Obligaţia de a face. Sentința nr. 2494/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Sentința nr. 2494/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 6358/118/2014

DOSAR NR._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL

SENTINȚA NR. 2494/CA

Ședința publică din data de 30 Octombrie 2014

PREȘEDINTE – M. C.

GREFIER – V. I.

Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta . – cu sediul în C., . și cu sediul procesual ales în C., . nr. 109, în contradictoriu cu pârâtul S. DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE BUGETULUI LOCAL – cu sediul în C., ., având ca obiect – obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat Carpăn M. pentru reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar și avocat Carpov O. pentru pârât, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.

Cererea este timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 50 lei conform chitanței nr._/2014.

În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință arată că acțiunea a fost comunicată pârâtului la data de 04.09.2014, odată cu citația, conform dovezii aflată la dosar. La data de 01.10.2014, pârâtul a formulat întâmpinare.

Instanța văzând dispozițiile art. 131 din Noul cod de procedură civilă se declară competentă în soluționarea prezentei cauze.

Pârâtul prin apărător arată că, alăturat întâmpinării, a depus dovada emiterii dispoziției în soluționarea contestației formulată de reclamantă, rămânând în discuție doar capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.

Părțile prezente prin apărători arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus.

Instanța în temeiul dispozițiilor art. 292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată.

Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată.

Având în vedere dispozițiile art. 392 din Noul Cod de procedură civilă și poziția procesuală a părților în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reclamanta prin apărător arată că într-adevăr cauza nu mai are obiect, dar actul administrativ a cărei emitere a solicitat-o, a fost emis după introducerea acțiunii în instanță, ceea ce pune în discuție obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Stabilirea culpei procesuale, chiar în condițiile în care acțiunea va fi respinsă ca fiind lipsită de obiect, are legătură cu temeiul invocat și cu cererea de chemare în judecată. În acest context urmează ca instanța să observe că în condițiile în care au trecut 8 luni până la data sesizării instanței, timp în care pentru soluționarea unei cereri adresată într-o procedură specială nu a primit nici un răspuns, apărările formulate până la emiterea dispoziției, apărările formulate până la emiterea dispoziției, în sensul că s-ar bucura de o prezumție de legalitate și că partea nu ar fi prejudiciată, sunt nefondate. Trebuie examinată culpa procesuală a pârâtului prin prisma dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă și observăm data emiterii dispoziției, după data sesizării instanței în condițiile formulării unor numeroase cereri care au reprezentat și o punere în întârziere,solicită admiterea cererii de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Problema rezonabilității și a unei egalități a părților în evaluarea principiilor de drept procesual și a principiilor ce guvernează legea civilă presupune și examinarea rezonabilității. În intervalul ulterior sesizării instanței și până în prezent, legiuitorul a completat normele de procedură civilă referitoare la jurisdicția în fața organelor fiscale emițând un act normativ de completare și modificare a acestor dispoziții prin care obligă organul administrativ ca în procedura administrativă să se realizeze procedura în cel mult 90 de zile. Dacă legiuitorul a stabilit un termen chiar dacă actul legislativ se bucură de prezumția de legalitate de multe ori răsturnată de hotărârile pronunțate. Solicită instanței să țină cont și de dispozițiile acestui act normativ, deși acesta nu era în vigoare la data investirii cu cererea de chemare în judecată, dar care a devenit aplicabil tocmai pentru a diminua termenul de soluționare. Solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată conform chitanțelor depuse la dosar motivat de faptul că reclamanta a fost nevoită să se adrese instanței pentru soluționarea acestei cereri.

Pârâtul prin apărător solicită respingerea acțiunii ca fiind rămasă fără obiect. Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată solicită respingerea acestuia motivat e împrejurarea că aceasta ar presupune o culpă a sa rezultată din faptul că acțiunea a fost respinsă. Acțiunea urmează a fi respinsă ca fiind rămasă fără obiect, deci reclamanta nu a avut câștig de cauză, motiv pentru care pârâtul nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată. Cu privire la culpă instanța urmează să aibă în vedere și dispozițiilor art. 454 Cod procedură civilă, care practic arată că, dacă actul administrativ a fost emis până la primul termen de judecată, când părțile sunt legal citate, atunci partea nu se mai află în culpă. Punerea în întârziere nu trebuie raportată la data introducerii contestației actului administrativ fiscal, ci de la data introducerii cererii și anterior, practic de la notificarea privind punerea în întârziere să fie un termen rezonabil. Or punerea în întârziere a fost emisă la data de 25.09.2014, iar acțiunea a fost introdusă în instanță la data de 01.09.2014. Din punctul său de vedere, culpa urmează a se verifica de la data de 25.08.2014. În principal solicită respingerea capătului de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar solicită reducerea onorariului de avocat.

Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtul S.P.I.T.V.B.L. C..

TRIBUNALUL

La 3.09.2014 reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu S.P.I.T.V.B.L. C. obligarea pârâtei la emiterea deciziei de soluționare a contestației înregistrată la 22.01.2014 sub nr. S 5446 împotriva raportului de inspecție fiscală S_/6.12.2013, decizia de impunere din 6.12.2013 și dispoziția S97156/13.12.2013.

În drept a invocat legea nr. 554/2004, codul de procedură fiscală .

La 1.10.2014 pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect având în vedere că s-a emis Dispoziția nr. S_/19.09.2014 de soluționare a contestației înregistrată la 22.01.2014 sub nr. S 5496.

Reclamanta prin apărător în ședința publică din 30.10.2014 a arătat că acțiunea a rămas fără obiect ca urmare a emiterii dispoziției din 19.09.2014 solicitând obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta a solicitat respingerea cererii.

Procedând la judecata cauzei se reține:

Obiectul acțiunii privea refuzul autorității de a soluționa în termen legal contestația formulată conform codului de procedură fiscală împotriva actelor fiscale, contestație înregistrată la pârâtă la 22.01.2014.

Acțiunea a fost înregistrată pe rolul tribunalului C. la 1.09.2014, primul termen de judecată fiind stabilit la 30.10.2014.

Acțiunea a fost comunicată pârâtei la 4.09.2014 care ulterior, până la stabilirea termenului de judecată a emis dispoziția S_/19.09.2014.

Prin urmare în raport de situația de fapt instanța apreciază că acțiunea a rămas fără obiect motiv pentru care va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată se reține:

Acțiunea a rămas fără obiect ca urmare a recunoașterii pretențiilor reclamantei de către pârât.

Art. 454 Cod procedură civilă arată că pârâtul care a recunoscut la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care judecata procesului a fost pusă în întârziere de către reclamant sau se află de drept în întârziere. Dispozițiile art. 1522 alin.5 cod civil rămân aplicabile.

Art. 1522 Cod civil reglementează punerea în întârziere de către creditor iar ali.5 arată că cererea de chemare în judecată formulată fără ca anterior debitorul să fie pus în întârziere conferă debitorului dreptul de a executa obligația într-un termen rezonabil. Dacă obligația este executată în acest termen, cheltuielile de judecată rămân în sarcina creditorului.

În speță instanța reține următoarea situație de fapt:

Reclamanta conform art. 205 și urm. a formulat contestație împotriva raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere, contestație înregistrată la pârâtă sub nr. S5496/22.01.2014.

În raport de dispozițiile codului de procedură fiscală și ale Legii nr. 554/2004 pârâta avea obligația de a soluționa contestația într-un termen de 30 de zile de la înregistrare.

La 24.03.2014 prin notificarea înregistrată sub nr. S_ la pârât, reclamanta a arătat că nu a primit încă decizia de soluționare a contestației.

La 22.04.2014 prin cererea înregistrată la pârâtă sub nr. S_ reclamanta solicită urgentarea soluționării contestației nr. S 5496/22.01.2014.

La 25.08.2014 prin cererea înregistrată sub nr. S_ reclamanta a revenit cu aceeași cerere arătând că dacă în termen de 3 zile de la primirea acestei reclamații nu se va soluționa contestația se va adresa instanței de contencios administrativ cu cererea de obligare a emiterii actului și sancțiunea unor daune pe zi de întârziere și despăgubiri.

La aceste cereri pârâtul nu a răspuns.

În raport de situația de fapt și dispozițiile art. 454 Cod procedură civilă și art. 1522 Cod civil instanța apreciază întemeiată pretenția reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a făcut dovada notificării scrise anterior promovării acțiunii, prin care a solicitat pârâtei executarea obligației, acordându-i termen de executare. Prin urmare chiar dacă pârâtul a recunoscut pretențiile reclamantei la primul termen de judecată, după comunicarea acțiunii prin executarea obligației, acesta nu va fi exonerat de la plata cheltuielilor de judecată întrucât reclamanta, prealabil pornirii procesului a pus în întârziere pârâtul.

Pentru aceste aspecte instanța va obliga pârâtul către reclamantă la plata sumei de 850 lei cheltuieli de judecată (800 lei onorariu avocat, 50 lei taxă de timbru).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge acțiunea formulată de reclamanta . – cu sediul în C., . și cu sediul procesual ales în C., . nr. 109, înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, având C.U.I. 7639045în contradictoriu cu pârâtul S. DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE BUGETULUI LOCAL – cu sediul în C., . ca lipsită de obiect.

Obligă pârâtul către reclamantă la plata sumei de 850 lei cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 30.10.2014.

PREȘEDINTE,

M. C. GREFIER,

V. I.

Red.hot.jud.M.C. 10.11.2014

Dact.gref.V.I. 11.11.2014/ 4 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţia de a face. Sentința nr. 2494/2014. Tribunalul CONSTANŢA