Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1355/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1355/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 6841/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1355/APCA
Ședința publică din data de 17.12.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – L. V. M.
JUDECĂTOR – A. J. N.
GREFIER – M. G.
Pe rol, soluționarea apelului având ca obiect anulare proces – verbal de contravenție, promovat de apelanta petentă . BACĂU, cu sediul în Bacău, ., județul Bacău în contradictoriul cu intimatul S. P. DE IMPOZITE ȘI TAXE C., cu sediul în C., ., județul C.., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 7662/11.07.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._,
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.12.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea data, ce face parte integranta din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 17.12.2014, când a decis următoarele;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin Sentința civilă nr 7662 din 11.07.2014, Judecătoria C. a dispus sensul respingerii plângerii contraventionale, ca neintemeiata .
Pentru a dispune această soluție s-a reținut de prima instanță că prin procesul verbal de constatare a contravenției nr. HPJ0006976/04.02.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1116 lei, în temeiul pct. 6 din Anexa nr. 5 din HCLM nr. 295/2013, reținându-se faptul că a declarat peste termenul de 30 de zile prevăzut pentru declararea modificărilor intervenite privind taxa de liniște și siguranță.
În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că în acesta sunt cuprinse toate mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, nume, prenume contravenient, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Petentul a invocat, ca motiv de nelegalitate, imposibilitatea de a formula obiecțiuni, conform art. 16 alin 1 din OG nr. 2/2001.
Art. 16 din OG nr. 2/2001 cuprinde motive de nulitate relative (și nu absolute), ce presupun dovedirea de către petent a producerii unei/unor vătămări, ce nu pot fi înlăturate decât prin anularea actului.
Se constată că aspectul invocat de către petent nu poate produce vreo vătămare, având în vedere, că, prin sesizarea instanței, petentul are posibilitatea de a se prezenta și de a preciza toate obiecțiunile pe care le are împotriva procesului verbal contestat.
În ceea ce privește lipsa semnăturii contravenientului și lipsa semnăturii vreunui martor, instanța are în vedere art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001 potrivit cărora „ în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod” și constată că în cuprinsul procesului verbal contestat, agentul constatator a consemnat faptul că nu s-a putut identifica un martor, decât un alt agent care nu poate avea calitatea de martor.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța reține următoarele:
Contravenția reținută în sarcina petentului este cea prevăzută de pct. 6 din Anexa 5 din HCLM nr. 295/2013, conform căreia:
„Taxa constituie venit cu destinație specială instituită în temeiul prevederilor art. 282 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și este fundamentată de necesitatea menținerii condițiilor civilizate de trai în locurile publice. Se utilizează pentru paza unor bunuri publice, pentru prevenirea și combaterea infracțiunilor și a faptelor ilicite, antisociale, manifestate prin cerșetorie, furturi, tâlhărie și prostituție, pentru combaterea comerțului stradal neorganizat, prevenirea depunerilor de moloz și gunoi menajer și pentru prevenirea lipirii de afișe pe fațadele clădirilor, stâlpi și copaci.
Taxa se încasează de la toți operatorii economici, respectiv persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale și persoane juridice, care desfășoară activități economice pe raza Municipiului C., în stațiunea Mamaia și . locația acestora. (…).
Contribuabilii au obligația depunerii declarațiilor de impunere în termen de 30 de zile de la înființarea sau de la intervenirea oricăror modificări ce conduc la recalcularea taxei datorate. (...).
În cazul în care contribuabilul a achitat taxa privind creșterea gradului de liniște și siguranță în derularea activităților economice și în cursul aceluiași an fiscal aduce modificări actului constitutiv/statutului sau autorizației de funcționare, după caz, în sensul închiderii unui punct de lucru, scăderea se face proporțional cu perioada cuprinsă între data de întâi a lunii următoare celei în care s-a realizat modificarea și sfârșitul anului fiscal, luându-se în calcul suma încasată la bugetul local.(...).
Constituie contravenții:
- depunerea peste termen a declarațiilor;
- nedepunerea declarațiilor;
- depunerea declarațiilor cu informații eronate;
- nedeclararea în termen de 30 de zile a modificărilor intervenite care conduc la recalcularea taxei.
Contravențiile prevăzute mai sus se sancționează cu amendă de la 279 lei la 696 lei, în cazul persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor individuale și întreprinderilor familiale, și cu amendă de la 1.116 lei la 2.500 lei în cazul persoanelor juridice.”
În speță, petentul a declarat modificarea ce conduce la recalcularea taxei, constând în închiderea punctului de lucru din C. în luna octombrie 2013, la data de 31.01.2014 (fila 13 din dosarul civil nr._ ), nerespectând astfel termenul de 30 de zile menționat anterior.
Astfel, se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentului, iar aspectele invocate de petent referitoare la pericolul social concret, gravitatea faptei, existența sau nu a vreunui prejudiciu, nu sunt condiții ale conținutului laturii obiective a contravenției.
Nu se poate reține apărarea petentului conform căreia nu rezultă în concret obligativitatea depuneri declarației în situația inchiderii punctului de lucru, având în vedere textul menționat anterior.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate pentru această contravenție, instanța reține că, potrivit art. 5 alin. 5 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar conform art. 21 alin.3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
O primă precizare care se impune vizează persoana contravenientei care este o societate comercială cu răspundere limitată ce presupune o calificare superioară din punctul de vedere al desfășurării activităților comerciale atrăgând exigențe superioare cu privire la respectarea reglementărilor fiscale în domeniu, în raport de ceilalți subiecți ai raporturilor comerciale, cum ar fi întreprinderile individuale.
Instanța constată că in ceea ce privește sancțiunea principală a amenzii, organul constatator a făcut o corectă individualizare, aplicând minimul amenzii prevăzute de lege, sancțiunea avertismentului nefiind suficientă pentru a asigura prevenirea săvârșirii aceleiași fapte contravenționale în viitor.
Împotriva aceste sentințe, în termen legal a declarat apel petenta . cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 17.09.2014.
În motivarea apelului, apelanta – petenta apreciază că hotararea pronunțată este netemeinică și nelegală in raport de următoarele aspecte:
- instanta nu a analizat fondul plângerii și exceptia invocata a lipsei calității de reprezentant al intimatei ;
- instanta a analizat sumar si fara legătura cu fondul cauzei aspectele invocate in plângere .
În esenta, intimata pentru a evita restituirea taxei de liniste achitata in plus a invocat o contravenție in sarcina acesteia .
Se invoca notificarea prea tarzie a inchiderii punctului de lucri către Primarie, aspect care ar reprezenta contraventia retinuta de instanta – fara legatura cu speta invocata .
Se mai arata ca textele subliniate nu au legatura cu notiunea de recalculare, ci cu cea de scadere, motivarea fiind straina cauzei . Aceeasi motivare străina cauzei este si in paralelismul fără legatura intre SRL si întreprindere individuala .
Apreciaza ca ceea ce trebuia analizat in extenso de instanta era aceea de a analiza daca dispozitiile prevazute in HCL 295/2013 vizeaza notiunea de Recalculare .
De asemenea, ceea ce trebuia analizat de instanta de fond viza – daca exista posibilitatea ca o atare fapta să poata fi considerata contraventie in speta, daca exista prejudiciu, daca exista legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si daca sunt elemente necesare si constitutive ale unei contraventii .
Prejudiciul nu exista nici material, nici moral și nu s –a adus o incălcare a relatiilor sociale proteguite in sensul ca din probele de la dosar ( f12-18 ds fond) aceasta taxa de liniste a fost calculata in plus cu 185 lei si achitata integral .
Inexistenta unui prejudiciu de orice natura ataca insusi fondul considerarii faptei drept contraventie . Aceasta nu poate avea natura de contraventie chiar daca intimata apreciaza ca este prevazuta .>
De altfel, notiunea de recalculare nu este definita nicăieri in cuprinsul actului normativ invocat, si mai mult nu sunt cuprinse situatiile ce atrag recalcularea .
Este cert ca instanta nu a intrat in fondul argumentatiei, limitandu – se la a aprecia formal asupra unor formulări eliptice si fara substanta din HCL – ul indicat, in ceea ce i s-a parut ca ar fi contraventie . Or, aspectele invocate prin plângere trebuiau determina instanta sa verifice in extenso daca . fapta poate face obiectul unei încălcări a HCL .
Instanta avea obligatia să verifice daca exista fapta contraventionala, exista prejudiciu, care este acest prejudiciu, exista pericol social, iar in lipsa acestor elemente fapta in sine nu putea fi considerata contraventie .
In temeiul art 471 alin 5 C proc civ, Intimatul nu a formulat si depus intampinare.
Procedând la judecata apelului prin prisma disp. art. 478 cu ref la art 477 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele :
Relativ la criticile aduse de apelanta - petenta se observă că acestea fac trimitere la aprecierea eronată asupra modalitatii de aplicabilitate directa a dispozitiilor legale privind legalitatea si temeinicia procesului – verbal de contraventie contestat prin prisma aspectelor de de fond relevate de aplicabilitatea HCL 295/2013 .
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
După cum a fost reținut și de către prima instanță, în raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
Tribunalul retine ca sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, se va avea în vedere faptul ca nu întreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie în materie penala", în sensul autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, în sensul ca natura "penala" are întreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.
Primul are în vedere însasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar în situatiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie în materie penala. Curtea procedeaza în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.
Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si altii împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.
Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie în materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.
Însa, în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul national al statului în cauza are o valoare formala si relativa, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei).
Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte în cauza Oztürk împotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.
Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.
Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încalcate prin savârsirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savârsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, în masura în care norma îsi pastreaza caracterul de generala aplicare.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Astfel, in cauza pendinte, Tribunalul retine ca in mod concludent instanta de fond retine ca in cauza in mod corect au fost retinute dispozitiile pct 6 din Anexa 5 din HCLM 295/2013, contraventia vizand aplicarea unei sanctiuni – in cazul de fata – unui agent comercial ce nu a respectat dispozitii legale locale privind nedeclararea inchiderii punctului de lucru din Constanta, in termen de 30 de zile de la realizarea operatiunii . De altfel, judecatorul fondului in mod corect a sesiyat ca obiectul cauzei pendinte nu – l reprezinta calcularea /recalcularea obligatiei instituita prin pct 6 din Anexa 5 la HCL 295/2013 aferenta „ taxei de liniste si instituita prin decizia de impunere, ci aspectele de fond ,de legalitate a modalitatii concrete in care s –a realizat operatiunea de declarare a inchiderii / dechiderii punctului de lucru – sanctionata contraventional prin acelasi act administrativ – in cazul persoanelor juridice cu amenda cuprinsa intre minim 1116 lei si 2500 lei .
Din verificarea inscrisurilor depuse la dosar de catre intimata – se retine ca cererea formulata de petenta privind inregistrarea punctului de lucru s –a realizat la data de 31.01.2014 sub nr S 7761 si prin care invedereaza retroactiv ca taxa datorata nu poate fi instituita incepand cu data de 2.10.2013 .
Or, in acest context, si in lipsa unei hotarari prin care sa se constate nelegalitatea dispozitiilor aplicabile in speta, in mod corect s –a retinut de catre organul fiscal colector incalcarea obligativitatii declararii inchiderii punctului de lucru in termen de cel mult 30 de zile de la data realizarii operatiunii . In cauza, instanta de fond investita cu procedura analizarii actului constatator reprezentat de legalitatea si temenicia procesului – verbal de contraventie s –a raport in mod concret la dispozitiile art 34 alin 1 din OG 2/2001, neavand competente in a determina daca se impunea sau nu recalcularea /calcularea taxei de liniste aferente perioadei scurse intre 2.10.2013 si 31.01.2014 si consfintite prin decizia de impunere – intrucat contestatia formulata impotriva acestui titlu de creanta se realizeaza . prevazuta de art 207 si urm C proc fisc, competenta apartinand Tribunalului specializat .
Asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției savarsite, circumstanțele concrete de săvârșire, urmările produse dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului, se va retine ca fapta in sine reprezinta una de pericol social – sanctiunea aplicata fiind individualizata spre minim.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate se va aprecia că petenta nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, în condițiile în care, în prezenta cauză, instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par.2 din Convenție impunea statelor să încadreze aceste prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică când fapta este de gravitate redusă, fara consecinte deosebite asupra relatiilor sociale .
În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire al relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Spre deosebire de sancțiunile aplicabile altor ramuri de drept, sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, fiind unanim acceptat că „sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate”.
Tribunalul retine ca, ulterior ratificarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului de catre România, libertatea de legiferare a statului român a fost limitata. Astfel, actele normative aflate în vigoare trebuie sa asigure respectarea drepturilor omului garantate de Conventie. De asemenea, interpretarea si aplicarea legilor existente trebuie sa asigure respectarea acestor drepturi.
Se va retine ca, potrivit art. 1 din Protocolul aditional nr. 1, „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decit pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor”.
Prin urmare statele parte a Conventiei au dreptul de a impune sanctiuni pecuniare (amenzi) drept sanctiune pentru încalcarea anumitor dispozitii legale.
Marja de apreciere a statelor nu este însa absoluta. Astfel cum rezulta din jurisprudenta Curtii, (spre exemplu cauza Chassagnou si altii c. Frantei) ingerintele statului în dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1, alin. 2, din Protocolul aditional nr. 1, trebuie sa fie prevazute de lege, sa aiba un scop legitim si sa asigure o proportie echitabila între scopul urmarit si mijloacele utilizate.
Instanța de control judiciar consideră că în raport de fapta reținută în sarcina petentei, actul sancționator generează o disproporție intre pericolul social al faptei reținuta in sarcina sa si cuantumul sancțiunii aplicate, dar si al prejudiciului concret si real creat in baza nerespectarii dispozitiilor aplicabile – si care nu exista .
Tribunalul are in vedere si scopul prevazut de norma generala - OG nr.2/2001, alternativa avertismentului urmarind in fapt responsabilizarea unui contravenient, prin sensibilizarea conduitei acestuia fata de fapta savarsita si urmarile produse, aspecte care se apreciază că pot fi indeplinite și in cazul de fata. Se va considera ca sanctiunea amenzii este mult prea drastica in raport de pericolul social concret, prejudiciul produs si legatura de cauzalitate intre fapta si efect, aspecte fata de care Tribunalul va dispune reindividualizarea sanctiunii aplicate prin aplicarea masurii AVERTISMENTULUI .
Avand in vedere cele retinute, în temeiul art. 480 A. 2c.pr.civ., va respinge va admite apelul, va schimba sentinta apelata, in sensul ca – va admite in parte plangerea si va dispune inlocuirea sanctiunii amenzii contraventIonale cu masura AVERTISMENTULUI .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul promovat de apelanta petentă . BACĂU, cu sediul în Bacău, ., județul Bacău, în contradictoriu cu intimatul SERVICIUL P. DE IMPOZITE ȘI TAXE C., cu sediul în C., ., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 7662/11.07.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._
Schimbă sentința civilă nr. 7662/11.07.2014, în sensul că:
Admite în parte plângerea.
Anulează în parte procesul verbal de contravenție . nr._/04.02.2014, în sensul că:
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1.116 lei cu măsura avertismentului.
Menține restul dispozițiilor cuprinse în procesul-verbal de contravenție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.12.2014.
P., JUDECATOR,
L. V. M. A. J. N.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.L.M.
Tehoreedact.jud.L.V.M.
4 ex./2.02.2015
2 .
| ← Pretentii. Sentința nr. 2181/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Pretentii. Sentința nr. 1100/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
