Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 320/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 320/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 26080/303/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.320
Ședința publică de la 12 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. L. N.
JUDECĂTOR A. J. N.
JUDECĂTOR L. V. M.
GREFIER C. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurenta intimată C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA S.A.-CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIRE SI INFORMATICA - CESTRIN, cu sediul în mun.București, sector 6 ,..401A, în contradictoriu cu intimata petenta S.C.R. S.A., cu sediul in loc.Borsec, ., jud.Harghita, îndreptat împotriva sentinței civile nr._/16.09.2013 pronunțată de Judecătoria Constanta dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța califica intampinarea depusa de intimata petentă ca fiind note scrise, constată că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform disp. art. 242 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului .
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele :
Prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 12.11.2012, contestatoarea S.C. R. G. S.A. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 24.10.2012 încheiat de intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA.
În fapt, contestatoarea a arătat că a fost sancționată cu amendă pentru faptul că vehiculul cu numărul de înmatriculare_ care a fost proprietatea subscrisei a circulat fără rovinietă valabilă. Contestatoarea arată că în realitate societatea nu se face vinovată de săvârșirea faptei, deoarece acest autoturism a fost vândut de societate în data de 05.09.2011, conform facturii C_ către G. I. M..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. O.G. nr. 15/2002 și O.G. nr. 2/2001, iar în baza art.242 alin.2 Cpd proc.civ. s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul legal citat nu a formulat întâmpinare dar a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza emiterii procesului verbale de contravenție contestat, certificatul calificat și autorizația de control ale agentului constatator, planșa foto a auto cu nr._ surprins în trafic, verificat și găsit fără rovinietă.
La termenul de judecată din data de 06.03.2013 din oficiu instanța a invocat excepția necompetenței terioriale absolute a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Prin sentința civilă nr. 2411/06.03.2013 instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
Pe rolul Judecătoriei C. cauza a fost înregistrată la data de 14.06.2013 sub nr. de dosar_ .
Prin Sentinta civila. nr_/16.09.2013, Judecătoria C. a dispus în sensul a admis plangerea si a anulat procesul-/ verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . 12 nr_/24.10.2012 .
Pentru a dispune această soluție a reținut prima instanță că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 24.10.2012 și comunicat petentei la data de 05.11.2012 de către CNADNR SA – CESTRIN, societatea petentă S.C. R. G. S.A. a fost sancționată contravențional de către intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA – CESTRIN, cu amendă în cuantum de 250 lei, fiind obligată să achite și tariful de utilizare în cuantum de 28 euro, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002, în sarcina sa reținându-se că, în data de 17.10.2012, ora 11.15, vehiculul categoria A aflat în proprietatea sa, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 2A KM 201+000 m O. județul C., a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Procesul –verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului și nu este semnat de acesta.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a constatat următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, s -a retinut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
De altfel, în cauză, petentul nu a invocat si dovedit neregularităti cu privire la legalitatea actului sanctionator contestat, sau vreo vatamare care să conducă la anularea procesului verbal, conform dispozitiilor art.105 alin.2 C.proc.civila.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, a retinut urmatoarele:
La data de 05.09.2011 cu factura nr.C_ (f 10) societatea petentă a vândut automobilul proprietate particulara numitului G. I. M., iar la aceeași dată la cererea petentei autoturismul a fost radiat din evidențele Direcției Generale de Impozite și taxe Locale aparținând Consiliului Local al Sectorului 1 București, care conform Certificatului de atestare fiscală pentru persoanele Juridice privind impozitele și taxele locale nr._/06.09.2011 a operat în evidențele fiscale operațiunea de înstrăinare a autovehiculului. (f 7).
Așadar cumpărătorul G. I. M., este cea care a utilizat drumul național fără a deține rovinietă valabilă.
Potrivit art.11 alin.4 din O.U.G. nr.195/2002 rep., în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.
În cauză, noul proprietar nu și-a respectat obligația de a transcrie transmiterea dreptului de proprietate față de înscrisul depus la dosarul cauzei – fila 10.
Potrivit art.7 coroborat cu art. 1 alin. 1 pct. b din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinitei valabile revine în exclusivitate persoanelor înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
Așadar textul instituie două condiții cumulative care trebuie îndeplinite pentru a fi subiect activ al contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 respectiv, persoana să aibă în proprietate vehiculul și să fie menționată în certificatul de înmatriculare.
În acest sens instanța reține că, așa cum rezultă din factura nr.C_ emisă la data de 05.09.2011 de la fila 10 la data de 05.09.2019, astfel s – a realizat transferul dreptului de proprietate asupra autovehiculului de la societatea petentă către numitul G. I. M., ceea ce face ca la data menționată în procesul-verbal de contravenție ca fiind data săvârșirii faptei petenta sa nu mai fie proprietara autovehiculului.
Trebuie adăugat că, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 4 din OUG 195/2002 efectuarea formalităților pentru înscrierea datelor noului proprietar în evidențele autorităților competente cad în sarcina cumpărătorului, așadar petentului nu i se reține nici o culpă în acest sens. Aceasta a solicitat, iar conform mențiunilor din cuprinsul certificatului de atestare fiscală ,Serviciul Impozite și taxe a Sectorului 1 București i-a emis certificatul de atestare fiscală în vederea radierii autoturismului.
Vinovăția reprezintă trăsătura contravenției care impune, ca o condiție de existență a unei fapte tipice, necesitatea ca persoana care a comis actul incriminat să fi realizat, la momentul comiterii acelui act, implicațiile actului său și să fi putut să determine efectele acestuia.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs intimata, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 11.12.2013.
În motivare recursului se invedereaza de catre recurenta – intimata ca din analiza dispozitiilor art 7 si 8 coroborate cu cele cuprinse in art 1 pct b din OG 15/2002, reiese ca responsabilitatea achitarii rovinietei revine persoanei inscrise in Cartea de identitate a autoturismului ca detinator sau utilizator al autoturismului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatarii contraventiei .
Invedereaza acaesta ca actul translativ de proprietate ( contractul ) nu le este opozabil, iar neinregistrarea autoturismului pe numele noului proprietar nu le poate fi imputat.
Arata aceasta ca in baza de date a MAI – Directia Regim Permise de conducere si Inmatriculare a Vehiculelor, petenta – intimata apare mentionata ca fiind proprietar si utilizator, situatie in care raspunderea contraventionala ii revine conform OG 2/2001 si OG 15/2002.
Mai mult, conform art 24 alin 2 lit d din Ordinul 1501/2006 privind procedura inmatricularii, inregistrarii, radierii si eliberarii autorizatiei de circulatie provizorie sau probe a vehiculelor: » proprietarii de vehicule inmatriculate sau inregistrate sunt obligati sa solicite radierea din circulatie in termen de 30 de zile de la data trecerii vehicolului inregistrat in proprietatea altei persoane . «
In aceste conditii, petenta – intimata, in calitate de persoana inscrisa in certificatul de inmatriculare si cartea de identitate a autovehicolului, este subiect activ al contraventiei savarsite, iar aceasta se poate, la randu – i indrepta cu actiune in regres impotriva utilizatorului autoturismului in vederea recuperarii sumei reprezentand cuantumul amenzii - culpabil fata de neindeplinirea obligatiei legale de a se prezenta la organele competente sa efectueze transcrierea dreptului de proprietate de pe numele societatii, pe numele sau .
In drept, art 304 c .proc civ .
In dovedire: inscrisuri.
Prin intampinarea formulata si depusa la dosar (f7-8) solicita respingerea recursului, ca nefondat .
In motivare se invedereaza ca nu se face vinovata de savarsirea contraventiei retinute in sarcina sa, intrucat autoturismul nu se mai afla in proprietatea lor, fiind instrainat la data de 5.09.2011, anterior savarsirii contraventiei .
Mai invedereaza aceasta ca si –a indeplinit obligatiile legale inca de la momentul instrainarii, iar in raport de dispozitiile art 10 si 11 din OUG 195/2002, sarcina transcrierii dreptului de proprietate revenea noului proprietar, in termen de 30 de zile de la data dobandiri dreptului de proprietate . Apreciaza ca, lipsa de diligenta a noului proprietar nu trebuie sa atraga raspunderea lor .
Arata ca in raport de dispozitiile art 8 din OG 15/2002, simpla mentiune din certificatul de inmatriculare referitoare la numele proprietarului nu poate atrage raspunderea lor contraventionala in conditiile in care nu mai detin bunul ; calitatea de contravenient trebuie sa o aiba persoana fizica sau juridica care incalca valorile si relatiile sociale ocrotite prin reglementraile contraventionale ; raspunderea contraventionala este personala si societatea nu se face vinovata de contraventia retinuta in sarcina sa, intrucat nu mai aveau obligatia de a achita rovinieta, ci utilizatorul .
Procedând la judecata recursului din prisma dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă se rețin următoarele:
Prin procesul – verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._ încheiat la data de 24.10.2012, societatea petentă S.C. R. G. S.A. a fost sancționată contravențional de către intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA – CESTRIN, cu amendă în cuantum de 250 lei, fiind obligată să achite și tariful de utilizare în cuantum de 28 euro, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002, retinandu – se în sarcina sa că, în data de 17.10.2012, ora 11.15, vehiculul categoria A aflat în proprietatea sa, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 2A KM 201+000 m O. județul C., a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
In ceea ce priveste critica formulate de recurenta, Tribunalul va retine ca aceasta se circumscrie aspectelor legalte de temeiniciei faptei contraventionale retinute in sarcina petentei .
In considerarea rationamentului mai sus aratat, Tribunalul retine ca sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, se va avea în vedere faptul ca nu întreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie în materie penala", în sensul autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, în sensul ca natura "penala" are întreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.
Primul are în vedere însasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar în situatiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie în materie penala. Curtea procedeaza în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.
Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si altii împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.
Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie în materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.
Însa, în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul national al statului în cauza are o valoare formala si relativa, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei).
Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte în cauza Oztürk împotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.
Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.
Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încalcate prin savârsirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savârsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, în masura în care norma îsi pastreaza caracterul de generala aplicare.
Raporta la contraventia retinuta in sarcina petentei, se va avea in vedere ca:
Potrivit art 1 alin 1 lit b din OG 15/2002 : „utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini;, iar potrivit alin 2 al aceluiasi articol s –a statuat categoriile de persoane obligate la plata tarifului de utilizare a retelei de drumui nationale din Romania .
Astfel, acest aliniat stabileste clar si fara putinta de tagada ca:” Începând cu data de 1 iulie 2002 se introduce tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, denumit în continuare tarif de utilizare, aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.”
In raport de particularitatea data de transferul dreptului de proprietate asupra autotuturismului din patrimoniul petentei in patrimoniul unei alte persoane fizice, Tribunalul va retine ca, revenea atat vanzatorului cat si cumparatorului obligatia inregistrarii transmiterii dreptului de proprietate in evidentele de inmatriculare a autoturismelor si nu doar radierea din baza de data aferenta impozitarii acestora .
Se va avea in vedere ca, inclusiv in dispozitiile OG 15 /2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, cu modificarile si completarile ulterioare, legiuitorul a prevazut si aceasta situatie, stabilind in art 1 pct 10 ca: „ În cazul schimbării utilizatorului vehiculului, rovinietă își menține valabilitatea”, iar in alin 11 faptul ca :” cazul radierii din circulație a vehiculului, utilizatorului i se va returna, la cererea scrisă a acestuia, de către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., contravaloarea tarifului de utilizare, corespunzătoare perioadei de neutilizare, în condițiile stabilite prin norme metodologice.”
Sub aspectul persoanei responsabile in ceea ce priveste inscrierea actului translativ de proprietate si implicit a declararii noului proprietar, se va retine ca aceasta obligatie revenea atat vanzatorului cat si cumparatorului, lipsa de diligenta a unuia nu poate fi imputata tertelor persoane .
Astfel, potrivit art 24 alin 2 lit d din Ordinul 1501 /2006 privind procedura inmatricularii, inregistrarii, radierii si eliberarii autorizatiei de circulatie provizorie: „ (2)Proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data:
d)trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane.”, cu consecinta urmaririi procedurii instituite prin alin 3 – 5 ale aceluiasi articol .
Mai mult, se va avea in vedere ca prin dispozitiile art 11 alin 4 din OUG 195/2002, rep, legiuitorul a prevazut ca „În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului. „, dispozitii care insa se completeaza cu dispozitiile privind procedura de inmatriculare a autoturismelor, nefiind instituite obligatii care sa se exclud, ci se completeaza reciproc .
Tocmai prin introducerea sintagmei „ simultan „, legiuitorul a avut in vedere dispozitiile declararii reciproce a transperului prin realizarea a doua operatiuni ; una – aferenta radierii vechiului proprietar si cea de a doua - aferenta inregistrarii noului proprietar.
In aceste conditii, Tribunalul va avea in vedere ca in lipsa mentinilor corespunzatoare la organele abilitate cu inmatricularea autoturismului, proprietarul inregistrat in evidente reprezinta si utilizatorul faptic al retelei de drumuri - lipsa de diligenta nu poate fi imputata unei a treia persoana – in speta, recurenta – intimata – straina de tranzactiile de natura civila sau comerciala desfasurate de un proprietar de autoturism .
2. Un al doilea element analizat de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului îl constituie caracterul represiv (punitiv) si disuasiv, iar nu reparator al masurii luate.
In raport de circumstantele reale si personale in care s-a falta petenta - intimata, Tribunalul va aprecia ca sanctiunea amenzii contraventionale apare ca o sanctiune de o gravitate deosebita, mai mult cu cat si acesta s –a aflat in eroare cu privire la transmiterea si modalitatea in care se va face inmatricularea dupa efectuarea trasferului dreptului de proprietate .
Desi se poate aprecia ca nimeni nu poate invoca necunoasterea legii, petenta a apreciat in raport de dispozitiile art 11 lain 4 din OUG 195/2002, rep, ca obligatia ii revine noului proprietar si nu si siesi, situatie care poate fi apreciata ca o culpa prin neglijenta si nu o intentei vadita de neachitarea a obligatiilor legale aferente oricarui utilizator de drumuri nationale .
Astfel, Tribunalul va retine ca, in cauza se poate aprecia ca pot fi avute in vedere criteriile prevăzute de art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art. 21 alin. 3 din același act normativ, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică când fapta este de gravitate redusă, fara consecinte deosebite asupra relatiilor sociale .
În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Spre deosebire de sancțiunile aplicabile altor ramuri de drept, sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, fiind unanim acceptat că „sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate”.
Tribunalul retine ca, ulterior ratificarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului de catre România, libertatea de legiferare a statului român a fost limitata. Astfel, actele normative aflate în vigoare trebuie sa asigure respectarea drepturilor omului garantate de Conventie. De asemenea, interpretarea si aplicarea legilor existente trebuie sa asigure respectarea acestor drepturi.
Se va retine ca, potrivit art. 1 din Protocolul aditional nr. 1, „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decit pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor”.
Prin urmare statele parte a Conventiei au dreptul de a impune sanctiuni pecuniare (amenzi) drept sanctiune pentru încalcarea anumitor dispozitii legale.
Marja de apreciere a statelor nu este însa absoluta. Astfel cum rezulta din jurisprudenta Curtii, (spre exemplu cauza Chassagnou si altii c. Frantei) ingerintele statului în dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1, alin. 2, din Protocolul aditional nr. 1, trebuie sa fie prevazute de lege, sa aiba un scop legitim si sa asigure un asigure o proportie echitabila între scopul urmarit si mijloacele utilizate.
In cauza pendinte, se va aprecia ca masura punitiva luata fata de petenta este mult disportionata in raport de cauza concreta in care s –a savarsit contraventia, si care nu a avut la baza o culpa contractuala a bancii data de modalitatea defectuasa de incheiere a contractelor de creditare, ci a avut in vedere o legislatie inadecvata.
In aceasta situatie, apreciaza ca sanctiunea amenzii aplicate este drastica, fapt pentru care va dispune inlocuirea acesteia cu masura AVERTISMENTULUI .
Prin urmare, în temeiul disp. art. 312 c.proc.civ, va admite recursul, va modifica sentinta recurata, in sensul ca va admite in parte plangerea in sensul inlocuirii sanctiunii amenzii cu Avertismentul .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de recurenta intimată C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA S.A.-CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIRE SI INFORMATICA - CESTRIN, cu sediul în mun.București, sector 6 ,..401A, în contradictoriu cu intimata petenta S.C.R. S.A., cu sediul in loc.Borsec, ., jud.Harghita, îndreptat împotriva sentinței civile nr._/16.09.2013 pronunțată de Judecătoria Constanta dosarul nr._ .
Modifica sentinta recurata, în sensul că:
Admite in parte plangerea.
Înlocuiește sancțiunea amenzii în sumă de 250 lei cu avertismentul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.02.2014.
P., Judecator, Judecator,
A. L. N. A. J. N. L. V. M.
Grefier,
C. G.
Jud.fond A.I.G.
Tehnored.jud. L.V.M.
2 ex./5.03.2014
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 665/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1278/2014.... → |
|---|
