Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 763/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 763/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 1979/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 763/2014
Ședința publică de la 04 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B. S.
Judecător M. C.
Judecător E. C.
Grefier E. N.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii C. J. CONSTANTA și PREȘEDINTELE C. J. CONSTANTA în contradictoriu cu intimatul-pârât GHIORȚU L., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție îndreptată împotriva deciziei civile nr. 1822/27.11.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/212/2012.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru contestatori avocat Dobârleanu N. în substituire pentru avocat Păculea E. conform împuternicirii avocațiale și delegației de substituire depuse la dosar, lipsind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință, în referatul asupra cauzei, evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Instanța acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentantul contestatorilor solicită admiterea contestației în anulare. Pe fond urmează a se avea în vedere că sunt îndeplinite condițiile legale respectiv 317 alin.1 pct. 2 cpc referitoare la competență. Instanța de recurs fiind investită într-o procedură specială a plângerii contravenționale în faza procesuală de recurs cu soluționarea conform lui 304 1 C. a anumitor motive de recurs indicate punctual de recurent în considerentele sale. Instanța a verificat efectiv legalitatea unui act administrativ normativ respectiv convenția încheiată între Primarul Comunei M. K. și Președintele C. Județean C. depusă în probațiune. Urmează a se avea în vedere formularea și șirul argumentelor expuse de instanța e recurs atunci când a înlăturat acest înscris și modalitatea în care a fost înlăturat respectiv concluzionând că acesta a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare și nu îl legitimează pe Președintele C. Județean C. să constate și să aplice sancțiuni pe teritoriul Comunei M. K.. Instanța a desfășurat o veritabilă procedură de excepție de nelegalitate a acestui act adm normativ. Act in vigoare semnat si încheiat de autorități publice pentru a produce efecte juridice nefiind anulat produce efecte juridice și pentru instanța de recurs.
Instanța nu a analizat toate motivele de recurs, nu a analizat motivul de nelegalitate a Convenției nr. 9987/2012. Dacă instanța derecurs ar fi soluționat acest motiv atunci ar fi analizat și argumentele recurentului în sensul sesizării instanței competente să analizeze legalitatea unui act administrativ conform dispozițiilor legii nr. 554/2004.
Pentru cele arătate reprezentantul contestatorilor solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei contestate și rejudecarea recursului astfel cum a fost formulat, cu consecința respingerii acestuia ca neîntemeiat.
Instanța rămâne în pronunțare asupra contestației în anulare.
TRIBUNALUL,
Asupra contestației în anulare de față, reține urmatoarele:
Prin plangerea contraventionala inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr._/212/2012 pârâtul GHIORȚU L. a solicitat in contradictoriu cu intimatii intimat C. J. CONSTANTA, intimat PREȘEDINTELE C. J. CONSTANTA anularea procesului verbal de contraventie nr.106 din 8.06.2012 prin care a fost sanctionat cu amenda contraventională in cuantum de 100.000 lei, sistarea lucrarilor, obtinerea autorizatiei de construire sau aducerea terenului in starea initială.
S-a mai invederat că în mod nelegal sanctiunea a fost aplicata de Presedintele C. J. Constanta, desi potrivit art.27 al.3 din Legea50/1991 ,,Contraventiile prevazute de art.26 al.1, cu exceptia celor de la lit. H, I, se constata si se sanctionează de catre compartimentele de specialitate cu atributii de control ale autoritatilor administratiei publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti, oraselor si comunelor, pentru faptele săvârsite in unitatea lor administrativ-teritorială”. S-a mai invederat că, fata de data finalizării contructiei se constata implinit termenul de prescriptie.
In drept Legea 50/1991, OG 2/2001.
La solicitarea instanței, intimatul a depus la dosar documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal contestat. La data de 23.11.2012, intimatul a depus la dosar întâmpinare și convenția nr.9987/05.06.2012 intervenită între Primarul comunei M. K. și Președintele C. Județean C..Prin intampinare, intimatii au solicitat respingerea plangerii contraventionale ca neintemeiata si obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecata.
S-a invederat ca potrivit art.1 din legea 50/1991 executarea lucrarilor de constructii asa cum sunt definite la art.3, este permisa numai pe baza unei autorizatii de construire sau de desfiintare emisa in conditiile legii. S-a mai invederat ca potrivit art.27 din Legea 50/1991 Presedintii consiliilor judetene au competenta de a urmări respectarea disciplinei in domeniul autorizarii executarii lucrarilor in constructii si de a dispune sanctiuni in masura incalcarii prevederilor legale in aceasta materie. De asemenea, intre Presedintele CJC și Primarul comunei M. Kogalniceanu a fost conventia nr.9987/05.06.2012 prin care presedintele, prin structurile de specialitate, acorda sprijin primarului in vederea punerii in aplicare a prevederilor Legii 50/1991.Ca atare, potrivit acestei conventii presedintele CJC, prin personalul imputernicit din cadrul aparatului propriu are obligatia sa urmărească pe raza administrativ-teritorială a comunei M. Kogalniceanu respectarea disciplinei in domeniul autorizarii executarii lucrarilor in constructii.Astfel, s-a apreciat ca raportat la textele legale invocate si la conventia nr. 9987/05.06.2012 incheiata in baza art.104 al.5 din Legea 215/2001 sustinerea petentului cu privire la nelegalitatea procesului-verbal pentru lipsa competentei persoanei care a aplicat sanctiunea, nu poate fi avută în vedere. Referitor la prescrierea dreptului de a constata contraventia și de a aplica sanctiunea s-a învederat că potrivit disp. art.37 al.5 din Legea 50/1991 republicata, constructiile executate fără autorizatie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată receptia la terminarea lucrarilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate in cartea funciara, in aceasta situatie se aplică in continuare sanctiunile prevazute de lege.
La termenul de judecata din data de 18.01.2013 petentul a invocat exceptia de nelegalitate a Conventiei nr.9987/5.06.2012 incheiata intre Primarul . Presedintele C. J. Constanta având în vedere că, Legea nr.50/1991, care este singurul cadru legal aplicabil în materia constatării și sancționării contravenției pentru care a fost sancționat petentul, nu prevede posibilitatea unei delegări de competență în ceea ce privește constatarea și sancționarea contravențiilor, astfel încât actul prin care Președintele C. Județean C. a preluat activitatea de constatare și sancționare a contravențiilor la Legea nr.50/1991 pe raza comunei M. K. este întocmită cu încălcarea legii .
Judecătoria C. a reținut că, raportat la disp.art.4 din Legea nr.554/2004, pentru a putea fi sesizată instanța de contencios administrativ pentru soluționarea unei excepții de nelegalitate, una din condițiile ce trebuie îndeplinite este ca obiectul excepției de nelegalitate să fie reprezentat de un act administrativ unilateral. În speță, având în vedere că obiectul excepției de nelegalitate este reprezentat de convenția nr.9987/05.06.2012 încheiată între Primarul comunei M. K. și Președintele C. Județean, act bilateral încheiat între cele două părți, instanta a respins cererea de sesizare a Tribunalului C., ca neîntemeiată.
Prin sentinta civila nr. 5010/05.04.2013, pronuntata de Judecatoria a fost respinsa plangerea ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
„ Prin procesul verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat cu sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 100.000 lei și sancțiunea complementară a desființării lucrărilor realizate nelegal, în temeiul art. 26 lit. a) din Legea nr. 50/1991, pentru contravenția de a fi executat lucrări de construcție ce constau în construcție agrozootehnică în suprafață de aproximativ 100 2 din zidărie BCA, regim de înălțime parter, neacoperită, fără a deține autorizație de construire în acest sens.
În urma examinării din oficiu a procesului verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de niciuna dintre aceste cauze.
Cu privire la excepția prescrierii dreptului de a constata contravenția și de a aplica sancțiunea contravențională, instanța nu poate reține apărările petentului în sensul că, față de data finalizării construcției și raportat la disp.art.31 din Legea nr-.50/1991, s-a împlinit termenul de prescripție, având în vedere că, contravenția prevăzută de art. 26 alin.1 lit.a din Legea nr.50/1991 constă în edificarea unei construcții fără autorizație de construire, ceea ce se sancționează fiind faptul material al edificării, astfel că termenul de prescripție va începe să curgă de la data finalizării materiale a lucrării, iar petentul, deși invocă în plângerea contravențională formulată finalizarea construcției, din probele administrate în cauză exclusiv de către intimat nu rezultă finalizarea construcției.
Pe de altă parte, în raport de prevederile art.37 alin.5 din lege, potrivit cărora“Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege, momentul constatării contravenției fiind și momentul săvârșirii acesteia.
În ceea ce privește critica petentului în sensul că Președintele C. Județean C. nu avea competența de a sancționa fapta contravențională săvârșită de către petent, aceasta nu va fi reținută de către instanță, având în vedere că, potrivit disp.art.104 alin.1 lit.d din Legea nr.215/2001 (1) Presedintele consiliului judetean îndeplineste, în conditiile legii, urmatoarele categorii principale de atributii: d) atributii privind relatia cu alte autoritati ale administratiei publice locale si serviciile publice;, iar potrivit alin. 5 In exercitarea atributiilor prevazute la alin. (1) lit. d), presedintele consiliului judetean: a) îndruma metodologic, prin aparatul de specialitate al consiliului judetean, activitatile de stare civila si autoritate tutelara desfasurate în comune si orase, b) poate acorda, fara plata, prin aparatul de specialitate al consiliului judetean, sprijin, asistenta tehnica, juridica si de orice alta natura consiliilor locale sau primarilor, la cererea expresa a acestor, iar potrivit convenției nr.9987/05.06.2012, Primarul Comunei M. K. și Președintele C. Județean C. au convenit ca Președintele, prin structurile de specialitate, să acorde sprijin în vederea punerii în aplicare a prevedrilor Legii nr.50/1991, în sensul constatării și sancționării contravențiilor stabilite prin acestea.
Pe fondul cauzei, conform dispozițiilor normative incidente în cauză:
Art. 26 din Legea nr. 50/1991 „ (1) Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: a) executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant;
(2) Contravențiile prevăzute la alin. (1), săvârșite de persoanele fizice sau juridice, se sancționează cu amendă după cum urmează: - de la 1.000 lei la 100.000 lei, cele prevăzute la lit. a)”
Art. 3 din Legea nr. 50/1991 „Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru: a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11;
Din probele administrate în cauză, instanța constată că faptele descrise în procesul verbal de contravenție sunt conforme realității. Astfel, din conținutul planșelor fotografice depuse la dosarul cauzei de către intimat reiese că fapta a fost corect reținută în sarcina petentului, care de altfel nici nu a contestat-o.
În aceste condiții, având în vedere că suntem în fața unei contravenții omisive (petentul este sancționată pentru ceva ce nu a îndeplinit, respectiv nu a obținut autorizație de construire anterior demarării lucrărilor efectuate), sarcina probei îndeplinirii obligației legale (existența autorizației) revenea petentului.
În ceea ce privește cerere subsidiară privind reindividualizarea sancțiunii aplicate petentului, instanța va avea în vedere disp art.21 alin.3 din OG 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmare produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Se reține că, deși nota de constatare a faptei reținute în sarcina petentului și procesul-verbal de contravenție au fost întocmite la data de 06.06.2012 și respectiv 08.06.2012, în cauză nu s-a făcut dovada inițierii demersurilor pentru . a fost încuviințată petentului proba cu înscrisuri, respectiv dovada acestor demersuri și nici dovada stării materiale și familiale a petentului care ar putea fi pusă în pericol prin achitarea amenzii contravenționale în cuantumul stabilit de către agentul constatator.
Pentru toate aceste considerente, instanța constată că existența faptei reținute în sarcina petentului este dovedită, iar fapta întrunește elementele constitutive a contravenției stabilită de organul constatator prin procesul verbal contestat, motiv pentru care plângerea contravențională formulată urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.”.
Petentul a formulat recurs impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii recurate, in sensul admiterii plangerii si anularii procesului verbal. In subsidiar a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment.
In dezvoltarea motivelor de recurs a aratat recurentul ca in mod gresit instanta de fond a respins plangerea contraventionala, intrucat în mod nelegal sanctiunea a fost aplicata de Presedintele C. J. Constanta, desi potrivit art.27 al.3 din Legea50/1991 ,,Contraventiile prevazute de art.26 al.1, cu exceptia celor de la lit. H, I, se constata si se sanctionează de catre compartimentele de specialitate cu atributii de control ale autoritatilor administratiei publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti, oraselor si comunelor, pentru faptele săvârsite in unitatea lor administrativ-teritorială”. S-a mai invederat că, fata de data finalizării contructiei,se constata implinit termenul de prescriptie, aspect de care instanta de fond nu a tinut cont.
Prin decizia nr. 1822/27.11.2013 a Tribunalului C. a fost respins ca nefondat recursul formulat de organul constatator împotriva sentinței civile nr. 5010/05.04.2013 a 8271/21.10.2008 Judecătoriei C., reținându-se următoarele:
„ Examinand hotararea recurata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 304 ind. 1 C., Tribunalul retine ca recursul recurentului-petent este fondat din urmatoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat cu sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 100.000 lei și sancțiunea complementară a desființării lucrărilor realizate nelegal, în temeiul art. 26 lit. a) din Legea nr. 50/1991, pentru contravenția de a fi executat lucrări de construcție ce constau în construcție agrozootehnică în suprafață de aproximativ 100 2 din zidărie BCA, regim de înălțime parter, neacoperită, fără a deține autorizație de construire în acest sens.
Disp. art.37 alin.5 din lege prevad ca“Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege, momentul constatării contravenției fiind și momentul săvârșirii acesteia.
În ceea ce privește critica petentului în sensul că Președintele C. Județean C. nu avea competența de a sancționa fapta contravențională săvârșită de către petent, se retin urmatoarele:
Potrivit disp.art.104 alin.1 lit.d din Legea nr.215/2001 (1) Presedintele consiliului judetean îndeplineste, în conditiile legii, urmatoarele categorii principale de atributii: d) atributii privind relatia cu alte autoritati ale administratiei publice locale si serviciile publice; iar potrivit alin. 5 In exercitarea atributiilor prevazute la alin. (1) lit. d), presedintele consiliului judetean: a) îndruma metodologic, prin aparatul de specialitate al consiliului judetean, activitatile de stare civila si autoritate tutelara desfasurate în comune si orase, b) poate acorda, fara plata, prin aparatul de specialitate al consiliului judetean, sprijin, asistenta tehnica, juridica si de orice alta natura consiliilor locale sau primarilor, la cererea expresa a acestor, iar potrivit convenției nr.9987/05.06.2012, Primarul Comunei M. K. și Președintele C. Județean C. au convenit ca Președintele, prin structurile de specialitate, să acorde sprijin în vederea punerii în aplicare a prevederilor Legii nr.50/1991, în sensul constatării și sancționării contravențiilor stabilite prin acestea.
Dispoziții normative incidente în cauză:
Art. 26 din Legea nr. 50/1991 „(1) Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: a) executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant; (2) Contravențiile prevăzute la alin. (1), săvârșite de persoanele fizice sau juridice, se sancționează cu amendă după cum urmează: - de la 1.000 lei la 100.000 lei, cele prevăzute la lit. a)”
Art.3 din Legea nr. 50/1991 „Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru: a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11;
Art.27 alin.5 din Legea nr.50/1991 prevede ca procesele verbale de constatare a contraventiilor, incheiate de organele de control ale administratiei publice locale, se inainteaza, in vederea aplicarii sanctiunii, sefului compartimentului care coordoneaza activitatea de amenajare a teritoriului si de urbanism sau, dupa caz, presedintelui consiliului judetean ori primarului unitatii administrative teritoriale sau al sectorului municipiului Bucuresti in a carui raza s-a savirsit contraventia. Desi sanctiunea a fost aplicata de Presedintele C. J., in conformitate cu prevederile legii, competenta de a constata contraventia apartine organelor de control din cadrul autoritatii administratiei publice locale, in cazul de fata, din cadrul C. J. Constanta.
Art.27 alin.3 din Legea nr.50/1991:”Contraventiile prevazute la art.26 alin.1, cu exceptia celor de la lit. h-l, se constata si se sanctioneaza de catre compartimentele de specialitate cu atributii de control ale autoritatilor administratiei publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti, oraselor si comunelor pentru faptele savirsite in unitatea lor administrativ teritoriala sau, dupa caz, in teriotriul administrative al sectoarelor municipiului Bucuresti, potrivit competentelor de emitere a autorizatiilor de construire/desfiintare.
Tot potrivit dispozitiilor art.27 alin.3, competenta de a constata contraventiile si de a aplica sanctiuni revine compartimentelor de specialitate cu atributii de control ale autoritatilor administratiei publice locale, adica, in speta dedusa judecatii, din cadrul primariei comunei M. Kogalniceanu. Este o competenta exclusiva, ce nu poate fi delegata.
Presedintele Consilului Judeteran, prin compartimentele sale de specialitate, nu se poate subroga in dreptul conferit de lege, in mod exclusiv, autoritatilor locale din . a constata si de a aplica sanctiuni. Desi se invoca prevederile Convenției nr.9987/05.06.2012 intervenită între Primarul comunei M. K. și Președintele C. Județean C.., care avea ca scop acordarea de sprijin solicitantului in vederea punerii in aplicare a prevederilor Legii nr.50/1991, in sensul constatarii si sanctionarii contraventiilor stabilite prin acestea, instanta apreciaza ca acest inscris, intocmit cu nerespectarea dispizitiilor legale in vigoare, nu il legitimeaza pe Presedintele C. J. Constanta sa constate si sa aplice sanctiuni pe teritoriul comunei M. Kogalniceanu.
Daca legiuitorul ar fi inteles sa permita delegarea acestor atributii de control de la autoritatile administratie publice locale catre Presedintele Consilului J., pentru constatarea si sanctionarea contraventiilor savirsite in unitatea administrativ teritoriala a unei localitati, ar fi prevazut-o in mod expres in lege. In lipsa unei asemenea prevederi, competenta de a constata si de a sanctiona abaterile la legea nr.50/1991 ramine atributul exclusiv al autoritatilor administratiei publice locale, in cazul de fata, din cadrul comunei M. Kogalniceanu.
Instanta apreciaza ca procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr. nr. 106/08.06.2012 a fost intocmit cu nerespectarea prevederilor legale in vigoare in ceea ce priveste constatarea si sanctionarea contraventiilor la Legea nr.50/1991, motiv pentru care, apreciind in egala masura, că procesul-verbal este nelegal și temeinic, instanta de control judiciar constata ca prima instanta de fond nu a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare nelegala, astfel ca, dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta va admite recursul formulat de recurentul GHIORȚU L., în contradictoriu cu intimații C. J. CONSTANTA, și PREȘEDINTELE C. J. CONSTANTA, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 5010/05.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2012, va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va admite plângerea si va anula procesul verbal de contravenție .. 106 întocmit la data de 08.06.2012 de organul constatator.”.
La data de 12.03.2014 se formulează de C. J. CONSTANTA și PREȘEDINTELE C. J. CONSTANTA contestație în anulare față de decizia nr. 1822/2013 a Tribunalului C., solicitând anularea deciziei și rejudecarea recursului . Motivează contestația în anulare arătând că Tribunalul C. a încălcat dispozițiile privitoare la competență atunci când s-a pronunțat asupra legalități actului adminsitrativ reprezentat de Convenția nr.9987/05.06.2012 intervenită între Primarul comunei M. K. și Președintele C. Județean C., și nu a anlizat unul din motivele de casare sau modificare invocat, privitor la refuzul Judecătoriei C. de a sesiza instanța de contencios administrativ cu excepția de nelegalitate a Convenției nr.9987/05.06.2012 intervenită între Primarul comunei M. K. și Președintele C. Județean C..
Contestația în anulare a fost întemeiată pe disp. art. 317 alin.1 pct.2 și 318 – teza a IIa Cod procedură civilă.
Față de contestația în anulare formulată intimatul a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestației în anulare formulată ca nefondată.
Potrivit Cod procedură civilă:
Art. 317
(1)Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
http://10.16.60.51/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp201242/_.HTM - #1.când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
http://10.16.60.51/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp201242/_.HTM - #2.când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
http://10.16.60.51/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp201242/_.HTM - #(2)Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond
Art. 318:
Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Relativ la incidența dispozițiilor art. 318 Cod procedură civilă, Din textul legal precitat rezultă fără putință de cauză că numai recurentul, căruia i s-a respins sau admis numai în parte recursul, poate introduce contestația în anulare specială întemeiată pe acest motiv, din moment ce este vorba de omisiunea cercetării vreunui motiv de recurs . Art. 318 ar putea fi invocat de către intimatul din cererea de recurs numai în măsura în care, pe cale de excepție, prin întâmpinare sau în tot cursul judecății, ar fi invocat un motiv de casare de ordine publică, a cărui analiză ar fi dus la casarea sau modificarea hotărârii, ceea ce nu este cazul în speță, concluziile contestatorului din cauză, cu ocazia soluționării recursului, fiind în sensul respingerii recursului „ învederând că instanța de fond s-a pronunțat în mod corect, verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege în ceea ce privește excepția de nelegalitate.”
Astfel, contestatorul nu poate cere anularea deciziei pronunțate în conformitate cu propriile sale concluzii în ceea ce privește posibilitatea ca legalitatea respectivului act, Convenția nr.9987/05.06.2012, să facă obiectul controlului instanței de contencios administrativ, pe calea excepției de nelegalitate.
Pe cale de consecință, nu poate fi primit nici motivul de contestație întemeiat pe dispozițiile art. 317 Cod procedură civilă, Tribunalul C. soluționând recursul ca instanță competentă material și teritorial conform art. 34 alin.2 Cod procedură civilă.
În egală măsură, motivul de contestație prevăzut de art. 317 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă poate fi primit dacă acesta motive nu a putut fi invocat pe calea recursului sau când acest motiv a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanța l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Refuzul Judecătoriei C. de a sesiza instanța de contencios administrativ cu excepția de nelegalitate a Convenției nr.9987/05.06.2012 a fost invocat ca motiv de recurs dar nu de către contestatorul din cauză ci de partea adversă.
Contestatorul din cauză, căruia îi profitau considerentele instanței de fond în sensul legalității Convenției nr.9987/05.06.2012, nu a invocat el însuși necompetența instanței de drept comun în analizarea legalității acestei convenții ci, mai mult, a formulat concluzii în sensul respingerii recursului prin care fusese invocat ca motiv de recurs inclusiv refuzul Judecătoriei C. de a sesiza instanța de contencios administrativ cu excepția de nelegalitate a Convenției nr.9987/05.06.2012.
Astfel, în contextul procesual dat, acest motiv de contestație ar fi putut fi invocat numai de către recurent și numai dacă recursul acestuia ar fi fost respins, ceea nu este situația în speța dată, contestatorului, nemulțumit de soluția instanței de recurs, nefiindu-i deschisă calea de fapt a unui recurs la recurs, drept pentru care instanța urmează a respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELEL LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de contestatorii C. J. CONSTANTA și PREȘEDINTELE C. J. CONSTANTA cu sdeiul în C., jud. C. în contradictoriu cu intimatul-pârât GHIORȚU L. domiciliat în comuna M. K., ., ., jud. C., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi. 04.06.2014.
PREȘEDINTE Judecător Judecător
A. B. S. M. C. E. C.
Grefier
E. N.
Red.jud.fond. G. M.C.
Tehnored. jud. A.B. S./23.06.2014
2 ex.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 611/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 1778/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
