Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 861/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 861/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 03-09-2014 în dosarul nr. 6040/256/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 861
Ședința publică din data de 03 SEPTEMBRIE 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. C.
JUDECĂTOR: A. B. S.
JUDECĂTOR: C. N.
GREFIER: G. M.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurenta D.G.R.F.P. G. prin A.J.F.P. C., cu sediul în C., . nr. 18, județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 2289//28.10.2013, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._, intimată petentă ., cu sediul în mun. C., ., ., ., înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J/_ și având cod fiscal_.
La apelul nominal făcut în ședință răspunde pentru intimată av. A. M., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsă fiind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebat reprezentantul convențional al intimatei arată că nu mai are alte cereri, probe sau excepții de administrat cauzei solicitând cuvântul asupra recursului. Nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul convențional al intimatei solicită respingerea recursului formulat ca fiind nelegal și netemeinic. Susține că recurenta nu prezintă critici de nelegalitate în ce privește aprecierea de către prima instanță a situației de fapt și critici privind motivele legale pentru care instanța de fond a adoptat soluția. Astfel că prima instanță a stabilit în mod legal și temeinic înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale de 8000 lei cu sancțiunea avertismentului în raport de disp. OUG 2/2011 art. 5,7,31,33 și 43. De asemenea, este și întemeiată în fapt în raport de circumstanțele cauzei reținute în baza probatoriilor de către prima instanță.
Suma de 85 lei reținută de către instanță ca având o proveniență incert nejustificată denotă gravitatea redusă a faptei. S-a avut în vedere faptul că societatea comercială utilizează aparatul de marcat, factura de pâine a fost înregistrată în contabilitatea societății, societatea desfășura o activitate redusă și în prezent activitatea societății este suspendată. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la data de 08.08.2013 sub nr._, petenta S.C. G.&C. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Garda Financiară – Secția județeană C., a solicitat anularea procesului-verbal . nr._ din data de 08.04.2011 și, în subsidiar înlocuirea măsurii amenzii contravenționale cu avertismentul.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătată că la data de 07.04.2011 la punctul de lucru din comuna Deleni, ., jud. C., la magazinul aparținând petentei, s-a efectuat un control al Gărzii Financiare, iar în urma controlului s-a reținut că nu s-au eliberat bonuri de marcat pentru suma de 85 lei ce a fost găsită în plus față de suma înregistrată, de 154 lei, fiind sancționată contravențional cu amendă de 8000 lei, aplicându-se totodată sancțiunile complementare a confiscării sumei de 85 lei, respectiv, a suspendării activității societății pe o perioadă de trei luni.
Petenta a arătat că sancțiunile au fost aplicate în mode eronat, întrucât suma găsită și nejustificată la acel moment în cuantum de 85 lei, reprezenta parte din suma de 200 de lei, lăsată cu o zi înaintea controlului de către administratorul petentei, numita D. G., la dispoziția vânzătoarei, pentru plata furnizorului de pâine.
În subsidiar, s-a solicitat și înlocuirea sancțiunilor amenzii și a suspendării activității cu avertismentul, conform prevederilor art. 7 din O.G. 2/2001.
În drept, au fost invocate prevederile art. 31 din O.G. 2/2001.
În dovedirea plângerii, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care petenta a anexat cererii un set de documente în fotocopie.
În temeiul art. 237 alin. 7 C.proc.civ și art. 33-34 din O.G. nr. 2/2001 instanța a încuviințat pentru contestatoare proba testimonială cu martorul T. D. V. și cu înscrisuri, iar pentru intimată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 08.04.2011, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 8.000 de lei și cu sancțiunile complementare a confiscării sumei de 85 lei, respectiv a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni pentru faptul că, în data de 08.04.2011, s-a constatat în urma controlului desfășurat în 07.04.2011 la punctul de lucru al petentei, că aceasta nu a emis bonuri fiscale pentru suma de 85 lei, faptă ce încalcă prevederile art. 1, alin. 2, constituie contravenție, potrivit art. 10 lit. b și se sancționează cu amendă de 8000 lei, conform art. 11 alin. 1 lit. b din OUG 28/2009, republicată și modificată, cu sancțiunea complementară a suspendării activității unității pe o perioadă de 3 luni, conform art. 14 alin. 2 și cu confiscarea sumei de 85 lei, pentru care nu a fost dovedită proveniența, în temeiul art. 11 alin. 3 din același act normativ..
Procesul-verbal a fost încheiat în prezența reprezentantului petentei, care l-a semnat și a aplicat ștampila unității, menționând că va formula obiecțiuni în termenul legal.
2. Analiza legalității
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate expresă ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petenta nu a indicat niciun motiv de nelegalitate.
Nu au fost invocate alte motive de nulitate a procesului verbal de către petentă, toate susținerile acesteia vizând temeinicia procesului-verbal contestat, nu și legalitatea – așa cum în mod eronat s-a susținut prin plângere.
3. Analiza temeiniciei
Petenta susține că, în mod netemeinic a fost sancționată, întrucât suma pentru care nu s-au emis bonuri fiscale avea o altă proveniență decât din vânzarea bunurilor în magazin, fiind lăsată suma de 200 de lei de către administrator, cu o zi înaintea controlului, în scopul efectuării plății unor furnizori.
Instanța a reținut că nici înscrisurile depuse de către petentă și nici declarația martorului audiat în cauză nu sunt de natură a susține aceste afirmații.
Din declarația numitei T. D. V., vânzătoare, rezultă că, la momentul efectuării controlului, nu a putut să justifice suma de 85 de lei pentru care nu fuseseră emise bonurile fiscale, declarând la acel moment organelor constatatoare că a operat greșit în casa de marcat și urma ca la sfârșitul programului să emită bonuri pentru întreaga sumă încasată.
De altfel, martorul a confirmat faptul că, de regulă, se lăsau bani de pe o zi pe alta, de către administratorul petentei, pentru efectuarea plăților către furnizori, însă nu ar putea să afirme cu certitudine că suma de 85 de lei ar fi avut această destinație.
Astfel, apare greu de admis faptul că, în data de 07.04.2011, la începutul programului la punctul de vânzare a petentei, exista suma de 200 de lei cu destinația de plăți către furnizori, iar la ora controlului efectuat, din această sumă mai rămăsese doar suma de 85 de lei, fără ca gestionarul magazinului, numita T. D. V. să poată da explicații concludente în acest sens.
Totodată, având în vedere că reprezentantul petentei, cunoscând fără doar și poate proveniența acestei sume, precum și destinația sa, nu a formulat aceste apărări cu ocazia întocmirii notei de constatare, la 07.04.2011 și nici ulterior, la 08.04.2011, data întocmirii procesului verbal, deși avea această posibilitate, fiind prezentă.
Față de aspectele reținute anterior, instanța a constatat că situația de fapt a fost în mod corect reținută de către agenții constatatori, în sensul că, la data de 07.04.2011, petenta, în desfășurarea activității comerciale, nu a emis bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate, rezultând suma de 85 de lei fără proveniență justificată, fiind încălcate prevederile art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999.
4. Individualizarea sancțiunilor
4.1 Sancțiunea principală
Sub aspectul sancțiunii principale aplicate petentei, instanța, făcând aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. 1, în referire la art. 5 alin. 5, coroborat cu art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, apreciază că sancțiunea principală ce i-a fost aplicată, respectiv amenda contravențională în cuantum de 80.000 lei, nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, avându-se în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale.
Astfel, instanța a reținut că intimata nu a probat faptul că petenta a mai fost sancționată pentru fapte de aceeași natură. De asemenea, suma găsită (85 de lei) nu este mare, astfel încât prejudiciul adus bugetului de stat este redus.
Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii.
Cum din procesul-verbal de contravenție și din probele administrate în cauză nu rezultă un grad de pericol social ridicat care să justifice aplicarea sancțiunii amenzii, chiar și în cuantum minim, scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins prin aplicarea sancțiunii avertismentului.
Astfel, având în vedere dispozițiile art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001, conform cărora avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune și dispozițiile alin. 2 al aceluiași text normativ care prevede că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, instanța urmează să înlocuiască sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 80.000 de lei cu sancțiunea avertismentului.
D. urmare, instanța atrage atenția petentei asupra importanței valorilor sociale ocrotite de normele legale încălcate și amintește, totodată, că antecedentul poate sta la baza unei sancțiuni mult mai grave în cazul săvârșirii unei noi contravenții de aceeași natură.
4.1 Sancțiunile complementare
4.2.1 Confiscarea
Potrivit art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999 sumele găsite la punctele de prestare a serviciilor aparținând agenților economici prevăzuți la art. 1 alin. 1, care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. 4, ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat.
Suma de 85 lei care nu a putut fi justificată de petentă a fost ridicată cu ocazia controlului de agenții constatatori și a fost luată măsura complementară a confiscării prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor. Această măsură reprezintă o sancțiune complementară conform art. 5 alin. 3 lit. a din O.G. nr. 2/2001 și a fost luată cu respectarea alin. 6 al aceluiași articol, în funcție de natura și de gravitatea faptei, având în vedere că aceasta este considerată de lege fără proveniență.
7.2.2 Suspendarea activității
Conform art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999 nerespectarea de către agenții economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neemiterea bonurilor fiscale pentru toate serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni.
Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei, în temeiul art. 5 alin. 6 raportat la art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și 34 alin. 1 O.G. nr. 2/2001, conform căruia sancțiunea (principală sau complementară – conform principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus) se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Astfel, instanța a apreciat că sancțiunea complementară a suspendării activității agentului economic pentru 3 luni va atinge scopul prevăzut de lege și va determina petenta ca pe viitor să își continue activitatea cu respectarea dispozițiilor legale în domeniu.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, instanța a admis în parte plângerea contestatoarei S.C. G.&C. S.R.L. și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, menținând celelalte sancțiuni aplicate.
Împotriva sentinței civile nr. 2289/2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia, a formulat apel organul constatator.
La 21.05.2014. instanța a calificat calea de atac ca fiind recurs.
În motivarea recursului se aduc critici cu privire la dispoziția instanței privind înlocuirea amenzii cu avertisment, apreciind că s-a făcut o greșită aplicare și interpretare a legii.
Procedând la judecata recursului se reține:
Instanța investită cu soluționarea plângerii contravenționale are a verifica nu doar măsura în care sancțiunea a fost aplicată în limitele actului normativ, ci și proporționalitatea acesteia cu gradul de pericol social concret al faptei, care este dat de împrejurările în care a fost comisă, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit și de urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului, criterii consacrate de art. 21 din OG 2/2001.
Este adevărat că sancțiunea aplicată s-a înscris în limitele prevăzute de lege.
Numai că, nerespectarea acestor limite ar fi atras ca sancțiune nulitatea procesului-verbal, iar nu adaptarea sancțiunii, prin înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
Instanța va acorda relevanță faptului că suma găsită ca fiind nejustificată prin emiterea bonurilor fiscale este net inferioară față de amenda aplicată.
În condițiile în care, spre deosebire de sancțiunile care aparțin altor ramuri de drept, sancțiunile contravenționale au, prin definiție, un caracter preventiv-educativ, sancțiunea amenzii urmează a fi înlocuită cu cea a avertismentului.
Potrivit art. 7 alin. (3) din OG 2/2001, „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevedea această sancțiune”.
Prevederea legală menționată justifică susținerea doctrinară potrivit cu care sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
În funcție de contextul circumstanțial în care a fost săvârșită abaterea contravențională, că fapta este de o gravitate minimă, Tribunalul constată că soluția de înlocuire a amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment” este pronunțată în respectul legii.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 c.pr.civ va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de recurenta D.G.R.F.P. G. prin A.J.F.P. C., cu sediul în C., . nr. 18, județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 2289//28.10.2013, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._, intimată petentă ., cu sediul în mun. C., ., ., ., înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J/_ și având cod fiscal_, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 03.09.2014.
P., Judecator, Judecator,
M. C. A. B. S. C. N.
Grefier,
G. M.
Red. Jud. fond I.O.O.
Red. Dec. Jud. C.M./ 08.09.2014
Dact.gref. I.T./11.09.2014/2 ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2803/2014. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 1320/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
