Anulare act administrativ. Sentința nr. 2803/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2803/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 6029/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2803
Ședința publică de la 04 DECEMBRIE 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. MOȚÎRLICHIE
GREFIER: I. TÖRÖK
Pe rol soluționarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul M. C. PRIN PRIMAR, cu sediul în C., ., J. C., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ., nr. 18, J. C., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamantul, prin avocat I. Neamtu, cu împuternicire avocațială depusă la fila 10 din dosar, lipsă fiind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, grefierul învederând și faptul că, reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, prin Serviciul Registratură, pârâta a depus întâmpinare și înscrisuri anexate acesteia, pârâta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, pârâta a depus completare la întâmpinare, după care,
În baza dispozițiilor art. 131 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constată că este competentă general, teritorial și material să soluționeze cauza, în raport de caracterizarea actului administrativ astfel cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Instanța procedează la comunicarea către reclamant, în ședință publică, a unui exemplar al completării la întâmpinare.
La interpelarea instanței, reclamantul, prin avocat precizează că nu mai sunt alte chestiuni prealabile.
Instanța, luând act de faptul că, prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a apreciat cererea de anulare a actului ca inadmisibilă, pune în dezbatere excepția inadmisibilității invocată.
Reclamantul, prin avocat, având cuvântul, precizează că, actul este act administrativ fiscal, pentru argumentele depuse. În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 218 Cod Procedură Fiscală, conform cu care ar putea fi atacate în contencios administrativ doar deciziile emise de către organul fiscal ca urmare a contestațiilor formulate, arată reclamantul, prin avocat, că, în ceea ce privește acest act administrativ, a înțeles să formuleze o contestație administrativă, o plângere prealabilă la care s-a înțeles a se răspunde de către organul fiscal de maniera că nu este un act administrativ. În aceste condiții, reclamantul consideră că a aștepta emiterea unei alte decizii, ar însemna în mod efectiv o încălcare a dreptului de acces la justiție. Reclamantul, prin avocat, solicită respingerea excepției inadmisibilității acțiunii.
Instanța acordă cuvântul pe probe.
Reclamantul, prin avocat, având cuvântul, solicită proba cu înscrisuri pentru a dovedi aducerea la îndeplinire a obligațiilor cuprinse în titlul executoriu pentru care a fost emis referatul de individualizare a respectivelor sume datorate.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția inadmisibilității acțiunii.
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului C., Secția contencios administrativ și fiscal sub nr._, reclamantul M. C. prin Primar a chemat în judecată Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea actului administrativ reprezentat de Referatul nr._/2.04.2014 emis de către Serviciul Colectare executare Silită Persoane Juridice din cadrul AJPP C..
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul arată că a intrat în posesia Referatului nr._/2.04.2014 prin depunerea acestuia ca și parte a dosarului de executare silită nr._/13/_ /_ instrumentat de pârâtă în ds._/212/2014 al Judecătoriei C. – pricină al cărui obiect îl constituie contestația la executare formulată de M. C. în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor PubliceC., împotriva executării silite nr._/13/_ /_.
Reclamantul a susținut că Referatul nr._/2.04.2014 a cărui anulare o solicită – și împotriva căruia a formulat plângerea prealabilă la care obligă art.7 din Legea nr.554/2004, este un act administrativ în accepțiunea art.2 alin.1 lit.”c” din legea nr.554/2004, întrucât prin întocmirea lui a luat naștere un raport juridic fiscal, urmarea căruia sa stabilit în sarcina Municipiului C. obligația de plată a unei sume e bani reprezentând, cuantimizarea, pe o anumită perioadă, a unor amenzi civile aplicate pentru fiecare zi întârziere în executarea obligației.
Arată reclamantul că suma determinată prin referatul nr._/2.04.2014 - nelegal emis, a fost preluată în cadrul titlului executoriu, că deși nu referatul nu se încadrează într-o categorie specifică de acte administrativ fiscale – ca și denumire marginală, existența lui nu poate fi pusă la îndoială, cu atât mai mult cu cât chiar și împotriva unor acte administrativ ‚fiscale nespecificate se poate formula contestație, sens în care stau disp.art.209 alin.2 din OG nr.92/2003.
Pe fondul cererii de anulare a actului administrativ, reclamantul a susținut că obligația stabilită prin titlul executoriu și cu privire la care s-a dispus aplicarea amenzilor fusese deja adusă la îndeplinire anterior referatului atacat, că nelegalitatea măsurilor dispuse prin decizia contestată este una evidentă, derivată din motive de nelegalitate ce țin de forma și conținutul actului administrativ fiscal (referatul a fost emis cu încălcarea disp.art.43 alin.1-2 din OG nr.92/2003), respectiv motive ce țin de nerespectarea procedurii legale cu privire la modalitatea de stabilire a sumelor cu titlu de debite din amenzi civile (a/lipsa titlului de creanță, căci organul de executare nu a pus în executare o încheiere judecătorească, emisă în procedura art.580/3 c.pr.civ., ci un referat, substituindu-se instanței, cu desconsiderarea dreptului creditorului de a solicita cuantificarea amenzii; b/nerespectarea prevederilor Codului de procedură fiscală, aplicabile pentru executarea creanțelor fiscale).
Pârâta, prin întâmpinare, a invocat inadmisibilitatea cererii de anulare a referatului nr._/02.04.2014.
Susține pârâta că nu se poate dispune suspendarea referatului care nu are caracterul unui act administrativ în accepțiunea art.2 lit.c din Legea nr.554/2004, ci se constituie într-un instrument al evidenței amenzii civile aplicate pârâtului – M. C., în dosarul nr._/212/2007, iar în măsura în care partea adversă consideră nelegală suma din titlu executoriu are posibilitatea contestării pe calea contestației la executare, iar nu a referatului care reprezintă un act intern, nesupus comunicării către contribuabil
Tribunalul, analizând excepția inadmisibilității cererii de anulare a referatului nr._/2.04.2014 prin prisma lipsei caracterul de act administrativ în accepțiunea art.2 lit.c din Legea nr.554/2004 și a neîndeplinirii condițiilor art. 218 din Codul de procedură fiscală, reținând următoarele aspecte:
În accepțiunea Legii nr.554/2004, potrivit art.2 alin.1 lit.”c”, act administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Din analiza conținutului actului a cărui anulare se cere, ( referat nr._/2.04.2014 ), rezultă că prin acesta s-a făcut o propunere de debitare a sumei de_ lei prin intermediul aplicației SACF, pe codul fiscal UAT M. C. – CUI_, urmare a înregistrării la CSESPJ- din data de 01.04.2014, a hotărârii judecătorești pronunțate de Judecătoria C., în ds._/212/2007.
Propunerea - ce a vizat calcularea amenzii civile de 200 lei/zi întârziere de la data de 28.01.2010 până la data de 02.04.2014 - materializată în referatul a cărui anulare se solicită, a fost urmată de emiterea actelor de executare, în ds.execuțional nr._/13/_ /_.
Observând că izvorul raportului juridic dedus judecății se plasează pe tărâmul dreptului administrativ, instanța a constatat incidența jurisdicției contenciosului administrativ – iar nu a celei de drept comun, și – pe cale de consecință, nu s-a dezinvestit de soluționarea pricinii.
Pentru a se pronunța asupra unei cereri întemeiate pe disp.art.18 din Legea nr.554/2004, Tribunalul are însă a verifica măsura în care actul emis în procedura administrativă este un act administrativ, în accepțiunea art.2 alin.1 lit. c) din Legea nr.554/2004.
Contrar susținerilor reclamantului, nu se reține că actul a cărui anulare se cere dă naștere, modifică sau stinge un raport juridic.
Referatul nr._/2.04.2014 - a cărui anulare se solicită, este un act premergător al actului execuțional - titlu executoriu ce are la bază titlul de creanță reprezentat de hotărârea instanței de judecată prin care s-a aplicat amenda civilă.
Mai mult, cuantificarea obligatiei stabilita printr-o hotarare judecatoreasca, realizata . inceperii executarii silite, reprezinta o operatiune tehnico-materiala, iar nu manifestarea de vointa unilaterala a enititatii emitente, susceptibila de a da nastere, a modifica sau a stinge raporturi juridice prin ea insasi.
Sustinerea reclamantului ca referatul organului de executare silita reprezinta un titlu de creanta nu poate fi primita, intrucat titlul de creanta este reprezentat de hotararea judecatoreasca prin care s-a aplicat amenda civila si care a fost comunicata debitorului, data de la care ii este opozabila si produce efecte juridice.
In acest sens sunt dispozitiile art.110 din OG 92/2003 care prevad la alin.1 ca, colectarea creantelor fiscale consta in exercitarea actiunilor care au ca scop stingerea creantelor fiscale, iar la alin.3 lit.h mentioneaza ca dispozitivul hotararii instantei judecatoresti reprezinta titlu de creanta.
Neintemeiata apare si sustinerea reclamantului in sensul ca nu exista nicaieri in procedura civila sau fiscala notiunea de „act preparator al executarii silite”, intrucat data fiind competenta organului fiscal in colectarea creantelor fiscale, art.110 Cod proc.fiscala prevede expres „exercitarea actiunilor care au ca scop stingerea creantelor fiscale.”
Chiar și în situația în care referatul contestat de reclamant referatul ar fi putut fi calificat ca fiind un act administrativ fiscal, acțiunea este inadmisibilă pentru următoarele aspecte:
Titlul IX din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală reglementează procedura de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale.
Astfel, potrivit art. 205 - 214 din Codul de procedură fiscală împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație aceasta cale administrativă de atac fiind în competența organelor fiscale competente potrivit art. 209 din același act normativ care se pronunță prin decizie.
Potrivit art. 218 din Codul de procedură fiscală „ deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.”
În speță, reclamantul s-a adresat instanței solicitând anularea referatului, fără ca anterior să formuleze o contestație la organul fiscal competent, potrivit art. 205 din Codul de procedură fiscală, și fără ca ulterior să formuleze o acțiune în contencios administrativ, potrivit art. 218 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, împotriva deciziei de soluționare a contestației.
Față de faptul că reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor art. 218 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, potrivit cu care „Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.”, în sensul că nu a atacat o decizie de soluționare a unei contestații, ci a solicitat anularea referatului, Tribunalul constată inadmisibilă acțiunea.
Față de aceste aspecte de fapt și de drept, Tribunalul apreciază întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii - invocată de instanță, din oficiu, urmând a o admite, soluție în raport de care apare de prisos analiza legalității și temeiniciei referatului nr._/2.04.2014, prin prisma criticilor formulate de reclamant.
Consecință a admiterii excepției inadmisibilității, acțiunea dedusă judecății va fi respinsă, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. C. PRIN PRIMAR, cu sediul în C., ., J. C., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ., nr. 18, J. C., ca inadmisibilă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. MOȚÎRLICHIE I. TÖRÖK
Red. jud. C.Moțîrlichie/ 4 ex./ 09.12.2014
| ← Pretentii. Încheierea nr. 2/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 861/2014.... → |
|---|
