentru taxarea inechitabilă instituită de vechea reglementare în domeniu. Mai mult, dispozițiile invocate au înlăturat caracterul indirect discriminatoriu, prin taxarea unitară indiferent de proveniența autovehiculului. Apreciază totodată că nu poate fi luată în considerare nici eventuala afectare a dreptului de proprietate al reclamantului prin instituirea timbrului de mediu până la proba contrară făcută de acesta.
În drept au fost invocate disp. art. 205 din legea 134/2010
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei DRGFP Galati – AJFP Constanta la restituirea sumei de 7420 lei achitată cu titlu de taxă pentru timbru de mediu .
1. Asupra excepției inadmisibilității, instanța apreciază asupra caracterului neîntemeiat prin raportare la motivele invocate de reclamant în susținerea cererii, respectiv caracterului nelegal al instituirii taxei prin raportare la disp. art.110 din TFUE, prevederi prin care se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea de taxe discriminatorii, cu referire la discriminarea între produsele importante și cele autohtone de natură similară, dar și îndeplinirea obligației de plată a taxei instituite de OUG 9/2013 de către vânzător.
Sub acest aspect, instanța reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, obiectul acțiunii în contencios administrativ constituindu-l refuzul nejustificat al organului fiscal de a restitui o taxă. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamanta o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată.
În cauză, reclamanta a ales în mod legal a se supune legislației interne în materie și ulterior a apela la organul fiscal pentru a recupera taxa considerată nedatorată, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă repetițiunii. Art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale.
Împrejurarea că reclamanta a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, nu îi înlătură acestuia posibilitatea de a contesta baza legală în temeiul căreia a făcut plata iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente restituirea acesteia.
2. Asupra fondului se reține faptul că la data de 22.08.2013, cu chitanța . nr._ (f.11), reclamanta a achitat în contul Trezoreriei C. suma de 7420 lei, taxă pentru timbru de mediu pentru înmatricularea în România a autovehiculului marca VW, . WVWZZZ3BZ2E101461.
La 30.04.2014 a fost înregistrată la autoritatea fiscală cererea prin care reclamanta a solicitat restituirea sumei de 7420 lei, punctul de vedere al pârâtei fiind consemnat în adresa atașată la fila 9
Apreciind ca fiind nejustificat refuzul de restituire exprimat prin adresa sus menționată, reclamanta a investit instanța de contencios administrativ cu soluționarea prezentei acțiuni.
Tribunalul reține că obiectul acțiunii îl constituie contestarea refuzului autorității administrative de a soluționa favorabil cererea reclamantului de restituire a taxei reprezentand timbrul de mediu pentru autovehicule, refuz exprimat prin adresa nr._/25.09.2013 iar temeiul juridic pentru situația de fapt calificată juridic, se circumscrie disp.art.8 alin.1 teza a II-a din Legea nr.554/2004.
Potrivit art.8 alin.1 teza a II-a din Legea nr.554/2008, „ se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.
Calea unei acțiuni în contencios administrativ este deschisă nu doar celui care contestă un act administrativ tipic, ci și celui care atacă în justiție actul administrativ atipic (asimilat), adică al tăcerii administrației, respectiv al refuzului nejustificat.
De altfel, actul administrativ vătămător pentru reclamanta îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autovehicul, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ și ale Codului de procedură fiscală sunt asigurate prin cererea de restituire formulată.
Potrivit disp.art. 4 din OUG 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule
Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d)cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule
În raport de chiar motivarea prezentată în cererea introductivă de instanță se reține în situația de speță că autoturismul pentru care se solicită înmatricularea a mai fost înmatriculat anterior in stat membru al Uniunii Europene fiind vorba despre un autoturism rulat.
În speță, fata de temeiul de drept invocat in susținere, investirea instanței de judecata vizează lămurirea faptului dacă taxa instituită cu ocazia înmatriculării, a cărei plată este prevăzută cu titlu obligatoriu de actul normativ anterior menționat, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, paragraful 1, aspect ce urmează a fi analizat și din perspectiva prevederilor art.11 și 148 alin.2 din Constituția României, a Legii nr.157/2005, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
Potrivit art. 110 (fost 90) par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Astfel, în raport cu prevederea invocată de către reclamant – art.110 (fost 90) TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurentă, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fată de produsele provenind din alte state membre.
CJCE a statuat că articolul trebuie interpretat în sens larg, astfel încât să se permită includerea tuturor procedurilor fiscale care ar aduce atingere, în mod direct sau indirect, egalității de tratament între produsele naționale și cele importate. Interdicția pe care o stabilește acest articol trebuie aplicată, prin urmare, de fiecare dată când o prelevare fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
Este de reținut faptul că nu există nici o dispoziție a dreptului UE care să interzică statelor membre să instituie un sistem general de impozite interne aplicate potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele. Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru ar impune o taxă autovehiculelor importate, articolul 110 TFUE va însemna că regimul fiscal în cauză nu trebuie să discrimineze aceste vehicule prin favorizarea, direct sau indirect, a vehiculelor produse în acel stat membru.
Din economia textelor redate mai sus, rezultă însă că taxa pentru înmatriculare se datorează atât pentru autoturismele noi, ca și pentru cele rulate, cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7; cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, situație în care se apreciază că nu poate fi reținută existenta unei diferențe de aplicare a acesteia.
Având în vedere cele analizate se apreciază că în speță, nu exista o discriminare, rezultată din faptul ca reclamanta ce a achiziționat vehicul rulat este obligat a plăti taxa potrivit dispozițiilor invocate anterior, în condițiile în care, taxa in discuție este datorată și de către cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România.
Față de aceste considerente, în raport și de textele normative reținute, natura taxei contestate, precum și cu disp.art.1 si 18 din Lg.nr.554/2004, se apreciază că acțiunea promovată este nefondată și pe cale de consecință se va dispune respingerea acesteia.
Consecință a respingerii ca nefondate a acțiunii deduse judecății urmează a fi respinsă și pretenția pârâtei, întemeiată pe disp.art.72 si urm c.pr.civ., respectiv cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității
Respinge ca nefondată cererea privind pe reclamant D. V., cu domiciliul ales în București, ..2, ., ., în contradictoriu cu pârât M. FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul ales în C. ..16, chemat în garanție A. F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București Splaiul Independenței, nr.294 corp A,sector 6.
Respinge cererea de chemare în garanție ca fiind rămasă fără obiect.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare..
Pronunțată în ședința publică din 29.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. N. D. V. S.
Red. jud. C. N./28.11.2014/2.ex
.>
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2555/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 19/2014.... → |
|---|
