Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1322/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1322/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 34715/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 1322
Ședința publică de la 17 Decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-L. O.-D.
JUDECĂTOR: E. C.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție proces-verbal DGAF 690/13.12.2013, formulat de apelanta intimată A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA, cu sediul în București, ., sector 5, București, în contradictoriu cu intimata petentă ., cu sediul în C., .. 44, jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 7268/25.06.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimată avocat în substituire M. I. T., în baza delegației de substituire pe care o depune la dosar, lipsind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Reprezentantul intimatei depune la dosar delegație de substituire.
În temeiul disp. art. 255 cu ref. la art. 258 NCPC instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
La interpelarea instanței reprezentantul intimatei arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat sau probe noi de administrat.
În temeiul dispozițiilor art. 244 NCPC instanța declară încheiată cercetarea judecătorească, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. În susținerea poziției procesuale arată că în mod corect instanța de fond a apreciat că organul constatator a apreciat în mod greșit situația de fapt. De asemenea arată că administratorul societății nu avea cunoștințe economice și a explicat cu cuvintele sale existența sumei găsite de agenții constatatori, arătând că toate înregistrările contabile sunt ținute de către un contabil care la acel moment nu era prezent și a solicitat să se aștepte venirea acestuia pentru a se depune de asemenea și celelalte documente, respectiv înregistrările pe conturi, însă nu s-a mai așteptat venirea acestuia. Reprezentantul intimatului solicită să se aibă în vedere toate probele administrate la fondul cauzei, respectiv depozițiile martorilor, din care reiese că suma respectivă era o prestare a societății efectuată de către administrator. De asemenea solicită să se aibă în vedere și mențiunile formulate la controlul efectuat. Totodată arată că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul apelantei Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Constanta în data de 19.12.2013, sub numărul 34._, petenta S.C. M. T. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ a FINANȚELOR PUBLICE G., prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. (în continuare, A.N.A.F., prin D.G.R.F.P. G., prin A.J.F.P. C.), în principal, anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/13.12.2013, pe care l-a criticat sub aspectul legalității și temeiniciei, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin acesta cu sancțiunea avertismentului și înlăturarea sancțiunii contravenționale complementare constând în suspendarea activității pe o durată de 3 luni sau reducerea acesteia la o durată cât mai mică.
În motivarea în fapt a cererii, aceasta a arătat că, în urma controlului efectuat în data de 13.12.2013, în jurul orelor 14:30-15:00, inspectorii antifraudă au reținut în sarcina sa că nu a emis bonuri fiscale pentru suma de 2.959,20 de lei, încheind procesul verbal de contravenție contestat, prin care a fost sancționată cu amendă în cuantum de 8.000 de lei, dispunându-se, totodată, confiscarea sumei de 2.959,20 de lei și suspendarea activității pe o perioadă de 3 luni.
Petenta a învederat că actul administrativ de sancționare contestat este nelegal, fiind încălcate prevederile art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, întrucât, pe de o parte, agentul constatator nu a indicat locul săvârșirii contravenției ce i s-a reținut în sarcina, iar, pe de altă parte, descrierea generică, lapidară a faptei ce i s-a reținut în sarcină, realizată de agentul constatator, care nu a indicat, în cuprinsul procesului verbal, acțiunea sau omisiunea concretă ce i se impută, este asimilabilă, din punctul de vedere al efectelor juridice, situației lipsei descrierii faptei, omisiune sancționată, conform art. 17 din același act normativ, cu nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție astfel încheiat, vătămarea produsă prin acest mod de încheiere a actului administrativ de sancționare constând în punerea instanței în imposibilitatea de a verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal și în punerea petentei în imposibilitatea de a-și formula apărări eficiente și, implicit, de a dovedi situația de fapt contrară celei reținute de agentul constatator.
De asemenea, aceasta a menționat că procesul verbal este netemeinic, situația de fapt reținută de agenții constatatori nefiind conformă realității și fiind infirmată de documentele financiar contabile întocmite în data de 13.12.2013, respectiv: facturi fiscale și chitanțe de plată, dispoziție de plată, dispoziție de încasare, registru de casă și registru jurnal, din care rezultă că, în data de 13.12.2013, anterior efectuării controlului de către agenții constatatori, administratorul M. M. a creditat societatea cu suma de 3.000 de lei, din care suma de 2.960 de lei i-a fost înmânată vânzătoarei M. B., care a efectuat plata bunurilor livrate de furnizori, în valoare de 2.920,20 de lei, rămânând un rest de decontat de 39,80 de lei, pe care vânzătoarea l-a depus în casă și care a fost găsit de inspectorii antifraudă alături de încasările realizate din vânzarea bunurilor către populație, în cuantum de 906 lei, înregistrate în memoria aparatului de marcat electronic fiscal, aceștia apreciind, în mod eronat, că suma de 39 de lei, diferența dintre suma găsită în numerar la punctul de lucru supus controlului – 945 de lei, și suma de 906 lei, încasată cu titlu de preț al bunurilor vândute către populație, înregistrată cu ajutorul aparatului de marcat electronic fiscal, și suma de 2.920,20 de lei, reprezentând prețul mărfurilor livrate de furnizori în data de 13.12.2013 și achitate în aceeași dată de vânzătoare, în total suma de 2.959,20 de lei, reprezintă sume încasate din vânzarea, în mod direct, de bunuri cu amănuntul către populație, când, în realitate, aceste sume proveneau din creditarea societății de către administrator cu suma de 3.000 de lei.
În același sens, petenta a învederat că, în momentul completării notei explicative, cu ocazia controlului în urma căruia a fost dresat actul administrativ de sancționare contestat în cauză, administratorul societății le-a precizat agenților constatatori că suma de 2.959,20 de lei nu provine din vânzarea de bunuri către populație, ci din creditarea societății din bani personali.
În susținerea capătului de cerere subsidiar, aceasta a arătat că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, motivat de aceea că, prin raportare la criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 5, art. 7 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că nu a mai săvârșit, în trecut, astfel de contravenții, și având în vedere că fapta ce i-a fost reținută în sarcină prezintă un grad redus de pericol social concret, sancțiunea avertismentului este proporțională cu gradul de pericol redus al contravenției, fiind de natură a asigura reeducarea sa.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și ale O.U.G. nr. 28/1999.
În probațiune, petenta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu martora M. B., precum și ascultarea reprezentantului său legal, depunând în acest sens, în fotocopii conforme cu originalul: procesul verbal de contravenție contestat, certificatul său constatator, împuternicirea avocațială a reprezentantului convențional, certificatul de înregistrare, rapoartele de gestiune zilnică aferente datelor de 12.12.2013 și 13.12.2013, nota de recepție și constatare diferențe din data de 13.12.2013, factura fiscală nr. 2326/12.12.2013 și chitanța aferentă acesteia din data de 13.12.2013, nota de recepție și constatare diferențe din data de 13.12.2013, factura fiscală nr._/13.12.2013 și chitanța aferentă acesteia din data de 13.12.2013, registrul de casă aferent datei de 13.12.2013, borderoul actelor justificative de cheltuieli, dispoziția de încasare nr. 27/13.12.2013 și dispoziția de plată nr. 28/13.12.2013.
De asemenea, aceasta a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența reprezentantului său.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a taxei judiciare de timbru datorate, în cuantum de 20 de lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Prin precizările depuse în data de 03.02.2014, intimata D.G.R.F.P. G., prin A.J.F.P. C., a arătat că are calitatea de intimată A.N.A.F., care nu i-a acordat mandat de reprezentare în cauză.
În temeiul art. 33 din O.G. nr. 2/2001, prin raportare la prevederile O.U.G. nr. 74/2013 și la cele ale H.G. nr. 520/2013, instanța a dispus citarea în cauză, în calitate de intimată, a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.(în continuare, A.N.A.F.)
Prin întâmpinarea depusă în termenul defipt de lege, intimata A.N.A.F. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulate de petentă, ca neîntemeiată, cu motivarea că procesul verbal de contravenție contestat este legal, fiind încheiat cu respectarea tuturor condițiilor de formă și de fond prevăzute de lege sub sancțiunea nulității – art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, și temeinic, situația de fapt reținută de agenții constatatori corespunzând realității.
În privința motivelor de nelegalitate invocate de petentă, intimata a arătat că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, a învederat că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei este sediul social al acesteia, situat în C., .. 44. De asemenea, intimata a învederat că descrierea faptei contravenționale imputate petentei nu este echivocă și ambiguă, fiind corespunzătoare cerințelor instituite prin art. 16 din O.G. nr. 2/2001, nefiind astfel incidentă sancțiunea nulității absolute, prevăzută de art. 17 din același act normativ, aceasta în condițiile în care procesul verbal conține și 2 anexe, parte integrantă a acestuia, care circumstanțiază împrejurările în care a fost săvârșită fapta constatată de funcționarii care au dresat actul administrativ de sancționare contestat.
În privința temeiniciei procesului verbal, în susținerea poziției sale procesuale, aceasta a arătat că, în data de 13.12.2013, agenții constatatori din cadrul Direcției Regionale Antifraudă 2 C. au efectuat un control la punctul de lucru al petentei, situat în C., .. 44, ocazie cu care, în urma comparării înregistrărilor efectuate cu ajutorul aparatului de marcat electronic fiscal cu care petenta era dotată, în care era reliefată suma de 906 lei, cu suma de bani efectiv găsită în sertarul aparatului de marcat electronic fiscal – 945 de lei, aflat în incinta punctului de lucru, și al analizei chitanței nr. 2319/13.12.2013 și al chitanței nr. 287/13.12.2013, care atestă plata sumei de 2.920,20 de lei de către petentă furnizorilor, au constatat că petenta nu a emis bonuri fiscale pentru suma de 2.959,20 de lei, încasată cu titlu de contravaloare a bunurilor vândute direct către populație, administratorul acesteia, în cuprinsul explicațiilor furnizate cu ocazia controlului, afirmând că suma de 2.920,20 de lei, din care au fost plătite mărfurile furnizate societății în data de 13.12.2013, nu provine din încasările realizate în urma vânzării bunurilor către populație, ci din creditarea societății cu bani personali, în acest fel fiind încălcate prevederile art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 28/1999, această faptă constituind contravenție potrivit art. 10 lit. b din același act normativ și fiind sancționată potrivit art. 11 alin. 1 lit. b cu amendă cuprinsă între 8.000 de lei și 10.000 de lei, petentei fiindu-i aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 8.000 de lei.
Intimata a mai învederat că, prin același act administrativ de sancționare, petentei i-au fost aplicate și sancțiunile contravenționale complementare prevăzute de art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999, constând în confiscarea sumei de 2.959,20 de lei, pentru care aceasta nu a prezentat documente de proveniență, și de art. 14 alin. 2 din același act normativ, constând în suspendarea activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni de zile. Aceasta a menționat că, dat fiind caracterul permanent al activității desfășurate de petentă, susținerile acesteia privitoare la circumstanțele reale și personale în care a fost săvârșită contravenția nu sunt în măsura a influența răspunderea contravențională a acesteia.
În drept, au fost invocate prevederile art. 208 Cod procedură civilă, O.U.G. nr. 28/1999 și O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, intimata a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens: raportul X imprimat cu ajutorul aparatului de marcat electronic fiscal, monetarul întocmit cu ocazia controlului, nota explicativă completată de administrator, rapoartele de gestiune zilnică aferente datelor de 12.12.2013 și 13.12.2013, nota de recepție și constatare diferențe din data de 13.12.2013, factura fiscală nr. 2326/12.12.2013 și chitanța aferentă acesteia din data de 13.12.2013, nota de recepție și constatare diferențe din data de 13.12.2013, factura fiscală nr._/13.12.2013 și chitanța aferentă acesteia din data de 13.12.2013, registrul de casă aferent datei de 13.12.2013, borderoul actelor justificative de cheltuieli, dispoziția de încasare nr. 27/13.12.2013 și dispoziția de plată nr. 28/13.12.2013.
De asemenea, aceasta a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența reprezentantului său.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, solicitată de părți, și proba cu martora M. B., solicitată de petentă. De asemenea, în cauză a fost ascultat reprezentantul legal al petentei, administratorul M. M.. Totodată, din oficiu, instanța a dispus administrarea a câte 2 dispoziții de plată, respectiv, de încasare întocmite de petentă anterior datei efectuării controlului, precum și a rapoartelor X ale aparatului de marcat electronic fiscal aferente perioadei 08.12._13, petenta depunând înscrisurile solicitate.
Prin sentinta civila nr.7268 din 25.06.2014 pronuntata de Judecatoria Constanta a fost admisa plangerea formulata de petenta . si anulat procesul verbal . nr._/13.12.2013.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
„ Prin procesul verbal de contravenție contestat ., nr._(fila 8), încheiat la data de 13.12.2013, de 4 agenți constatatori din cadrul intimatei, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 8.000 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. b și sancționate de art. 11 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999, reținându-se în sarcina sa, cu ocazia controlului efectuat în data de 13.12.2013, ora 15:15, la punctul de lucru – magazin, situat în C., .. 44, jud. C., având ca obiect principal de activitate comercializare cu amănuntul de produse din carne, că în cursul aceleiași zile a încălcat prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 28/1999, prin aceea că pentru suma de 2.959,20 de lei, încasată în urma vânzărilor de produse din carne efectuate către clienți persoane fizice, nu a emis bonuri fiscale. În cuprinsul acestui act administrativ s-a mai menționat că anexele nr. 1 (monetar și raport X) și nr. 2 (notă explicativă administrator) fac parte integrantă din procesul verbal. În cuprinsul monetarului întocmit în data de 13.12.2013, agenții constatatori au mai constatat că petenta avea în casă, la momentul efectuării controlului, suma de 945 de lei, raportul X imprimat de aparatul de marcat electronic fiscal indica suma de 906 lei, încasată în urma vânzărilor de bunuri efectuate către populație, petenta efectuând, în cursul aceleiași zile, plata a 2 facturi fiscale în cuantum de 2.920,20 de lei, situație în care aceștia au apreciat că suma de 2.959,20 de lei, rezultată în urma scăderii din suma de 3.865,20 de lei (bani în numerar în casă și sume plătite furnizorilor) a sumei de 906 lei, reliefată de aparatul de marcat electronic fiscal, provine din încasările realizate de petentă din vânzarea produselor din carne către populație, fără înregistrarea operațiunilor astfel efectuate și a sumelor astfel încasate în memoria aparatului de marcat electronic fiscal.
De asemenea, pentru săvârșirea aceleiași contravenții, în temeiul art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999, a fost aplicată sancțiunea contravențională complementară a confiscării sumei de 2.959,20 de lei, pentru care nu s-au emis bonuri fiscale. Totodată, în temeiul art. 14 alin. 2, a fost aplicată și sancțiunea contravențională complementară a suspendării activității magazinului alimentar situat în C., .. 44, pe o perioadă de 3 luni.
Prin raportare la data înmânării procesului verbal de contravenție contestat - 13.12.2013, astfel cum rezultă din cuprinsul acestuia - fila 8 a dosarului, și la data înregistrării prezentei plângeri contravenționale – 19.12.2013, instanța constată că a fost respectat termenul de formulare și depunere a plângerii contravenționale, prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, respectiv, 15 zile de la comunicarea procesului verbal de contravenție contestat.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale, după verificarea introducerii sale în termen și după administrarea probatoriului necesar în vederea justei stabiliri a situației de fapt, este chemată să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, precum și modul de individualizare a sancțiunilor contravenționale aplicate.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, denumirea și sediul contravenientului persoană juridică, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator care l-a instrumentat.
În acest sens, instanța apreciază că motivul de nelegalitate invocat de petentă și relativ la descrierea echivocă și ambiguă a faptei este neîntemeiat, cu motivarea că descrierea faptei contravenționale imputate petentei, astfel cum aceasta a fost realizată de agenții constatatori în cuprinsul procesului verbal și în cuprinsul anexei 1 a acestuia și redată de instanță în cele ce preced, corespunde exigențelor instituite de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, fiind realizat scopul pentru care a fost instituită obligativitatea menționării corespunzătoare a acesteia în cuprinsul procesului verbal, acela de a-i permite instanței verificarea legalității și temeiniciei actului administrativ de sancționare contestat. De asemenea, instanța mai reține că vătămarea invocată de petentă, relativă la imposibilitatea de a-și formula, în mod eficient, apărări față de fapta ce i se impută, din cauza descrierii ambigue și echivoce a acesteia, nu există, petenta fiind în măsură și realizând, în concret, o apărare efectivă cu privire la situația de fapt reținută de agenții constatatori.
Totodată, instanța apreciază că motivul de nelegalitate invocat de petentă și relativ la neindicarea de către agenții constatatori în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat a locului săvârșirii contravenției ce i s-a reținut în sarcină este neîntemeiat, agenții constatatori menționând că săvârșirea contravenției imputate în sarcina petentei a avut loc la magazinul alimentar al acesteia situat în C., .. 44, jud. C., a cărui activitatea a și fost suspendată pe o durată de 3 luni.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în continuare, Curtea, (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în continuare Convenția.
La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancționează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetățenilor; iar pe de altă parte, sancțiunile aplicabile pentru săvârșirea acestor fapte: amenda contravențională, confiscarea sumei de bani a cărei proveniență este nejustificată și suspendarea activității pe o perioadă de 3 luni, urmăresc un scop preventiv, represiv și disuasiv, caracteristic infracțiunilor. În jurisprudența sa constantă: cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României, Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție constituie, în sensul art. 6 din Convenție, o „acuzație în materie penală”.
De asemenea, aceasta a mai statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, cu obligația statului de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, în acest sens fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele aflate în prezență, respectiv, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate, prin raportare la miza concretă a procesului pentru individ: cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002.
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul: cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca înscris autentic, întocmit de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumție relativă de legalitate, veridicitate și autenticitate, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
În lumina considerentelor ce preced, instanța reține că procesul verbal de contravenție contestat ., nr._/13.12.2013 se bucură de prezumția relativă de veridicitate prevăzută de lege, întrucât agenții constatatori care l-au întocmit au perceput faptele consemnate în cuprinsul acestuia în mod nemijlocit, prin propriile simțuri, cu excepția acțiunii petentei de a vinde produse din carne către populație în sumă de 2.959,20 de lei, fără a emite bonuri fiscale, care nu a fost constatată, în mod nemijlocit, de către agenții constatatori și în privința căreia procesul verbal de contravenție nu beneficiază de prezumția relativă de veridicitate.
Însă, în privința acțiunii petentei de a vinde produse din carne către populație în sumă de 2.959,20 de lei, fără a emite bonuri fiscale, pe bază de prezumții simple, dat fiind sistemul de evidențiere în actele contabile a sumelor de bani existente la punctele de lucru ale profesioniștilor care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul direct către populație, instituit prin O.U.G. nr. 28/1999, instanța reține că orice sumă de bani găsită la punctul de lucru al unui astfel de operator economic și a cărei proveniență nu poate fi dovedită cu datele înscrise în aparatul de marcat electronic fiscal, în registrul prevăzut de art. 1 alin. 4 din O.U.G. nr. 28/1999 sau în alte documente contabile dintre cele prevăzute de Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 3512/2008, se prezumă relativ, până la proba contrară, că provine din vânzarea de bunuri către populație fără emiterea de bonuri fiscale.
În cauză, în baza înscrisurilor depuse în probațiune de petentă, prevăzute de O.M.F.P. nr. 3512/2008: rapoartele de gestiune zilnică aferente datelor de 12.12.2013 și 13.12.2013, nota de recepție și constatare diferențe din data de 13.12.2013, factura fiscală nr. 2326/12.12.2013 și chitanța aferentă acesteia din data de 13.12.2013, nota de recepție și constatare diferențe din data de 13.12.2013, factura fiscală nr._/13.12.2013 și chitanța aferentă acesteia din data de 13.12.2013, registrul de casă aferent datei de 13.12.2013, borderoul actelor justificative de cheltuieli, dispoziția de încasare nr. 27/13.12.2013 și dispoziția de plată nr. 28/13.12.2013 (filele 12-23 dosar), instanța reține că nu există elementele necesare pentru a conchide, pe bază de prezumții simple, că suma de 2.959,20 de lei, reținută de agenții constatatori, provine din vânzarea de către petentă a produselor din carne către populație, fără emiterea bonurilor fiscale.
În acest sens, din analiza înscrisurilor menționate în cele ce preced, care se coroborează cu explicațiile furnizate de administratorul petentei cu ocazia controlului, cât și în fața instanței, și cu declarația martorei M. B., instanța reține că suma de 2.959,20 de lei, reținută de agenții constatatori ca provenind din vânzarea de produse din carne către populație fără emiterea bonurilor fiscale, provine, de fapt, din creditarea societății de către administratorul acesteia, în data de 13.12.2013, anterior controlului, cu suma de 3.000 de lei. Astfel, ulterior creditării societății de către administrator cu suma de 3.000 de lei, conform dispoziției de încasare nr. 27/13.12.2013, martorei M. B., angajată a petentei în funcția de vânzătoare, i-a fost remisă suma de 2.960 de lei, conform dispoziției de plată nr. 28/13.12.2013, pe care aceasta a folosit-o pentru achitarea contravalorii produselor din carne livrate de furnizori societății în data de 13.12.2013, în cuantum de 2.920,20 de lei, astfel cum rezultă din factura fiscală nr. 2326/12.12.2013 și chitanța aferentă acesteia din data de 13.12.2013, din factura fiscală nr._/13.12.2013 și chitanța aferentă acesteia din data de 13.12.2013, din raportul de gestiune zilnic din data de 13.12.2013, din decontul de cheltuieli din data de 13.12.2013 și din registrul de casă din aceeași dată. Diferența de 39,80 de lei dintre suma primită de martoră pentru plata contravalorii mărfurilor livrate de furnizori – 2.960 de lei și contravaloarea mărfurilor livrate petentei în data de 13.12.2013 și achitate de martoră – 2.920,20 de lei, a fost identificată de agenții constatatori cu ocazia monetarului efectuat în data de 13.12.2013, aceștia constatând un plus de casă în numerar în cuantum de 39 de lei în casieria petentei – 945 de lei, față de sumele de bani încasate din vânzarea bunurilor către populație, înregistrate în aparatul de marcat electronic fiscal – 906 lei, astfel cum rezultă din raportul X și monetarul din data de 13.12.2013.
În același sens, din analiza rapoartelor X imprimate de aparatul de marcat electronic fiscal cu care este dotat punctul de lucru al petentei supus controlului, instanța reține că încasările zilnice ale petentei obținute din vânzarea de produse din carne către populație în perioada 08.12._13 au variat între 97,54 de lei – 08.12.2013(fila 88) și 1.144,57 de lei – 17.12.2013(fila 130), în aceste condiții nefiind verosimilă susținerea, în lipsa oricăror alte elemente de fapt în acest sens, că petenta a realizat în data de 13.12.2013 încasări de aproximativ 3.865 de lei din vânzarea de produse din carne către populație, de peste 3,5 mai mari decât cea mai mare sumă obținută cu acest titlu în perioada supusă analizei.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța apreciază că petenta, prin probele administrate în cauză, a făcut dovada situației de fapt contrare celei reținute de agenții constatatori în cuprinsul procesului verbal de contravenție, ipoteză în care actul administrativ de sancționare contestat va fi anulat, cu motivarea că este netemeinic.”
Intimata A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea sentintei apelate in sensul respingerii plangerii ca neintemeiata.
In motivarea cererii de apel a apreciaza apelanta ca in mod eronat instanta de fond a considerat ca nu exista elementele necesar epentru a concluziona ca suma de 2959,20 lei retinuta de agentii constatatori provine din vanzarea produselor de carne catre populatie fara emiterea bonurilor fiscale. Arata ca suma de 3000 lei a fost operata in registrul de casa aferent zilei la poz. 1, iar diferenta dintre suma luata de M. B. ca plata pentru avans furnizori este de 39,8 lei.
Sustinerea administratorului privind creditarea societtaii nu a fost probata de catre acesta iar din declaratia data de administartor, acesta motiveaza ca cele doua facturi achitate la furnizori au fost platite din bani personali, dar ca a omis sa-i inregistreze la deschidere in casa de marcat electronic fiscala.
Intimata-petenta a formulat intampinare la cererea de apel prin care a solicitat respingerea apelului. In aparare a reluat istoricul spetei si a solicitat sa se observe ca prin cererea de apel, apelanta nu face altceva decat sa dea o interpretare proprie a probelor administrate in fata instantei de fond.
In apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului și de prevederile legale incidente dar și raportat la apărările partilor, Tribunalul, făcând și aplicarea prevederilor art. 479 C. proc. civ., apreciază că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să impună fie anularea, fie modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, în considerarea celor în continuare arătate.
Raspunderea contraventionala a intimatei-petente a fost angajata prin procesul –verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 13.12.2013, prin care a fost sancționată cu amendă în cuantum de 8.000 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. b și sancționate de art. 11 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999, reținându-se în sarcina sa, cu ocazia controlului efectuat în data de 13.12.2013, ora 15:15, la punctul de lucru – magazin, situat în C., .. 44, jud. C., având ca obiect principal de activitate comercializare cu amănuntul de produse din carne, că în cursul aceleiași zile a încălcat prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 28/1999, prin aceea că pentru suma de 2.959,20 de lei, încasată în urma vânzărilor de produse din carne efectuate către clienți persoane fizice, nu a emis bonuri fiscale
Criticile apelnatei vizeaza gresita apreciere a probelor administrate in fat ainstantei de fond in raport de dispozitiile legale incidente, critici care se retin de catre instanta de control judiciar a fi neintemeiate.
In cuprinsul procesului verbal agentii constatatori au mentionat ca „explicatiile date in nota explicativa anexa2-1 fila-parte integranta la prezentul nu pot fi luate in considerare intrucat contravin prevederilro legale in vigoare” fara a se arata caror prevederi legale contravin.
Instanta de control judiciar retine ca prima instanta a facut o legala si temeinica apreciere a probelor administrate in cauza in raport de dispozitiile legale incidente.
Astfel, cata vreme in nota explicativa administratorul societatii a declarat ca plat acelor doua facturi provine din banii personalei pentru care s-a facut dovada ca au fost inregistrati in actele contabile ale societatii, operatiune care nu este interzisa de lege, in mod eronat au apreciat agentii constattaori ca sumele rezultate din cele doua facturi de furnizori provin din incasarile zilei catre populatie. Organul constatator avea posibilitatea concreta si legala de a verifica in documentele societatii sustinerile administratorului din nota de relatii, insa a preferat sa aplice o prezumtie si anume ca banii provin din incasari.
Scopul si ratiunea sanctionarii faptei de a nu emite emite bonuri fiscale pentru toate bunurile vandute catre populatie astfel cum prevad disp.art.10 din OUG 28/1999 este acela de a fi evidentiate toate opertaiunile economice in vederea stabilirii unei baze de impozitare corecte a unei societati comerciale. Ori, atata vreme cat petenta a facut dovada ca sumele de bani cu care a achitat cele doua facturi catre furnozori au fost inregistrate in actele contabile ale societatii, urmand sa fie incluse in baza de impozitare, nu se poate retine cu temei ca sunt intrunite elementele constitutive ale faptei contarventionale prevazute de art.10 din OUG nr.28/1999.
In concluzie, controlul judiciar relevă că, în mod judicios, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001 și a concluzionat că procesul verbal sub aspectul temeiniciei, avand in vedere probațiunea administrată în cauză, nu confirmă veridicitatea situației faptice consemnată de agenții constatatori în procesul verbal contestat și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în cuprinsul căreia se regăsesc motivele de fapt și drept care i-au format convingerea în pronunțarea soluției.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, Tribunalul, in temeiul art.480 Cod proc.civila, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge apelul formulat de apelanta intimată A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA, cu sediul în București, ., sector 5, București, în contradictoriu cu intimata petentă ., cu sediul în C., .. 44, jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 7268/25.06.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ , ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I.-L. O.-DANELISABETA C.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond. I. Minaev
Tehnored.jud.decizie: E. C.
2.02.2015 /4 ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 1189/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare act administrativ. Sentința nr. 929/2014. Tribunalul... → |
|---|
