Anulare act administrativ. Sentința nr. 2250/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2250/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 4954/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 2250
Ședința publică de la 07 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
GREFIER A. N.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare act administrativ, formulată de reclamanta . în faliment, in bankruptcy, en faillite prin LICHIDATOR STAFF SPRL, cu sediul în C., ., județ C., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTARAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ., nr. 18, județ C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta prin consilier juridic M. A., în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată, învederează că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură pârâta a depus înscrisuri, după care;
Instanța, în temeiul disp. art. 131 C. se declară competentă în soluționarea cauzei.
În considerarea disp. art. 22 Cod procedură civilă, instanța solicită reprezentantului reclamantei să precizeze dacă obiectul controlului de legalitate îl constituie și decizii prin care au fost soluționate contestațiile administrative.
Reprezentantul reclamantei arată că înțelege să conteste exclusiv deciziile privind compensarea obligațiilor fiscale, nefiind contestate și deciziile prin care au fost soluționate contestațiile administrative.
Instanța, în raport de disp. art. 248 Cod procedură civilă acordă cuvântul asupra excepției inadmisibilității.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepției inadmisibilității având în vedere că potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004 actele administrative care le lezează drepturile sunt aceste decizii de compensare a obligațiilor fiscale.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției inadmisibilității.
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
1. Obiectul și părțile litigiului.
1.1. Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului C. - Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamanta S.C. „A. C.” S.R.L. în faliment, prin lichidator judiciar Staff SPRL a chemat în judecată ANAF_ DGFP C.-AJFP C.- Colectare Contribuabili Mijlocii , solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
- anularea în parte a Deciziilor privind compensarea obligațiilor fiscale nr.1483/10.02.2014, respectiv cu privire la operațiunea de compensare a sumei de 844 lei și obligarea pârâtei la stingerea obligațiilor fiscale curente astfel cum au fost individualizate în documentele de plată întocmite de către lichidatorul judiciar, respectiv OP nr.21/13.12.2014; OP nr.22/13.12.2014; OP nr.23/17.01.2014; OP nr.24/17.01.2014;
- anularea în tot a Deciziilor privind compensarea obligațiilor fiscale nr.3733/25.03.2014 emise pt. suma de 902 lei și obligarea pârâtei la stingerea obligațiilor fiscale curente astfel cum au fost individualizate în documentele de plată întocmite de către lichidatorul judiciar, respectiv OP nr.1/17.02.2014; OP nr.2/17.02.2014; OP nr.3/17.02.2014; OP nr.4/17.02.2014;
- anularea în tot a Deciziilor privind compensarea obligațiilor fiscale nr.4699/15.04.2014 emise pt. suma de 451 lei și obligarea pârâtei la stingerea obligațiilor fiscale curente astfel cum au fost individualizate în documentele de plată întocmite de către lichidatorul judiciar, respectiv OP nr.5/8.04.2014 și OP nr.5[1]/8.04.2014.
În motivarea demersului judiciar, reclamanta arată că se află sub incidența dispozițiilor Legii nr.85/2006 și susține – în esență, că măsurile dispuse prin deciziile de compensare contestate contravin dispozițiilor art.115 alin.3 din Codul de procedură fiscală întrucât datoriile fiscale ce au fost achitate sunt datorii curente cu termene de plată după deschiderea procedurii ce se impune potrivit legii a fi stinse înainte de orice alte datorii fiscale.
De asemenea, nelegalitatea deciziilor de compensare contestate derivă și prin raportare la dispozițiile art.123 din Legea nr.85/2006, precum și din nesocotirea prevederilor Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Invederează reclamanta că împotriva deciziilor de compensare menționate în petitul acțiunii a formulat, în termen legal, contestație administrativă, că prin emiterea celor trei decizii de respingere a contestațiilor ( Deciziile nr.4472/28.04.2014, nr.4470/28.04.2014 și nr._/14.05.2014) s-au îndeplinit condițiile impuse de art.7 din Legea nr.554/2004 privind procedura prealabilă.
1.2. DGRFP G. – AJFP C. - Colectare Contribuabili Mijlocii și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare (f.54-55).
Pe cale de excepție, pârâta a invocat inadmisibilitatea acțiunii, apărare procesuală argumentată prin faptul că actul administrativ fiscal ce putea face obiectul acțiunii în justiție îl constituie Decizia prin care a fost soluționată contestația administrativă formulată în temeiul art.205 C.proc.fiscală împotriva Deciziilor de compensare a căror anulare se solicită.
Pe fondul cauzei, pârâta solicită respingerea cererii ca neîntemeiată.
2. Tribunalul,
în considerarea disp. art.248 c.pr.civ., analizând cu precădere excepția inadmisibilității acțiunii, constată că apărarea procesuală formulată de pârâtă este întemeiată, concluzie argumentată prin cele ce urmează:
Contenciosul administrativ fiscal – specie a contenciosului administrativ desemnează – după cum a statuat doctrina de specialitate „ ansamblul căilor de atac împotriva actelor de impunere prin care se solicită diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, a contribuțiilor, a majorărilor la întârziere sau a penalităților și amenzilor ori alte sume constatate și aplicate de către organele fiscale centrale și locale, abilitate, potrivit legii, să efectueze actele de control sau de impunere, care se soluționează după o procedură specială de către organele administrative și/sau instanțe judecătorești”.
Titlul IX al OG.92/2003 este consacrat procedurii de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale.
Cel lezat printr-un act administrativ fiscal are dreptul – consacrat de art.205 din OG.92/2003, de a formula contestație administrativă, în vreme ce organul competent să o soluționeze – determinat potrivit dispozițiilor art.209, are obligația de a emite decizie/dispoziție motivată - definitivă în sistemul căilor administrative de atac și care poate fi supusă cenzurii instanței de judecată, sens în care se dispune expres prin art.218 alin.2 C.proc. fiscală („ deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii”).
În situația de speță, împotriva deciziilor de compensare menționate în petitul cererii introductive, reclamanta a urmat procedura prescrisă de art.205 și urm. din OG nr.92/2003, finalizată prin emiterea Deciziilor nr.4472/28.04.2014, nr.4470/28.04.2014 și nr._/14.05.2014.
Instanța de judecată, în exercitarea rolului activ și pentru a ajuta efectiv părțile în ocrotirea intereselor lor legitime este îndreptățită și chiar obligată, să dea acțiunii calificarea juridică exactă, neputând însă să schimbe sau să depășească obiectul cererii.
În considerarea prevederilor art.22 c.pr.civ., instanța a solicitat reprezentantului convențional al reclamantei explicații privitoare la obiectul acțiunii în contencios administrativ fiscal, respectiv dacă înțelege să supună controlului de legalitate al instanței și deciziile emise în soluționarea contestațiilor administrative.
Reclamanta a precizat că limitele investirii sub aspectul obiectului acțiunii sunt cele menționate în cererea introductivă, că - astfel cum a menționat și în răspunsul la întâmpinare, nu înțelege să conteste decât deciziile de compensare și nu soluția pronunțată de autoritatea emitentă la plângerea prealabilă.
În raport de redactarea clară a normei legale sus menționată - al cărui conținut nu lasă loc de interpretare, obiectul acțiunii în contencios fiscal îl constituie decizia emisă în soluționarea contestației administrative, sens în care în acord cu doctrina de specialitate s-a pronunțat instanța supremă a cărei linie jurisprudențială constantă este aceea de respingere ca inadmisibilă a acțiunilor prin care se solicită anularea actelor administrativ fiscale împotriva cărora nu s-a efectuat procedura administrativă prealabilă, respectiv a acțiunilor prin care se supun controlului de legalitate exclusiv actele administrativ fiscale, iar nu și deciziile emise în soluționarea contestației formulate în temeiul art.205 din OG nr.92/2003 (CSJ, SCAF, dec.nr.2218/2000; dec.nr.1926/2000).
Apărările reclamantei - expuse în cuprinsul răspunsului la întâmpinare, precum și în notele de ședință, nu sunt de natură a justifica respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă.
Referirile reclamantei la Legea cadru a contenciosului administrativ, la art.7 alin.2, nu susțin argumentația potrivit cu care, prin similitudine, obiectul acțiunii trebuie să-l constituie actul administrativ fiscal care aduce atingere intereselor legitime ale unei persoane, iar nu soluția pronunțată de autoritatea emitentă la plângerea prealabilă.
După cum am menționat, contenciosul administrativ fiscal este o specie a contenciosului administrativ, astfel că principiul potrivit căruia specialul derogă de la general este pe deplin aplicabil. Controlul de legalitate al actului administrativ în procedura Legii nr.554/2004 vizează actul administrativ tipic sau asimilat ce constituie obiect al acțiunii judiciare, după cum se dispune prin art.8 al legii, în vreme ce obiectul controlului de legalitate al actelor administrativ fiscale este identificat prin art.218 din OG nr.92/2003.
Prevalându-se de art.7 alin. 2 din Legea nr.554/2004 care dispune că „ prevederile alin.1 sunt aplicabile și în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ jurisdicțională, iar partea nu a optat pentru aceasta”, reclamanta ignoră faptul că a urmat calea contestației administrative, astfel că se impunea să supună cenzurii instanței de judecată deciziile prin care au fost soluționate contestațiile administrative.
Tribunalul apreciază asupra caracterului întemeiat al apărărilor procesuale formulate de pârâtă, chiar în contextul în care reclamanta, prin notele de ședință, face referire la art.431 alin.2 c.pr.civ. ( invocând puterea de lucru judecat prin prisma hotărârii irevocabile pronunțate în ds._ ), întrucât se observă că în litigiul anterior pârâta s-a rezumat la formularea apărărilor de fond, iar excepția inadmisibilității nu a făcut obiect de analiză al instanței de judecată.
Pentru considerentele de fapt și drept ce preced, va fi admisă excepția inadmisibilității, cu consecința respingerii ca atare a acțiunii, soluție ce face de prisos analiza fondului litigios.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă.
Respinge acțiunea - formulată de reclamanta . în faliment, in bankruptcy, en faillite prin LICHIDATOR STAFF SPRL, cu sediul în C., ., județ C., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTARAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ., nr. 18, județ C. - ca inadmisibilă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică azi, 07.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. J. N. A. N.
Red.jud.A. N. 07.11.2014
Tehnored.gref.A.N. 13.11.2014/ 4 ex
| ← Pretentii. Sentința nr. 119/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 532/2014.... → |
|---|
