Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1310/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1310/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 22922/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 1310
Ședința publică de la 17 Decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-L. O.-D.
JUDECĂTOR: E. C.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție R13_, formulat de apelanta petentă ., cu sediul în C., .. 194, jud. C., în contradictoriu cu intimata C. SA - C., cu sediul în București, .. 401A, Sector 6, București, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 6281/04.06.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru apelantă avocat în substituire C. P., în baza delegației de substituire pe care o depune la dosar, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată se constată că la dosarul cauzei prin serviciul registratură apelanta a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, după care;
Reprezentantul apelantei depune la dosar delegație de substituire.
În temeiul disp. art. 255 cu ref. la art. 258 NCPC instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
La interpelarea instanței reprezentantul apelantei arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat.
În temeiul dispozițiilor art. 244 NCPC instanța declară încheiată cercetarea judecătorească, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, în sensul schimbării în totalitate a sentinței pronunțate de instanța de fond, cu consecința admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contravenție. În susținerea apelului arată că soluția instanței de fond este greșită, dat fiind faptul că societatea apelantă nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa. În acest sens arată că apelanta a fost parte într-un contract de leasing în calitate de utilizator, ulterior, în baza unui contract de novație, această calitate a fost preluată de altă societate și că ulterior societatea apelantă a depus doar la SPIT în vederea radierii demersuri ce au fost finalizate, existând la dosarul de fond al cauzei la filele 45 și 51 adresă prin care SPITVBL și societatea de leasing recunosc faptul că societatea apelantă nu mai avea calitatea de utilizator al autovehiculului. De asemenea învederează faptul că prin adresa de la fila 51 emisă de societatea de leasing se precizează că la momentul controlului autovehiculul nu mai era utilizat de Societatea TRAN. și fusese deja înstrăinat unei alte societăți comerciale. Totodată arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 22.08.2013, sub numărul_, petentul S.C. P. C. S.A. a formulat plângere contravențională împotriva procesului – verbal de constatare a contravenției . nr._/25.07.2013, întocmit de intimatul COMPANIA NAȚIONALĂ de AUTOSTRĂZI și DRUMURI NAȚIONALE din ROMÂNIA S.A. - C., solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în procesul-verbal de contravenție s-a reținut că nu ar fi deținut rovinietă valabilă pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, or acest lucru nu corespunde realității întrucât nu mai are calitatea de utilizator al autovehiculului în cauză începând cu data de 04.12.2008, calitatea de utilizator fiind preluată de societatea TRAN.. Astfel, petentul a precizat că la data de 26.05.2008, în calitate de utilizator, a încheiat un contract de leasing financiar având ca obiect autovehiculul marca BMW 320D. Ulterior, la data de 04.12.2008, a perfectat un contract de novație a contractului de leasing financiar prin care societatea TRAN.. a preluat poziția contractuală a utilizatorului în cadrul contractului de leasing.
Petentul a mai arătat că ulterior perfectării contractului de novație, a solicitat la SPIT C. scoaterea din evidență a mijlocului de transport.
În drept, petentul și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar, în fotocopie, procesul-verbal de constatare a contravenției, contract de novație a contractului de leasing financiar nr._/26.05.2008, declarație pentru scoaterea din evidență a mijloacelor de transport, certificat de înmatriculare și cartea de identitate a vehiculului în cauză.
Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru, potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, intimatul a arătat că procesul-verbal de contravenție îndeplinește condițiile prevăzute de O.G. nr. 2/2001 și O.G. nr. 15/2002. A mai precizat intimatul că orice schimbare a proprietarului/utilizatorului autoturismului în cauză devine opozabilă terților doar după transcrierea dreptului de proprietate în evidențele serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor competent.
În probațiune, a depus certificat calificat și autorizație de control D. A. B., precum și planșă foto.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat cererea de admitere a plângerii cu consecința anulării procesului-verbal sancționator.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Prin sentinta civila nr.6281 din 4.06.2014 pronuntata de Judecatoria Constanta a fost respinsa ca neintemeiata plangerea formulata de petenta ..
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
„Prin procesul – verbal de constatare a contravenției . nr._/25.07.2013, petentul S.C. P. C. S.A. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, în temeiul dispozițiilor art. 8 alin. 1 și 2 din OG nr. 15/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că autoturismul categoria A cu nr. de înmatriculare_ aparținând acestuia, a circulat la data de 04.07.2013 ora 0923 pe DN 71 km 43+700 - Ulmi, fără a deține rovinietă valabilă.
S-a reținut că procesul-verbal a fost încheiat pe baza filmării prezentate în planșa foto nr. 100201___2333000 (fila 25), iar acesta a fost întocmit la sediul intimatului, fiind generat și semnat electronic de agentul constatator D. A. B..
În urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, motiv pentru care instanța a trecut la analiza susținerilor petentului privind netemeinicia procesului verbal.
Instanța reține că potrivit dispozițiilor normative indicate în procesul verbal de contravenție:
Art. 8 din O.G. nr. 15/2002 „ (1) Fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă; (2) Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2;”
Conform art. 7din O.G. nr. 15/2002 „Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români”, iar potrivit art. 1 alin. 1 lit. b, utilizatori sunt „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români”.
Intimata a reținut răspunderea contravențională a petentului, având în vedere că acesta figura în baza de date a poliției ca utilizator al autoturismului prevăzut în certificatul de înmatriculare. Susținerile petentului potrivit cărora nu mai era la data de 04.07.2013 utilizatorul autoturismului sunt reale raportat la contractul de novație a contractului de leasing financiar nr._/26.05.2008 (filele 8-10) și la precizările făcute de Serviciul Public de Impozite și Taxe C. (fila 45), însă această situație juridică nu poate fi opusă intimatului întrucât petentul nu și-a îndeplinit obligația de a radia autoturismul de pe numele său, astfel cum prevede art. 11 alin. 10 din O.U.G. nr. 195/2002, rep. privind circulația pe drumurile publice: „Proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat să solicite autorității competente înscrierea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare a oricărei modificări a datelor de identificare a vehiculului respectiv sau, după caz, ale proprietarului, în termen de 30 zile de la care a intervenit modificarea.” Același act normativ definește la art. 6 pct. 34 noțiunea de „deținător mandatat” ca fiind persoana fizică sau juridică care folosește un vehicul în baza unui contract de leasing sau contract de închiriere.
Instanța reține că petentul a prezentat contractul de novație a contratului de leasing financiar nr._/26.05.2008 organelor fiscale, însă scopul acestui demers a fost cel de a fi exonerat de la plata obligațiilor fiscale.
Întrucât petentul nu a făcut dovada efectuării demersurilor necesare pentru modificarea mențiunilor în certificatul de înmatriculare al autoturismului, instanța reține că petentul este subiect al contravenției reținute în procesul-verbal sancționator.
Pentru toate aceste considerente, instanța, constatând că existența faptei reținute în sarcina petentului este dovedită și că această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator prin procesul-verbal contestat, urmează să respingă plângerea contravențională formulată de petentul S.C. P. C. S.A. ca neîntemeiată.”
Petenta S.C. P. C. S.A a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta prin care a solicitat admiterea apelului.
In motivarea cererii de apel a apreciat apelnata ca sentinta apelata este nelegala si netemeinica, intrucat in mod gresit a retinut instanta de fond ca societatea este subiect activ al contraventiei . Sustine apelanta ca nu are calitatea de subiect activ al contraventiei, solicitand sa se constate ca la data de 26.05.2008 a incheiat un contract de leasing financiar pentru autovehiculul marrca BMW 320D, iar ulterior, la data de 4.12.2008 a perfectat un contract de novatie a contractului de leasing financiar prin care, o alt asocietate respectiv TRAN. a preluat pozitia contractuala a utilizatorului in contractul de leasing. Ulterior a solicitat si SPIT-VBL Constanta scoaterea sin evidenta a mijlocului de transport, astfel cum reiese din actele depuse la dosarul cauzei.
Intimata C.N.A.D.N.R. S.A. a formulat intampinare la cererea de apel prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului și de prevederile legale incidente dar și raportat la apărările apelantei-petente, Tribunalul, făcând și aplicarea prevederilor art. 477 C. proc. civ., apreciază că apelul este fondat, în considerarea celor în continuare arătate.
Raspunderea contraventionala a apelantei-petente a fost angajata prin procesul –verbal de contravenție . nr._/25.07.2013, prin care a fost sancționata cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, în temeiul dispozițiilor art. 8 alin. 1 și 2 din OG nr. 15/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că autoturismul categoria A cu nr. de înmatriculare_ aparținând acestuia, a circulat la data de 04.07.2013 ora 0923 pe DN 71 km 43+700 - Ulmi, fără a deține rovinietă valabilă.
Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada săvârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.249 C.proc.civ, care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța are în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, dar și specifică materiei contravențiilor).
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.
În al doilea rând, instanța reține că, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art.249 C. proc. civ.
În considerentele deciziei, cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art. 249 c. proc. civ.. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, prin probele administrate apelanta-petenta, a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator nu pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Controlul judiciar relevă că instanța de fond a dat o interpretare eronata a situației faptice, astfel cum aceasta a fost susținută probator, cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de catre petenta.
Potrivit art. 1 din OG nr. 2/2001 „constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București”.
Apelanta- petenta nu poate avea calitatea de subiect activ al contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din OG nr. 15/2002.
Pe de o parte, săvârșirea contravenției cu vinovăție, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 din OG nr. 2/2001, implică, în mod necesar, utilizarea drumurilor publice pentru care s-a instituit taxa, astfel că obligația achitării rovinietei nu poate cădea în sarcina unei persoane care a înstrăinat autovehiculul doar în considerarea faptului că acesta figurează în continuare în evidențe ca fiind proprietarul bunului, împrejurare care nu corespunde însă realității.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 11 alin. (4) din OUG nr. 195/2002 prevăd că „în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului”.
Or, Tribunalul reține că, în măsura în care noul proprietar/utilizator este de rea credință și refuză să își îndeplinească obligația anterior menționată, vechiul proprietar/utilizator continuă să figureze în evidențele autorității competente și să suporte orice consecințe care decurg din această împrejurare, fără ca legea cadru în materie, respectiv OUG nr. 195/2002, să îi pună la dispoziție vreun mijloc legal prin care să îl constrângă pe noul proprietar să își îndeplinească obligația ori să efectueze demersurile corespunzătoare în numele și pe seama acestuia ori chiar în nume propriu, fiind astfel inechitabil să răspundă pentru fapte de natură contravențională imputabile exclusiv persoanei căreia i-a vândut autovehiculul în condiții de legalitate.
Se are in considerare faptul ca raspunderea contarventionala este personala si nu se poate atrage raspunderea contraventionala a unei alte persoane care figureaza . date neactualizata.
In concluzie, controlul judiciar relevă că, in mod eronat, instanța de fond a concluzionat că procesul verbal sub aspectul temeiniciei, avand in vedere probațiunea administrată în cauză, confirmă veridicitatea situației faptice consemnată de agenții constatatori în procesul verbal contestat și a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, motiv pentru care, in temeiul art.480 Co dproc.civila Tribunalul va admite apelul, va schimba in tot sentinta apelata in sensul ca, va admite plangerea si va anula procesul verbal . nr._/25.07.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta petentă ., cu sediul în C., .. 194, jud. C., în contradictoriu cu intimata C. SA - C., cu sediul în București, .. 401A, Sector 6, București, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 6281/04.06.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Schimbă sentința apelată, în sensul că
Admite plângerea.
Anulează procesul-verbal . nr._/25.07.2013.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I.-L. O.-DANELISABETA C.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond. M.I. S.
Tehnored.jud.decizie: E. C.
/4 ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 2855/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 07/2014.... → |
|---|
