Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1341/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1341/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 1719/256/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1341/APCA
Ședința publică din data de 17.12.2014
Completul de judecată constituit din
Președinte: A. L. N.
Judecător: C. N.
Grefier: A. G.
Pe rol soluționarea apelului având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelanta C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA, cu sediul în București, .,sect.2, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 797/19.05.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ intimat fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDETULUI C. - SERVICIUL POLIȚIEI RUTIERE CONSTANTA, cu sediul în C., ., județul C..
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 19.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, dată la care având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17.12.2014, când în aceeași compunere s-au decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față reține :
Prin plângerea contravenționala înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr._, petenta C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/25.02.2014, întocmit de organul constatator I.P.J. C. – Poliția Oraș Cernavodă.
Petenta invocă nelegalitatea procesului verbal de contravenție, respectiv faptul că nu i s-a adus la cunoștință că poate formula obiecțiuni, lipsa datelor de identificare ale martorului și semnătura acestuia, precum și faptul că prin Hotărâre nr. 1017/11.12.2013 s-a acordat un termen de 24 de luni.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, arătând că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale, fiind legal și temeinic.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin Sentința civilă 797/19.05.2014, Judecătoria Medgidia a dispus respingerea plângerii contravenționale ca nefondată.
Pentru a dispune astfel a reținut prima instanță următoarele :
Prin procesul verbal de contravenție contestat a fost sancționat petenta pentru că în ziua de 23.12.2013 a efectuat transport de valori monetare, suma transportată fiind de 210.000, până la oficiul poștal Cernavodă, folosind autoturismul marca VW Caddy cu nr. de înmatriculare_, mijloc de transport care nu era dotat cu dispozitive tehnice de pază, alarmare și monitorizare, localizare și supraveghere, faptă prevăzută de art. 60 lit. b în referire la art. 27 alin. 1 și sancționată de art. 61 alin. 1 lit. b din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor.
Procedând la analiza legalității procesului-verbal atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a constatat că acesta cuprinde cerințele legale privind forma procesului verbal.
În conformitate cu prevederile art. 17 din OG nr. 2/2001 numai lipsa mențiunilor în cuprinsul procesului verbal de contravenție menționate în cuprinsul acestui articol atrage nulitatea absolută, lipsa altor mențiuni putând doar atrage nulitatea relativă. În speță petenta nu a făcut dovada existenței vreunei vătămări prin faptul neindicării în cuprinsul procesului verbal a datelor de identificare ale martorului, vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal. De asemenea petenta nu a făcut dovada existenței vreunei vătămări prin lipsa obiecțiunilor din cuprinsul procesului verbal.
Instanța a reținut că petenta nu contestă necomiterea faptei contravenționale, invocând în schimb termenul de 18 luni prevăzut de art. 7 din HG nr. 301/2012, termen în care modul de funcționare a unităților prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, cu modificările și completările ulterioare, a societăților specializate de pază și protecție și a celor care desfășoară activități de proiectare, producere, instalare și întreținere a sistemelor de alarmare împotriva efracției, licențiate până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, precum și a dispeceratelor de monitorizare a sistemelor de alarmare, înființate până la aceeași dată, trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin hotărârea invocată.
Or, prin acordarea termenului de 18 luni nu s-a înlăturat obligația petentei de a transporta valori monetare cu un mijloc de transport care să nu fie dotat cu dispozitive tehnice de pază, alarmare și monitorizare, localizare și supraveghere.
Conform art. 26 din Legea nr. 333/2003 republicată: Mijloacele auto destinate transportului bunurilor și valorilor sau celui cu caracter special, prevăzute la art. 24, se dotează cu dispozitive tehnice de pază, alarmare, monitorizare, localizare și supraveghere, destinate să asigure securitatea persoanelor însoțitoare, a bunurilor, a valorilor și produselor speciale transportate, și se echipează cu tehnică de comunicații radio pe frecvențele aprobate conform legii.
(2)În cazul transporturilor bunurilor și valorilor constând în valori științifice, tehnice, de cultură și artă sau al celor cu caracter special prevăzute la art. 24 alin. (2), conducătorul unității asigură cel puțin un echipaj de însoțire pentru paza și protecția bunurilor sau a valorilor respective.
(3)Transportatorii de bunuri sau valori au obligația monitorizării permanente a derulării transporturilor și sesizării de urgență a poliției în caz de pericol.
(4)Cerințele minime pe care trebuie să le îndeplinească mijloacele de transport prevăzute la art. 24 alin. (1) și (2), pentru protecția personalului însoțitor și a valorilor transportate, se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Or, în speță se constată că petenta a comis contravenția pentru care a fost sancționată, sancțiunea aplicată fiind în conformitate cu prevederile art. 59 alin. 1 lit. b din Legea nr. 333/2003 republicată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a fost formulat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 12.09.2014
În motivarea apelului apreciază petenta apelantă în sensul că sentința apelată a fost dată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește soluționarea excepției invocate relativ la lipsa elementelor obligatorii de individualizare a faptei prin raportare la disp. art. 57, respectiv 63 al.2 din HG 301/2012, data constatării faptei (23.12.2013) respectiv a încheierii procesului verbal (05.02.2013).
De asemenea, apreciază în sensul că în mod eronat prima instanță s-a pronunțat asupra excepției prematurității aplicării amenzii prin raportare la termenul 01.01.2015, stabilit prin actul normativ menționat anterior (art. 7), în condițiile în care hotărârile inclusiv cele de dispoziție ale societăților cu capital de stat sunt limitate de Adunarea Generală a Acționarilor.
Totodată apreciază că în mod eronat prima instanță a dispus relativ la incidența disp. art. 16 al.7 din OG 2/2001 cu privire la obligația de a aduce la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, dar și asupra gradului de pericol social creat, în condițiile în care constatările agentului de poliție sunt pur tehnice și nu a fost prezentat un atestat de calificare profesională. De asemenea, se arată că prima instanță nu s-a pronunțat nici asupra excepției nulității procesului prin prisma disp. art. 19 al.1 din OG 2/2001 privind datele de identificare ale martorului.
Din lipsa calității de contravenient, apreciază apelanta, rezultă lipsa vinovăției petentei ca element constitutiv al contravenției. În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.
În susținere solicită administrarea probei cu înscrisuri.(filele 9-19)
Intimatul, legal citat, nu a precizat poziția procesuală asupra apelului.
Procedând la judecata apelului, prin prisma disp. art. 476 al.1 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele :
Prin procesul verbal de contravenție contestat a fost sancționat petenta pentru că în ziua de 23.12.2013 a efectuat transport de valori monetare, suma transportată fiind de 210.000, până la oficiul poștal Cernavodă, folosind autoturismul marca VW Caddy cu nr. de înmatriculare_, mijloc de transport care nu era dotat cu dispozitive tehnice de pază, alarmare și monitorizare, localizare și supraveghere, faptă prevăzută de art. 60 lit. b în referire la art. 27 alin. 1 și sancționată de art. 61 alin. 1 lit. b din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor.
În referire la criticile formulate, Tribunalul reține că acestea fac referire la aspecte de nelegalitate și netemeinicie, astfel cum acestea au fost reținute în cuprinsul apelului formulat.
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
Relativ la criticile petentului cu referire la nerespectarea disp. art 16 din OG 2/2001 sub aspectul omisiunii de a se aduce a cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni cu ocazia încheierii procesului verbal, Tribunalul le apreciază ca neîntemeiate, reținându-se că în legătură cu instituirea acestei obligații, a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității procesului-verbal este de observat că, în raport cu natura interesului ocrotit prin dispoziția înscrisă în art. 16 din OG nr. 2/2001, o atare nulitate nu poate fi absolută, nesusceptibilă a fi acoperită în niciun mod, ci doar relativă, fiind necesar ca petentul să probeze că aceste încălcări i-au produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, situație care nu a fost în speță dovedită, petenta având posibilitatea de a formula obiecțiuni cu privire la procesul verbal, în fața instanței.
De altfel se poate observa că potrivit înscrisurilor atașate procesul verbal a fost întocmit în lipsa petentei.
Față de mențiunile cuprinse în procesul verbal, instanța apreciază ca neîntemeiate și criticile privind insuficienta descriere a faptei precum și identificarea martorului asistent.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Se constata din analiza materialului probator administrat in cauza faptul ca în mod judicios prima instanța a apreciat asupra probelor administrate în cauză, care au reliefat situația reținută în cuprinsul procesul verbal.
După cum s-a reținut procesul verbal de contraventie intocmit de un agent constatator aflat in indeplinirea atributiilor de serviciu, se bucura de o prezumtie de adevar,însa aceasta prezumtie nu este absoluta, ci relativa si poate fi combatuta prin probe pertinente, concludente si utile in cauza.
În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, reține instanța, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța a apreciat că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Astfel, se reține că in speta nu este incident principiul menționat, neimpunându-se ca instanța de recurs să cenzureze masurile dispuse, in condițiile in care prin materialul probator analizat a rezultat faptul ca apelanta la data de referință nu se conformase dispozițiilor legale privind transportul de valori, deși potrivit referatului atașat la filele 11-12 exista mențiunea că petenta nu poate asigura paza transporturilor de valori monetare în regim de pază proprie decât în limita sumei de 100.000 EUR cu mașini special amenajate și personal însoțitor înarmat cu arme de foc neletale., iar pentru transporturile mai mari de_ EUR cu mașini blindate și semiblindate și personal însoțitor înarmat cu arme de foc letale, fiind necesară crearea unei filiale specializate în activități de pază și transport valori.
Instanța nu va reține criticile privind prematuritatea aplicării sancțiunii prin raportare la dispozițiile HG 301/2012, sancțiunea fiind aplicată pentru efectuarea transportului de valori cu vehicule nedotate corespunzător, această obligație a dotării și efectuării transportului de valori în condiții de siguranță fiind reglementată prin dispozițiile art. 25,27 din legea 333/2003, în forma în vigoare la data de referință.
În referire la individualizarea sancțiunii contravenționale Tribunalul reține că prima instanță a apreciat în mod corect asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art.5 al.5, respectiv art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției săvârșite prin raportare la normele legale incidente, circumstanțele concrete de săvârșire a faptei, dar și aptitudinea sancțiunii dispuse de a asigura responsabilizarea pe viitor a agentului economic supus controlului.
Instanța de control judiciar apreciază în speță că nu se impune aplicarea măsurii avertismentului, soluție ce va fi menținuta si in urma analizării apelului. In acest sens se are in considerare si faptul că apelanta nu a inteles a se conforma dispozițiilor legale impuse de legea 333/2003.
Pe de alta parte, scopul prevăzut de norma generala - OG nr.2/2001, in situația aplicării avertismentului fata de contravenient nu este niciodată atins, fiind lipsit de eficienta sanctionatorie, in cazul in care subiectul contravențional este o persoana juridica. Alternativa avertismentului urmărește in fapt responsabilizarea unei persoane fizice, prin sensibilizarea conduitei si a conștiinței acesteia fata de fapta savarsita si urmările produse, aspecte care nu pot fi îndeplinite in cazul persoanelor juridice, datorita particularităților de organizare si de manifestare a acesteia in cadrul raporturilor juridice.
Astfel, analizând legalitatea si temeinicia procesului verbal contravențional, din prisma prevederilor art.34 din OG nr.2/2001, se constata, ca apelanta petentă, prin susținerile avute si probele administrate, nu a răsturnat prezumția de validitate de care beneficiază actul sancționator contestat, considerentele față de care, în temeiul disp. art. 480 al.1 c.proc.civ, Tribunalul va dispune respingerea ca nefondat a apelului dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul promovat de apelanta C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA, cu sediul în București, .,sect.2, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 797/19.05.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ intimat fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDETULUI C. - SERVICIUL POLIȚIEI RUTIERE CONSTANTA, cu sediul în C., ., județul C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. L. N. C. N.
GREFIER,
A. G.
Jud.fond. E.E.Măstăcăn
Red.decizie jud. C. N./16.01.2015
2 ex/
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1065/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 335/2014.... → |
|---|
